Duminica a zecea a lui Matei: Matei 17:14–23tradus

Povestea descrisă în citirea Evangheliei pentru Duminica a X-a a lui Matei a avut loc imediat după Schimbarea la Față a lui Hristos. Domnul coboară de pe muntele Tabor, unde s-a descoperit slava Sa, și întâlnește suferința omenească: un tată îngenuncheat înaintea Lui și implorând pentru copilul său. Această tranziție are o semnificație teologică semnificativă. Slava lui Dumnezeu nu rămâne departe de durerea omenească; coboară în tragedie, confuzie, boală și opresiune demonică.

Tatăl spune: „Doamne, miluiește-te pe fiul meu”. El nu cere mai întâi o explicație, ci milă. Acest strigăt rezumă rugăciunea Bisericii. O persoană care suferă nu are întotdeauna argumente teologice; totuși el are nevoie de compasiunea lui Dumnezeu. Îngenuncherea tatălui dezvăluie smerenie, dar și încredere. El recunoaște că acolo unde puterea umană eșuează, Hristos poate acționa într-un mod mântuitor.

Ucenicii nu au putut să vindece copilul. Acest fapt nu le diminuează autoritatea apostolică; mai degrabă, dezvăluie că slujirea în numele lui Dumnezeu nu funcționează mecanic. Apropierea exterioară de Hristos nu este suficientă și nici posesia unei slujbe. Sunt necesare credință vie, puritate interioară și disciplină spirituală. Pentru aceasta…