Глава 40

„Mângâie, mângâie poporul Meu, vă spune Dumnezeu... Vorbește Ierusalimului în inima ta, vestește-i pacea.” Întrucât Ezechia nu a cerut în rugăciune să îndepărteze mânia lui Dumnezeu de la fiii săi, în timp ce el a cerut izbăvirea lui de la moarte, atunci Isaia, la porunca Domnului, propovăduiește pe drepții oștirii iudeilor și spune: „Mângâie, mângâie poporul Meu... preoții. Ierusalimul... s-a umplut de putere, pentru că și-a primit toate păcatele din mâna Domnului” (1.-240). Ierusalimul a devenit mai puternic, se bucură de păcat și pentru aceasta a primit din mâna Domnului „pierderea tuturor păcatelor sale”, adică a fost supus unei condamnări grave și vrednice; nu a fost pedepsit cu o singură pedeapsă, dar a suferit multe execuții. „Glasul celui care strigă în pustie” (Is. 40:3). Aici profetul vorbește despre Domnul nostru și vestește venirea Sa, așa cum a spus Ioan: „Eu sunt glasul celui care strigă în pustie: îndreptați calea Domnului, ca să i se dea Domnului acea închinare pe care nu I-au dat-o păgânii, căci pentru aceasta a venit Domnul în trup” (Ioan 1:23). „Orice pustie va fi plină” (Is. 40:4), pentru că Domnul a venit în lume și a primit închinare de la toate neamurile, ca Eliberator și Eliberator al lor de vrăjmașul diavolului, și toate sălbăticiile, cheile, văile adânci și cumplite au fost umplute de închinători adevărați care lăudau pe Dumnezeu. „Toată carnea este fân” (Is. 40:6), deși înflorește și este faimos pentru titlul temporar de rege și conducător și pentru nobilimea familiei, se estompează curând; „Ca iarba zilelor ei și ca floarea ierbii, ea se usucă și dispare” (Ps. 102:15). „Iarba a dispărut și floarea a căzut” (Isaia 40:7), adică poporul lui Iuda va fi dus în robie. „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40:8), adică promisiunea lui Dumnezeu de întoarcere este fermă și inviolabilă. „Suie-te pe un munte înalt... Sionul, care a primit Evanghelia” (Is. 40:9). Aici profetul implică întoarcerea evreilor; El îi cheamă pe Sion pe cei care au primit Evanghelia, pentru că mai înainte Dumnezeu i-a descoperit și i-a anunțat prin profeți despre întoarcerea poporului Său din robie. Sau îl mai numește și unul care a acceptat ferm Evanghelia pentru că a crezut ferm în Evanghelia despre el. Drepților și profeților din poporul lui Iuda și din Ierusalim, Isaia le spune următoarele: „Ridiți-vă glasul cu putere, cântați o cântare biruitoare de laudă Celui ce a adus mântuirea voastră” (Is. 40:9). „Cine a măsurat apa într-o mână și cerul într-o palmă?... Cu cine ai sfătuit, și ai instruit și: sau cine I-a arătat judecata?” (Isaia 40:12, 14). Profetul vorbește despre gândurile șovăitoare ale evreilor, le interzice să se angajeze în cercetarea de ce Dumnezeu i-a făcut robi, i-a împrăștiat și apoi i-a adunat și le îndeamnă ca nimeni să nu judece intențiile Celui care a făcut toate acestea. „Căci El a făcut... greutatea vântului și greutatea apelor” (Iov 28:25), adică El a echilibrat vânturile cu munții, pentru că nici vânturile nu pot doborî munții, nici munții nu pot opri aspirațiile vântului. „Chiar dacă toate neamurile sunt ca o picătură de apă și ca o greutate grea” (Is. 40, 15), adică popoare care sunt mult mai slăvite și mai numeroase decât evreii și ca o mare de netrecut și ca munți inaccesibili, înaintea lui Dumnezeu sunt ca o picătură în comparație cu marea cea mare; și toți împărații și popoarele supuse lor înaintea puterii de neînțeles a lui Dumnezeu sunt la fel ca o greutate mică (un fir de praf) în comparație cu greutatea munților pământului. „Și Libanul... nu se mulțumește să fie ars” (Is. 40:16), adică pomii Libanului și cei patru picioare care sunt pe el nu sunt vrednici să-i aducă ca ardere de tot și jertfă lui Dumnezeu. Prin chipul Libanului și al celor patru picioare, profetul înțelege babilonienii și împărăția lor, pentru că ei nu au adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. „Și toate neamurile sunt ca nimic și sunt socotite ca nimic” (Isaia 40:17), adică sunt recunoscute ca fiind apte pentru distrugere și distrugere de către Cel pentru care nu este greu să le transforme în nimic. „Cu cine l-ai asemănat pe Domnul și cu asemănarea cui L-ai asemănat? Lemnul va face un chip... Orice va ridica un chip... și să nu se miște” (Is. 40:18-20), adică un idol în care nu se mișcă și care de aceea este inutil. „Nu înțelegi?” - Nu știi ce este cunoscut tuturor generațiilor și tuturor timpurilor? „Nu auzi?” - N-ai auzit despre lucrările minunate pe care El le-a făcut? Nu vi s-a spus și nu ați văzut voi înșivă cum „Am făcut cerurile ca un cort și m-am întins ca un cort în care să locuiesc?” (Isaia 40:21–22). „Uită-te la înălțimea ochilor tăi și vezi cine a creat toate acestea?” Te înșeli dacă nu speri în mântuirea care ți-a fost promisă. Dacă ridici ochii către cer și consideri frumusețea și structura întregului univers, înțelegi înțelepciunea și puterea Celui care a aranjat toate acestea și continuu conține și păstrează, atunci nu Mă vei asemăna cu falșii zei ai păgânilor și vei înceta să te îndoiești de mântuirea care ți-a fost promisă. „Cine este cel care le numără puterea și... pe toți îi cheamă pe nume” (Is. 40:26). Dacă nici o singură făptură nu este uitată de Mine, oare mântuirea care ți-a fost promisă va fi cu adevărat uitată de Mine? Și prin aceasta Dumnezeu arată că nu uită numărul și numele stelelor, ceea ce este confirmat de cei drepți, care strălucesc cu virtuțile lor și sunt ca niște stele strălucitoare înaintea lui Dumnezeu, ca luminarii veacului acesta, iar numele lor sunt înscrise pe Dumnezeu într-o carte de neșters. „Căci ai spus: Iacob... calea mea este ascunsă de Dumnezeu și Dumnezeul meu este judecată de mine?” (Is.40:27), adică, a spus el, de ce nu ne judecă Dumnezeu cu robii noștri? „El dă putere celui obosit și sporește puterea celui bolnav” (Isaia 40:29). Profetul, pentru a-i consola pe evrei, spune: „Dumnezeu îi întărește pe cei obosiți în robie și mărește puterea celor obosiți”. „Tinerii sunt obosiți și obosiți și aleșii nu se vor întări” (Isaia 40:30), adică tinerii care vă persecută vor fi obosiți; oamenii puternici și puternici vor deveni obosiți și leșini; tinerii aleși care te înrobesc vor suferi aceleași dezastre pe care le-au provocat ei înșiși. „Dar cei ce vor răbda pe Domnul își vor schimba puterea, - adică cei drepți care se încred în Domnul, ca Moise și Caleb, își vor schimba puterea - își vor lua aripi ca porumbeii **, vor curge și nu vor obosi” - își vor întinde aripi ca porumbeii ușori, vor zbura și nu se vor obosi (Is. 40:31). În textele acceptate ale Scripturii nu există porumbei, ci vulturi. – Redacția „ABC of Faith” Ați putea fi interesat de: