Canonul 64

Despre faptul că un laic nu trebuie să țină public un discurs sau să învețe, însușindu-și astfel demnitatea unui profesor, ci trebuie să se supună instituției lăsate de Domnul și să deschidă urechile celor care au primit harul cuvântului profesorului și să învețe de la ei divinul. Căci într-una singură Biserică Dumnezeu a creat diferite mădulare, după spusa Apostolului (1 Cor. 12, 27), interpretând pe care Grigore Teologul arată clar rânduiala lor: „Să cinstim și să păstrăm această rânduială, fraților!”. Unul să fie urechea, iar celălalt limba, unul mâna, iar celălalt altceva, unul să învețe, iar celălalt să învețe.” Și puțin mai departe: „Și cel ce învață să fie ascultător, și cel ce împarte să dea cu bucurie, iar cel ce slujește să slujească cu sârguință. Nu toată lumea poate fi o limbă, pentru care ne străduim cel mai mult, nu toți pot fi apostoli, nu toți pot fi profeți, nu toți pot fi interpreți.” Și puțin mai departe: „De ce te faci cioban, oaie fiind? De ce devii cap când ești picior?

De ce te angajezi să conduci o armată când ești plasat printre războinici?” Și în alt loc: „Înțelepciunea poruncește: „Nu te grăbi cu cuvintele, nu fi egal cu cei bogați, fiind săraci (Prov. 23:4), nu te strădui să fii mai înțelept decât înțelepții”.

Dacă cineva este prins încălcând această regulă, să fie excomunicat timp de 40 de zile.