Canonul 46
Despre prohibiția monștrilor de a ieși din muriile monasterului.
Femeile care aleg o viață ascetică și sunt înscrise într-o mănăstire nu trebuie să o părăsească deloc, iar dacă o nevoie absolut necesară le obligă, atunci lăsați-le să o facă cu binecuvântarea și instrucțiunile stareței. Dar nici atunci, să nu iasă singuri, nu singuri, ci cu niște bătrâni și căpetenii în mănăstire, după porunca stareței. Nu au voie să petreacă deloc noaptea în afara mănăstirii. La fel, bărbații aflați în viață monahală pot ieși atunci când este necesar, cu binecuvântarea celui căruia i s-a încredințat conducerea. Iar cei care încalcă hotărârea pe care am dat-o acum, fie bărbați, fie femei, pot fi supuși unor penitențe corespunzătoare.
Originalul grec
Αἱ τὸν ἀσκητικὸν αἱρούμεναι βίον, καὶ ἐν μοναστηρίῳ καταταττόμεναι, καθόλου μὴ προϊέτωσαν. Εἰ δέ τις ἀπαραίτητος αὐτὰς ἀνάγκη πρὸς τοῦτο ἕλκοι, μετ᾿ εὐλογίας, καὶ ἐπιτροπῆς τῆς προεστώσης τοῦτο πραττέτωσαν· καὶ τότε μὴ μόναι καθ᾿ ἑαυτάς, ἀλλὰ μετά τινων πρεσβυτίδων, καὶ πρωτευουσῶν ἐν τῷ μοναστηρίῳ, μετ᾿ ἐντολῆς τῆς καθηγουμένης· παντελῶς δὲ αὐταῖς ἐξωκοιτεῖν οὐκ ἔξεστιν. Ἀλλὰ καὶ ἄνδρες οἱ τὸν μονήρη μετερχόμενοι βίον, χρείας ἐπειγούσης, καὶ αὐτοὶ μετ᾿ εὐλογίας τοῦ τὴν ἡγουμενίαν ἐμπεπιστευμένου προϊέτωσαν· ὥστε οἱ παραβαίνοντες τὸν νῦν ὁρισθέντα παρ᾿ ἡμῶν ὅρον, εἴτε ἄνδρες εἶεν, εἴτε γυναῖκες, προσφόροις ἐπιτιμίοις ὑποβληθήτωσαν.
Locuri paralele
Трул.47