Canonul 23
Despre interzicerea clerului de a cere plăți bănești sau de altă natură pentru împărtășire.
Ca niciunul dintre episcopi, preoți sau diaconi, când învață cea mai curată împărtășanie, să nu ceară celui care împărtășește acest bani de împărtășire sau orice altceva, căci harul nu este de vânzare și nu învățăm sfințirea de la Duhul pentru bani, ci trebuie să o învățăm fără viclenie celor vrednici de Dar. Dacă se dovedește că cineva din cler cere vreo pedeapsă de la cel căruia îi dă cea mai curată comuniune, să fie izgonit ca un imitator al greșelii și crimei lui Simon.
Originalul grec
Περὶ τοῦ μηδένα τῶν εἴτε ἐπισκόπων, εἴτε πρεσβυτέρων, ἢ διακόνων, τῆς ἀχράντου μεταδιδόντα κοινωνίας, παρὰ τοῦ μετέχοντος εἰσπράττειν, τῆς τοιαύτης μεταλήψεως χάριν, ὀβολούς, ἢ εἶδος τὸ οἱονοῦν. Οὐδὲ γὰρ πεπραμένη ἡ χάρις, οὐδὲ χρήμασι τὸν ἁγιασμὸν τοῦ Πνεύματος μεταδιδόαμεν, ἀλλὰ τοῖς ἀξίοις τοῦ δώρου ἀπανουργεύτως μεταδοτέον. Εἰ δὲ φανείη τις τῶν ἐν κλήρῳ καταλεγομένων ἀπαιτῶν, ᾧ μεταδίδωσι τῆς ἀχράντου κοινωνίας, τὸ οἱονοῦν εἶδος, καθαιρείσθω, ὡς τῆς Σίμωνος ζηλωτής πλάνης καὶ κακουργίας.
Locuri paralele
Ап.429IVВс.2Трул.23VIIВс.4