Canonul 22
Despre viața spirituală și relațiile dintre creștini, inclusiv despre mesele lor comune.
A pune totul asupra lui Dumnezeu și a nu fi sclav al propriilor dorințe este un lucru grozav. Sfântul Apostol spune: Fie că mâncați, fie că beți, faceți totul spre slava lui Dumnezeu (1 Cor. 10:31). Prin urmare, Hristos Dumnezeul nostru a poruncit în Evangheliile Sale să înlăture începuturile păcatelor. Căci El nu numai că pedepseşte adulterul, ci condamnă şi mişcarea minţii spre săvârşirea adulterului, pentru că El spune: Cine se uită la o femeie cu poftă, a preacurvit cu ea în inima lui (Matei 5:28). După ce am învățat din asta, suntem obligați să ne purificăm gândurile. La urma urmei, deși totul îmi este îngăduit, nu totul este de folos (1 Cor. 10:23), învățăm din cuvântul apostolic.
Fiecare om, pentru a trăi, are nevoie să mănânce; iar pentru cei care trăiesc în căsătorie, au copii și sunt în situația laicilor, nu este condamnabil ca bărbații și femeile să mănânce împreună; să mulţumească numai Celui ce dă mâncare. Și să mănânce fără spectacole de teatru, sau cântări satanice, citare și melodii desfrânate, împotriva cărora este îndreptat blestemul profetic, spunând astfel: „Vai de cei ce beau vin cu harpă și harpă, nu se gândesc la lucrările Domnului și nu se gândesc la lucrarea mâinilor Lui” (Is. 5, 12). Și dacă există vreodată așa ceva printre creștini, să fie îndreptați, iar dacă nu sunt îndreptați, să intre în vigoare împotriva lor instrucțiunile canonice ale predecesorilor noștri. Cât despre cei care au o viață tăcută și solitară, cei care au făcut jurământ Domnului Dumnezeu să ia asupra lor jugul monahal, să stea singuri și să tacă. Cu toate acestea, chiar și celor care au ales viața preoțească li se interzice cu desăvârșire să mănânce singuri cu o femeie, decât dacă sunt în compania unor soți și soții evlavioși și purtători de Dumnezeu, pentru ca această masă comună să conducă la virtutea spirituală.
Și același lucru este valabil și pentru rude. Dacă uneori în timpul unei călătorii se întâmplă ca un călugăr sau un cleric să nu aibă cu el cele necesare și, de nevoie, vrea să stea fie într-un hotel, fie chiar în casa cuiva, are dreptul să facă asta, pentru că nevoia îl obligă.
Fiecare om, pentru a trăi, are nevoie să mănânce; iar pentru cei care trăiesc în căsătorie, au copii și sunt în situația laicilor, nu este condamnabil ca bărbații și femeile să mănânce împreună; să mulţumească numai Celui ce dă mâncare. Și să mănânce fără spectacole de teatru, sau cântări satanice, citare și melodii desfrânate, împotriva cărora este îndreptat blestemul profetic, spunând astfel: „Vai de cei ce beau vin cu harpă și harpă, nu se gândesc la lucrările Domnului și nu se gândesc la lucrarea mâinilor Lui” (Is. 5, 12). Și dacă există vreodată așa ceva printre creștini, să fie îndreptați, iar dacă nu sunt îndreptați, să intre în vigoare împotriva lor instrucțiunile canonice ale predecesorilor noștri. Cât despre cei care au o viață tăcută și solitară, cei care au făcut jurământ Domnului Dumnezeu să ia asupra lor jugul monahal, să stea singuri și să tacă. Cu toate acestea, chiar și celor care au ales viața preoțească li se interzice cu desăvârșire să mănânce singuri cu o femeie, decât dacă sunt în compania unor soți și soții evlavioși și purtători de Dumnezeu, pentru ca această masă comună să conducă la virtutea spirituală.
Și același lucru este valabil și pentru rude. Dacă uneori în timpul unei călătorii se întâmplă ca un călugăr sau un cleric să nu aibă cu el cele necesare și, de nevoie, vrea să stea fie într-un hotel, fie chiar în casa cuiva, are dreptul să facă asta, pentru că nevoia îl obligă.
Originalul grec
Θεῷ μὲν τὸ πᾶν ἀνατίθεσθαι, καὶ οὐ τοῖς ἰδίοις θελήμασι δουλοῦσθαι, μέγα χρῆμα τυγχάνει. Εἴτε γὰρ ἐσθίετε, εἴτε πίνετε, ὁ θεῖος Ἀπόστολός φησι, πάντα εἰς δόξαν Θεοῦ ποιεῖτε. Χριστὸς δὲ ὁ Θεὸς ἡμῶν, ἐν τοῖς Εὐαγγελίοις αὐτοῦ, τὰς ἀρχὰς τῶν ἁμαρτημάτων ἐκκόπτειν προστέταχεν· οὐ γὰρ ἡ μοιχεία μόνον παρ᾿ αὐτοῦ κολάζεται, ἀλλὰ καὶ ἡ κίνησις τοῦ λογισμοῦ πρὸς τὴν τῆς μοιχείας ἐγχείρησιν κατακέκριται· λέγοντος αὐτοῦ· Ὁ ἐμβλέψας γυναῖκα πρὸς τὸ ἐπιθυμῆσαι αὐτῆς, ἤδη ἐμοίχευσεν αὐτήν ἐν τῇ καρδίᾳ αὐτοῦ. Ἔνθεν οὖν μαθητευθέντες, λογισμούς ὀφείλομεν καθαιρεῖν. Εἰ γὰρ καὶ πάντα ἔξεστιν, ἀλλ᾿ οὐ πάντα συμφέρει, ὡς ἐξ ἀποστολικῆς φωνῆς διδασκόμεθα. Ἐπανάγκες οὖν ἐστι παντὶ ἀνδρὶ διὰ τὸ ζῆν ἐσθίειν. Καὶ οἷς μὲν ὁ βίος ἐστὶ γάμου, καὶ τέκνων, καὶ λαϊκῆς διαθέσεως, ἀναμίξ ἐσθίειν ἄνδρας καὶ γυναῖκας, τῶν ἀδιαβλήτων ἐστί, μόνον τῷ διδόντι τροφὴν τὴν εὐχαριστίαν προσάγοντας· μὴ μετά τινων θυμελικῶν ἐπιτηδευμάτων, εἴτουν σατανικῶν ᾀσμάτων, κιθαρῶν τε, καὶ πορνικῶν λυγισμάτων, οἷς ἐπέρχεται ἡ προφητικὴ ἀρά, οὑτωσὶ λέγουσα· Οὐαὶ οἱ μετὰ κιθάρας, καὶ ψαλτηρίου, τὸν οἶνον πίνοντες, τὰ δὲ ἔργα Κυρίου οὐκ ἐμβλέπουσι, καὶ τὰ ἔργα τῶν χειρῶν αὐτοῦ οὐ κατανοοῦσι. Καὶ εἴπου ποτὲ εἶεν τοιοῦτοι ἐν τοῖς Χριστιανοῖς, διορθούσθωσαν· εἰ δὲ μή γε, κρατείτωσαν ἐπ᾿ αὐτοῖς τὰ παρὰ τῶν πρὸ ἡμῶν κανονικῶς ἐκτεθέντα. Οἷς δὲ ὁ βίος ἐστίν ἡσύχιος καὶ μονότροπος, ὁ συνταξάμενος Κυρίῳ τῷ Θεῷ ζυγὸν μονήρη ἆραι, καθίσεται κατὰ μόνας καὶ σιωπήσει. Ἀλλὰ μὴν καὶ τοῖς ἱερατικὸν ἐκλεξαμένοις βίον, οὐδόλως ἔξεστι κατ᾿ ἰδίαν γυναιξὶ συνεσθίειν, εἰ μή που μετά τινων θεοφόβων καὶ εὐλαβῶν ἀνδρῶν, καὶ γυναικῶν· ἵνα καὶ αὐτὴ ἡ συνεστίασις πρὸς κατόρθωσιν πνευματικὴν ἀπάγῃ. Καὶ ἐπὶ συγγενῶν δὲ τὸ αὐτὸ ποιείτω. Εἰ δὲ καὶ αὖθις ἐν ὁδοιπορίᾳ συμβῂ τὰ τῆς ἀναγκαίας χρείας μὴ ἐπιφέρεσθαι μοναχόν, ἢ ἱερατικὸν ἄνδρα, καὶ διὰ τὸ ἀναγκαῖον καταλῦσαι βούλεται, εἴτε ἐν πανδοχείῳ, εἴτε ἐν οἴκῳ τινός, ἄδειαν ἔχειν αὐτὸν τοῦτο ποιεῖν, ὡς τῆς χρείας κατεπειγούσης, μόνον μετ᾿ εὐλαβείας.
Locuri paralele
Ап.424354IВс.3Трул.5474862VIIВс.1820Анкир.19Лаод.24Карф.4060Вас.88