Canonul 92
Despre anatema unui episcop care și-a lăsat moștenire proprietatea după moarte oricărui eretic sau păgân, chiar dacă era rudă cu el. Mai mult, nici măcar numele lui nu trebuie menționat în dipticele bisericești.
Se stabilește: dacă un episcop lasă moștenitori pe eretici sau păgâni, fie că sunt rude sau nu cu el, și îi preferă pe aceștia Bisericii, chiar și după moartea lui se va pronunța anatema împotriva lui și numele lui nu va fi niciodată înălțat de preoții lui Dumnezeu. Și să nu fie nicio scuză pentru el chiar dacă nu a lăsat testament, de vreme ce, ajuns episcop, el, desigur, a trebuit să facă o dispoziție a proprietății sale în conformitate cu rangul său.
Originalul grec
Ὁμοίως ὠρίσθη, ἵνα, ἐάν τις ἐπίσκοπος κληρονόμους συγγενεῖς, ἢ ἐκτὸς τῆς ἰδίας συγγενείας αἱρετικούς, ἢ ἕλληνας, προτίμησῃ τῆς ἐκκλησίας, καὶ μετὰ θάνατον ἀνάθεμα τῷ τοιούτῳ λεχθείῃ, καὶ τὸ ὄνομα αὐτοῦ μηδαμῶς παρὰ τοῖς τοῦ Θεοῦ ἱερεῦσιν ἀνενεχθῇ, μηδὲ δυνηθῇ ἀπολογηθῆναι, ἐὰν ἀδιάθετο ἀπογένηται, ἐπειδὴ γενόμενος ἐπίσκοπος, εἰκότως ὀφείλει τῶν πραγμάτων αὐτοῦ τὴν διατύπωσιν ἁρμοδίαν τῷ ἑαυτῷ ἐπαγγέλματι ποιήσασθαι.
Locuri paralele
Ап.3840IVВс.22Трул.35Антиох.24Карф.2232