Canonul 147
Despre păstrarea de către clerici a secretului spovedaniei, care se exprimă prin lipsirea de semnificație a mărturiei episcopului în cazul în care acesta spune că cineva i-a mărturisit o crimă pe care a comis-o, pe care nu vrea să o recunoască.
Că un episcop care a excomunicat pe cineva în mod ilegal pentru un păcat pe care i l-a mărturisit în particular trebuie să fie el însuși privat de părtășia cu alți episcopi până la pocăință.
Era convenabil: dacă episcopul spune că cineva i-a mărturisit crima lui în privat, iar acesta o neagă, episcopul să nu considere o insultă faptul că el singur nu are încredere. Dacă spune că, din confuzia conștiinței sale, nu vrea să fie în comuniune cu cel care neagă, atunci până când excomunicatul nu va fi primit în comuniune de către episcopul său, alți episcopi să nu intre în comuniune cu același episcop, pentru ca episcopul să se ferească mai bine să spună împotriva cuiva ceea ce nu poate confirma cu dovezi înaintea altora.
Originalul grec
Ὁμοίως ἤρεσεν, ἵνα, ἐάν ποτε ἐπίσκοπος λέγῃ τινὰ αὐτῷ μόνῳ τὸ ἴδιον ἔγκλημα ὁμολογῆσαι, καὶ ἐκεῖνος ἀρνῆται, μὴ λογίσηται ὁ ἐπίσκοπος εἰς ἰδίαν ὕβριν συντείνειν, ὅτι αὐτὸς μόνος οὐ πιστεύεται, εἰ καὶ τῷ σκινδαλμῷ τῆς ἰδίας συνειδήσεως λέγει μὴ θέλειν ἑαυτὸν κοινωνεῖν τῷ ἀρνουμένῳ.[1]
Locuri paralele
Ап.75Карф.131Ап.1216283275IВс.5VIIВс.4Антиох.420Сард.131415Карф.910112029132