Canonul 128
Împotriva ereziei lui Pelagius. Anatemă celor care susțin că nu se cuvine să vorbim despre absența păcatelor doar din smerenie, și nu din adevăr.
A fost plăcut: oricine consideră și spune că cuvintele Sfântului Apostol Ioan, dacă spunem că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este în noi (1 Ioan 1, 8) să fie înțeles astfel: să nu spunem „nu este păcat în noi” din smerenie, și nu pentru că este cu adevărat așa, să fie el. La urma urmei, apostolul continuă și adaugă următoarele: Dacă ne mărturisim păcatele, atunci El, fiind credincios și drept, ne va ierta păcatele și ne va curăța de orice nelegiuire (1 Ioan 1:9). Aici se arată clar că aceasta se spune nu numai din smerenie, ci și din adevăr. La urma urmei, apostolul ar fi putut să spună: Dacă spunem că nu avem păcat, ne înălțăm și nu este smerenie în noi, dar spunând că ne amăgim pe noi înșine, și adevărul nu este în noi, a arătat limpede: cine spune că nu este păcat în el, nu spune adevărul, ci minte.
Originalul grec
Ὁμοίως ἤρεσεν, ἵνα ὅπερ εἶπεν ὁ Ἅγιος Ἰωάννης ὁ Ἀπόστολος· Ἐὰν εἴπωμεν, ὅτι ἁμαρτίαν οὐκ ἔχομεν, ἑαυτοὺς ἀπατῶμεν, καὶ ἀλήθεια ἐν ἡμῖν οὐκ ἔστιν, ὁστισδήποτε οὕτω παραληπτέον νομίσῃ, ὡς εἰπεῖν διὰ ταπεινοφροσύνην μὴ ὀφείλειν λέγεσθαι ἡμᾶς μὴ ἔχειν ἁμαρτίαν, οὐχ ὅτι ἀληθῶς οὕτως ἐστίν, ἀνάθεμα εἴη· Ἐὰν δὲ ὁμολογήσωμεν τὰς ἁμαρτίας ἡμῶν, πιστός ἐστι καὶ δίκαιος, ὅστις ἀφήσει ἡμῖν τὰς ἁμαρτίας, καὶ καθαρίσει ἡμᾶς ἀπὸ πάσης ἀδικίας· ἔνθα πάνυ δεδήλωται τοῦτο μὴ μόνον ταπεινοφρόνως, ἀλλ᾽ ἔτι μὴν ἀληθῶς λέγεσθαι. Ἠδύνατο γὰρ ὁ Ἀπόστολος εἰπεῖν, ἐὰν εἴπωμεν, οὐκ ἔχομεν ἁμαρτίαν, ἑαυτοὺς ἐξυψοῦμεν, καὶ ταπεινοφροσύνη ἐν ἡμῖν οὐκ ἔστιν· ἀλλ᾽ εἰπών, ὅτι ἑαυτοὺς ἀπατῶμεν, καὶ ἀλήθεια ἐν ἡμῖν οὐκ ἔστι, πάνυ ἀπέδειξε τὸν λέγοντα ἑαυτὸν μὴ ἔχειν ἁμαρτίαν, μὴ ἀληθεύειν, ἀλλὰ ψεύδεσθαι.[1]
Locuri paralele
IIIВс.1Карф.109113115116