² Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi revelat; nici ascuns care nu va fi cunoscut.

³ De aceea orice ați spus în întuneric va fi auzit în lumină; și ce ați vorbit la ureche în cămăruțe, va fi proclamat pe acoperișuri.

⁴ Și vă spun, prietenii mei: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul și după aceasta, altceva nimic nu mai pot face.

⁵ Ci vă voi avertiza dinainte de cine să vă temeți: Temeți-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în iad; da, vă spun: Temeți-vă de el.

⁶ Nu se vând cinci vrăbii cu doi bani și niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu?

⁷ Dar până și perii din capul vostru, toți sunt numărați. De aceea nu vă temeți, sunteți mai de valoare decât multe vrăbii.

⁸ Și vă spun: Oricine mă va mărturisi înaintea oamenilor, și Fiul omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

⁹ Dar cel ce mă neagă înaintea oamenilor, va fi negat și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

¹⁰ Și oricui va spune un cuvânt împotriva Fiului omului, îi va fi iertat; dar aceluia ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt, nu îi va fi iertat.

¹¹ Iar când vă vor duce la sinagogi și la magistrați și la autorități, să nu vă îngrijorați cum sau ce veți răspunde, sau ce veți spune,

¹² Fiindcă Duhul Sfânt vă va învăța în acea oră ce ar trebui să spuneți.

¹⁰ Bucuraţi-vă cu cetatea Ierusalimului şi veseliţi-vă cu ea, toţi cei ce o iubiţi, bucuraţi-vă cu bucurie împreună cu ea, toţi cei care jeliţi pentru ea,

¹¹ Ca să sugeţi şi să fiţi săturaţi cu sânii mângâierilor ei; ca să mulgeţi şi să fiţi desfătaţi cu plinătatea gloriei sale.

¹² Fiindcă astfel spune DOMNUL: Iată, voi întinde pace spre ea ca un râu şi gloria neamurilor ca un pârâu revărsat, atunci veţi suge, veţi fi purtaţi pe braţele ei şi dezmierdaţi pe genunchii ei.

¹³ Ca pe unul pe care mama lui îl mângâie, la fel vă voi mângâia şi eu; şi veţi fi mângâiaţi în Ierusalim.

¹⁴ Şi când vedeţi aceasta, inima voastră se va bucura şi oasele voastre vor înflori ca iarba, şi mâna DOMNULUI va fi cunoscută de toţi servitorii lui şi indignarea lui de toţi duşmanii săi.

¹⁵ Căci, iată, DOMNUL va veni cu foc şi cu carele lui ca un vârtej de vânt, să întoarcă mânia lui cu furie şi mustrarea lui cu flăcări de foc.

¹⁶ Fiindcă DOMNUL se va judeca, prin foc şi prin sabia lui, cu orice făptură; şi cei ucişi de DOMNUL vor fi mulţi.

¹⁷ Cei ce se sfinţesc şi se purifică în grădinile din spatele unui copac care este în mijloc, mâncând carne de porc şi urâciunea şi şoarecele, vor fi mistuiţi împreună, spune DOMNUL.

¹⁸ Căci eu cunosc faptele şi gândurile lor, se va întâmpla, că voi aduna toate naţiunile şi limbile; iar ele vor veni şi vor vedea gloria mea.

¹⁹ Şi voi pune un semn printre ei şi voi trimite pe cei ce scapă de ei, la toate naţiunile, la Tarsis, Pul şi Lud, pe cei ce încordează arcul, la Tubal şi Iavan, la insulele de departe, care nu au auzit de faima mea, nici nu au văzut gloria mea; şi vor vesti gloria mea printre neamuri.

²⁰ Iar ei vor aduce pe toţi fraţii voştri ca ofrandă DOMNULUI din toate naţiunile pe cai şi în care şi pe tărgi şi pe catâri şi pe animale iuţi, la muntele meu sfânt Ierusalim, spune DOMNUL, precum copiii lui Israel aduc o ofrandă într-un vas curat în casa DOMNULUI.

²¹ Şi de asemenea voi lua dintre ei ca preoţi şi ca leviţi, spune DOMNUL.

²² Căci precum cerurile noi şi pământul nou, pe care le voi face, vor rămâne înaintea mea, spune DOMNUL, tot astfel sămânţa şi numele vostru vor rămâne.

²³ Şi se va întâmpla, că de la o lună nouă la alta şi de la un sabat la altul, toată făptura va veni să se închine înaintea mea, spune DOMNUL.

²⁴ Şi vor ieşi şi vor privi peste trupurile moarte ale oamenilor care au încălcat legea împotriva mea, căci viermele lor nu va muri, nici focul lor nu se va stinge; şi vor fi de dispreţ pentru toată făptura.

³³ Şi după ce Iacob a terminat de poruncit fiilor săi, el şi-a strâns picioarele în pat şi şi-a dat duhul şi a fost adunat la poporul lui.

¹ Şi Iosif a căzut pe faţa tatălui său şi a plâns peste el şi l-a sărutat.

² Şi Iosif a poruncit servitorilor săi medici să îmbălsămeze pe tatăl său; şi medicii l-au îmbălsămat pe Israel.

³ Şi patruzeci de zile au fost împlinite pentru el; căci aşa sunt împlinite zilele celor ce sunt îmbălsămaţi; şi egiptenii au jelit pentru el şaptezeci de zile.

⁴ Şi când zilele jelirii lui au trecut, Iosif a vorbit casei lui Faraon, spunând: Dacă acum eu am găsit har în ochii voştri, vorbiţi, vă rog, în urechile lui Faraon, zicând:

⁵ Tatăl meu m-a făcut să jur, spunând: Iată, eu mor; în mormântul meu pe care l-am săpat pentru mine în ţara lui Canaan, acolo să mă îngropi. De aceea acum, lasă-mă să urc, te rog şi să îngrop pe tatăl meu şi voi veni înapoi.

⁶ Şi Faraon a spus: Urcă-te şi îngroapă pe tatăl tău, aşa cum te-a făcut să juri.

⁷ Şi Iosif a urcat să îngroape pe tatăl său; şi cu el au urcat toţi servitorii lui Faraon, bătrânii casei lui şi toţi bătrânii ţării Egiptului,

⁸ Şi toată casa lui Iosif şi fraţii săi şi casa tatălui său; doar micuţii lor şi turmele lor şi cirezile lor, le-au lăsat în ţinutul Gosen.

⁹ Şi au urcat împreună cu el deopotrivă care şi călăreţi; şi aceasta a fost o mare oştire.

¹⁰ Şi au venit la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan; şi acolo au jelit cu o foarte mare şi aprinsă plângere; şi a făcut o jelire pentru tatăl său şapte zile.

¹¹ Şi când locuitorii ţării, canaaniţii, au văzut jelirea din aria lui Atad, au spus: Aceasta este o jelire apăsătoare pentru egipteni; pentru aceasta numele ei a fost pus Abelmiţraim, care este dincolo de Iordan.

¹² Şi fiii lui i-au făcut aşa cum le-a poruncit;

¹³ Căci fiii lui l-au purtat în ţara lui Canaan şi l-au îngropat în peştera din câmpul din Macpela, pe care Avraam a cumpărat-o de la Efron hititul, împreună cu câmpul, care este în faţă cu Mamre, ca stăpânire a locului de îngropare.

¹⁴ Şi Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt, el şi fraţii săi şi toţi cei care au urcat cu el ca să îngroape pe tatăl său.

¹⁵ Şi după ce fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor era mort, au spus: Iosif poate ne va urî şi cu adevărat va cere înapoi de la noi tot răul pe care i l-am făcut.

¹⁶ Şi au trimis un mesager la Iosif, spunând: Tatăl tău a poruncit înainte ca el să moară, spunând:

¹⁷ Aşa să îi spuneţi lui Iosif: Iartă, te rog, acum, fărădelegea fraţilor tăi şi păcatul lor; căci ei ţi-au făcut rău; şi acum, iartă, te rugăm, fărădelegea servitorilor Dumnezeului tatălui tău. Şi Iosif a plâns când i-au vorbit.

¹⁸ Şi fraţii lui de asemenea au mers şi au căzut jos înaintea feţei sale şi au spus: Iată, noi suntem servitorii tăi.

¹⁹ Şi Iosif le-a spus: Nu vă temeţi, sunt eu în locul lui Dumnezeu?

²⁰ Cât despre voi, aţi gândit facere de rău împotriva mea; dar Dumnezeu a plănuit-o pentru bine, ca să facă să se întâmple, aşa cum este în această zi, pentru a salva mult popor viu.

²¹ De aceea acum, nu vă temeţi; vă voi hrăni pe voi şi pe micuţii voştri. Şi i-a mângâiat şi le-a vorbit binevoitor.

²² Şi Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi Iosif a trăit o sută zece ani.

²³ Şi Iosif a văzut copiii lui Efraim din a treia generaţie; de asemenea copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost crescuţi pe genunchii lui Iosif.

²⁴ Şi Iosif a spus fraţilor săi: Eu mor; şi Dumnezeu cu adevărat vă va vizita şi vă va scoate din această ţară, în ţara pe care a jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob.

²⁵ Şi Iosif a pus pe copiii lui Israel să îi jure, spunând: Dumnezeu vă va vizita negreşit şi veţi ridica oasele mele de aici.

²⁶ Şi Iosif a murit, fiind în vârstă de o sută zece ani; şi l-au îmbălsămat; şi a fost pus într-un sicriu în Egipt.

⁸ Deschide-ți gura pentru cel mut în cauza tuturor acelora ce sunt rânduiți pentru nimicire.

⁹ Deschide-ți gura, judecă cu dreptate și pledează în cauza celui sărac și nevoiaș.

¹⁰ Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Fiindcă prețul ei este mult peste cel al rubinelor.

¹¹ Inima soțului ei se încrede în ea, așa încât el nu va avea nevoie de pradă.

¹² Ea îi va face bine și nu rău în toate zilele vieții ei.

¹³ Ea caută lână și in și lucrează cu plăcere cu mâinile ei.

¹⁴ Ea este precum corăbiile comercianților; de departe își aduce mâncarea.

¹⁵ Ea se trezește când este încă noapte și dă mâncare casei ei și o porție servitoarelor.

¹⁶ Ea are în considerare un câmp și îl cumpără; cu rodul mâinilor ei sădește o vie.

¹⁷ Ea își încinge șalele cu putere și își întărește brațele.

¹⁸ Ea pricepe că produsele ei sunt bune; candela ei nu se stinge în noapte.

¹⁹ Ea își pune mâinile pe furcă și mâinile ei țin fusul.

²⁰ Ea își întinde mâna spre cel sărac; da, își întinde mâinile spre cel nevoiaș.

²¹ Ea nu se teme de zăpadă pentru casa ei, fiindcă toți ai casei ei sunt îmbrăcați cu stacojiu.

²² Ea își face singură cuverturi; îmbrăcămintea ei este mătase și purpură.

²³ Soțul ei este cunoscut la porți, când șade printre bătrânii țării.

²⁴ Ea face stofe fine de in și le vinde; și dă comerciantului brâie.

²⁵ Putere și onoare sunt îmbrăcămintea ei și ea se va bucura de ziua care vine.

²⁶ Ea își deschide gura cu înțelepciune și pe limba ei se află legea bunătății.

²⁷ Ea veghează căile celor din casa ei și nu mănâncă pâinea trândăviei.

²⁸ Copiii ei se ridică și o numesc binecuvântată; soțul ei la fel și o laudă:

²⁹ Multe fiice s-au purtat virtuos, dar tu le întreci pe toate.

³⁰ Favoarea este înșelătoare și frumusețea este deșartă, dar o femeie care se teme de DOMNUL va fi lăudată.

³¹ Dă-i din rodul mâinilor ei și să o laude la porți propriile ei fapte.

¹ Și pe timpul acela, Irod, împăratul, și-a întins mâinile ca să chinuiască pe unii din biserică.

² Și l-a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.

³ Și deoarece a văzut că aceasta a plăcut iudeilor, a mai luat și pe Petru. (Atunci erau zilele azimelor).

⁴ Și după ce l-a prins, l-a pus în închisoare și l-a predat la patru grupe de patru soldați să îl păzească, vrând, după Paști, să îl ducă înaintea poporului.

⁵ Așadar, Petru era ținut în închisoare; dar biserica făcea rugăciune fără încetare către Dumnezeu pentru el.

⁶ Și când Irod avea de gând să îl aducă afară, în noaptea aceea Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri; și paznicii înaintea porții țineau închisoarea.

⁷ Și iată, îngerul Domnului a venit peste el și o lumină a strălucit în închisoare; și l-a lovit în coaste pe Petru și l-a ridicat, spunând: Scoală-te repede. Și lanțurile lui au căzut de pe mâini.

⁸ Și îngerul i-a spus: Încinge-te și leagă-ți sandalele. Și a făcut așa. Iar el i-a spus: Aruncă-ți haina pe tine și urmează-mă.

⁹ Și a ieșit și l-a urmat; și nu știa că era adevărat ceea ce se făcea prin înger, ci s-a gândit că a văzut o viziune.

¹⁰ După ce au trecut de prima și a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate, care li s-a deschis singură; și au ieșit și au trecut de o stradă; și îndată îngerul a plecat de la el.

¹¹ Și după ce Petru și-a venit în fire, a spus: Acum știu într-adevăr că Domnul a trimis îngerul său și m-a eliberat din mâna lui Irod și din toată așteptarea poporului iudeilor.

¹⁷ Vă poruncesc acestea: Să vă iubiți unii pe alții.

¹⁸ Dacă lumea vă urăște, știți că pe mine m-a urât înainte de voi.

¹⁹ Dacă ați fi din lume, lumea ar fi iubit pe ai ei; dar pentru că nu sunteți din lume, ci eu v-am ales din lume, de aceea lumea vă urăște.

²⁰ Amintiți-vă cuvântul pe care eu vi l-am spus: Robul nu este mai mare decât domnul său. Dacă m-au persecutat pe mine și pe voi vă vor persecuta; dacă au ținut cuvântul meu și pe al vostru îl vor ține.

²¹ Dar vă vor face toate acestea din cauza numelui meu, pentru că nu îl cunosc pe cel ce m-a trimis.

²² Dacă nu aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, nu ar fi avut păcat; dar acum nu au nicio manta pentru păcatul lor.

²³ Cine mă urăște pe mine, urăște și pe Tatăl meu.

²⁴ Dacă nu aș fi făcut între ei faptele pe care nimeni altul nu le-a făcut, nu ar fi avut păcat; dar acum deopotrivă au văzut și au urât, deopotrivă pe mine și pe Tatăl meu.

²⁵ Dar aceasta se întâmplă ca să se împlinească cuvântul scris în legea lor: M-au urât fără motiv.

²⁶ Dar când vine Mângâietorul, pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului care iese de la Tatăl, acela va aduce mărturie despre mine.

²⁷ Și voi de asemenea veți aduce mărturie, pentru că de la început erați cu mine.

¹ V-am spus acestea, ca să nu vă poticniți.

² Vă vor exclude din sinagogi; și vine timpul că oricine vă ucide va gândi că îi face un serviciu lui Dumnezeu.

¹ Și au ajuns de partea cealaltă a mării, în ținutul Gadarenilor.

² Și când a ieșit din corabie, îndată l-a întâlnit un om ieșit din morminte, cu un duh necurat,

³ Care își avea locuința printre morminte; și nimeni nu îl putea lega, nici măcar cu lanțuri;

⁴ Pentru că el fusese deseori legat cu cătușe și lanțuri și lanțurile au fost rupte de către el și cătușele zdrobite în bucăți; și nimeni nu a fost în stare să îl îmblânzească.

⁵ Și totdeauna, noapte și zi, era în munți și în morminte, strigând și tăindu-se cu pietre.

⁶ Dar când l-a văzut pe Isus de departe, a alergat și i s-a închinat,

⁷ Și a strigat cu voce tare și a spus: Ce am eu a face cu tine, Isuse, Fiul Dumnezeului cel preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, să nu mă chinuiești;

⁸ Fiindcă îi spusese: Ieși din omul acesta, duh necurat.

⁹ Și l-a întrebat: Care este numele tău? Iar el a răspuns, zicând: Numele meu este Legiune, căci suntem mulți.

¹⁰ Și l-a implorat mult să nu îi trimită afară din ținut.

¹¹ Și acolo, aproape de munți, era o turmă mare de porci păscând.

¹² Și toți dracii l-au implorat, spunând: Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei.

¹³ Și îndată Isus le-a dat voie să plece. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a aruncat furios în jos pe râpă în mare (erau cam două mii) și s-au înecat în mare.

¹⁴ Și cei ce pășteau porcii au fugit și au povestit în cetate și în ținut. Iar oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat.

¹⁵ Și au venit la Isus și l-au văzut pe cel ce fusese posedat de drac și a avut legiunea, șezând și îmbrăcat și întreg la minte; și s-au temut.

¹⁶ Și cei ce au văzut, le-au spus cum s-a întâmplat cu cel ce fusese posedat de draci și despre porci.

¹⁷ Și au început să îl roage să plece afară din ținuturile lor.

¹⁸ Și când el s-a urcat în corabie, cel ce fusese posedat de drac l-a implorat să fie cu el.

¹⁹ Totuși Isus nu l-a lăsat, ci i-a spus: Du-te acasă la prietenii tăi și povestește-le ce lucruri mari a făcut Domnul pentru tine și cum a avut milă de tine.

²⁰ Iar el a plecat și a început să vestească în Decapole ce lucruri mari a făcut Isus pentru el; și toți se minunau.

²¹ Și după ce Isus a trecut din nou de partea cealaltă, cu corabia, s-au adunat mulți oameni la el; și el era lângă mare.

²² Și iată, a venit unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair; și când l-a văzut, a căzut la picioarele lui,

²³ Și l-a implorat mult, spunând: Fetița mea zace pe moarte, vino te rog și pune-ți mâinile pe ea, ca să fie vindecată; și va trăi.

²⁴ Și Isus s-a dus cu el; și mulți oameni îl urmau și îl îmbulzeau.

²⁵ Și o anume femeie, cu o scurgere de sânge de doisprezece ani,

²⁶ Și care suferise multe lucruri de la mulți doctori și cheltuise tot ce avusese și nu se îmbunătățise nimic, ci mai degrabă îi mergea mai rău,

²⁷ Când a auzit despre Isus, a venit în mulțime, în spatele lui și i-a atins haina.

²⁸ Fiindcă spunea: Dacă i-aș atinge hainele doar, voi fi sănătoasă.

²⁹ Și îndată, izvorul sângerării ei a secat; și a simțit în trupul ei că a fost vindecată de acea boală.

³⁰ Și Isus, cunoscând îndată în el însuși că o putere a ieșit din el, s-a întors în mulțime și a spus: Cine mi-a atins hainele?

³¹ Și discipolii lui i-au spus: Vezi mulțimea îmbulzindu-te și spui: Cine m-a atins?

³² Iar el s-a uitat de jur împrejur să o vadă pe cea care a făcut acest lucru.

³³ Dar femeia, temându-se și tremurând, cunoscând ce s-a făcut în ea, a venit și i s-a prosternat în fața lui și i-a spus tot adevărul.

³⁴ Iar el i-a spus: Fiică, credința ta te-a făcut sănătoasă; mergi în pace și fii vindecată de boala ta.

³⁵ Pe când el încă vorbea, au venit de la casa conducătorului sinagogii unii care spuneau: Fiica ta este moartă; pentru ce îl mai tulburi pe Învățătorul?

³⁶ Dar îndată ce Isus a auzit cuvântul rostit, i-a zis conducătorului sinagogii: Nu te teme, crede numai.

³⁷ Și nu a lăsat pe niciunul să îl însoțească, decât pe Petru și Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.

³⁸ Și a venit la casa conducătorului sinagogii și a văzut tumultul și pe cei ce plângeau și boceau mult.

³⁹ Și după ce a intrat, le-a spus: De ce faceți tumult și plângeți? Copila nu este moartă, ci doarme.

⁴⁰ Și au râs de el în batjocură. Dar după ce i-a scos pe toți afară, el a luat pe tatăl și pe mama copilei și pe cei ce erau cu el și a intrat acolo unde zăcea copila.

⁴¹ Și luând copila de mână i-a spus: Talita cumi; care este tradus: Fetițo, îți spun, ridică-te.

⁴² Și îndată fetița s-a sculat și a umblat, fiindcă avea doisprezece ani. Iar ei erau înmărmuriți cu mare uimire.

⁴³ Și le-a poruncit cu strictețe ca nimeni să nu știe aceasta; și a poruncit să îi fie dat ceva de mâncare.