Duminica înainte de Înălțarea Sfintei Cruci: Ioan 3:13–17tradus

În Duminica dinaintea sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, Biserica ne conduce până în inima tainei mântuirii. Înainte de a privi, în viața liturgică a Bisericii, Crucea înălțată în centrul bisericii, îl auzim pe Hristos Însuși revelând ce înseamnă această înălțare: nu este doar un eveniment de suferință, nici doar un moment istoric de nedreptate; este manifestarea iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate.

Domnul spune: „Nimeni nu s-a suit la cer decât Cel ce s-a pogorât din cer”. Prin aceste cuvinte, El ne dezvăluie că mântuirea nu este o realizare umană. Omul nu poate urca singur la cer, nu poate birui moartea, nu poate vindeca singur rana păcatului. Calea este deschisă pentru că mai întâi coboară Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu se face om, intră în istoria noastră, ia slăbiciunea noastră și se apropie de durerea noastră. El coboară pe pământ pentru a-l ridica pe om la cer.

Această mișcare a lui Dumnezeu este o mișcare a iubirii. Nu începe cu vrednicia noastră, ci cu compasiunea Sa. Dumnezeu nu așteaptă ca noi să devenim perfecți înainte de a ne iubi. El ne iubește în căderea noastră, în slăbiciunea noastră, în confuzia noastră spirituală. Acesta este motivul pentru care Hristos vorbește imediat...