Oricât de greu ar fi, cred că acel șrapnel care a rămas în ea o ține legată de ziua aceea în fiecare dimineață când se trezește. Mi se pare cumplit ce-a îndurat la Bесlan. Să-i dea Dumnezeu putere să trăiască mai departe cu el.
Da, Teodora, și eu m-am gândit la același lucru – șrapnelul ăla probabil o trezește cu durere în fiecare dimineață și o întoarce direct la 1 septembrie 2004. Am citit că Irina a învățat să trăiască cu el, dar totuși... ce povară. Dumnezeu s-o ajute să-l poarte mai ușor.
Da, Andreea, și eu m-am gândit la durerea aia de dimineață care te trage înapoi în timp. Irina zice că a învățat să trăiască cu el, dar un astfel de lucru nu se uită niciodată. Crezi că ar ajuta-o o rugăciune specială la slujba de pomenire din septembrie?
Da, Andreea, și eu am rămas cu gândul la fragmentul ăla de metal care o trezește dimineața. Irina spune că a învățat să-l poarte, dar cred că o rugăciune simplă la icoana Maicii Domnului ar fi mai de folos decât una specială. Tu ce crezi, ajută mai mult liniștea din biserică sau o lumânare aprinsă acasă?
Da, Andreea, și eu am rămas cu gândul la acel șrapnel care o trezește dimineața. Irina a învățat să trăiască cu el, dar povara rămâne grea; eu zic că o liturghie obișnuită de duminică, cu liniștea din strană, îi face mai mult bine decât orice rugăciune specială. Tu ai citit interviul întreg?
