Глава 11

„Și un toiag va ieși din rădăcina lui Isai”, adică de la David, „și o ramură din rădăcina lui”, adică din urmașii săi de mai târziu, părinții lui Iosif și Maria (Isaia 11:1). „Și s-a odihnit peste el Duhul lui Dumnezeu, - din vremea întrupării în pântece și a botezului în Iordan, - Duhul înțelepciunii” (Is. 11, 2), de care s-au mirat iudeii, zicând: „Cum se poate învăța această carte fără învățătură?” (Ioan 7:15). „Duhul... tăriei” (Is. 11:2), adică puteri și minuni. „Nu trebuie să judecăm după înfățișarea ochilor noștri” (Is. 11:3), pentru că El este Dumnezeu, iar secretele noastre sunt vizibile pentru El ca fiind evidente. „Dar El va judeca pe cei smeriți cu dreptate și va convinge cu dreptate pe cei smeriți de pe pământ în ziua cea mare a venirii Lui. Va lovi pământul la sfârșitul timpurilor. El va lovi... pe cei răi de pe pământ; cu hotărârea gurii Sale îi va osândi la foc” (Is. 11:4). „Și lupul și mielul vor paște împreună”, adică în Biserică, „și râsul se va odihni cu țapul”, adică la Botez, „și vițelul și tânărul și leul vor paște împreună”, adică înțelepții, viclenii, cruzi și simpli vor auzi împreună Evanghelia, „și voi conduce copiii mici” (Is. 11:6). Păstorul, ca un copil în simplitate, va fi conducătorul lor. „Și leul și boul vor mânca pleava” (Is. 11:7). Atât cei drepți, cât și cei păcătoși vor fi hrăniți cu unicul trup dătător de viață de pe altar. Toți vor neglija arta militară pe care au învățat-o înainte și își vor îngloba toate cunoștințele în limitele Evangheliei pure. „Și copil mic se va juca cu basiliscul și, de îndată ce va fi înțărcat, își va pune... mâna... pe patul... aspidului” (Is. 11:8), adică Satana va fi călcat în picioare de oamenii de rând și va deveni un râs pentru copiii care abia încep să învețe. „Și... tot pământul a fost umplut de știința Domnului, precum marea era acoperită cu apă din belșug” (Isaia 11:9). Așa cum apa acoperă adâncurile mării, tot pământul va fi acoperit de cunoașterea Celui Adevărat. „Și în ziua aceea va fi rădăcina lui Isai, limba lui Isai va fi ridicată ca semn” (Isaia 11:10). În unele privințe, acest lucru se aplică lui Ezechia, care s-a născut din sămânța lui David, dar în toată realitate acest lucru s-a împlinit în Domnul nostru, Care a devenit un semn de libertate, speranță și eliberare pentru toate neamurile. „Păgânii Îl vor căuta”, adică se vor grăbi și curge să I se închine. Cuvântul „vor căuta” poate însemna, de asemenea, că națiunile Îl vor întreba care este voia lui Dumnezeu. Următoarele cuvinte rostite mai devreme pot fi atribuite lui Ezechia: „Și cu duhul buzelor lui va ucide pe cei răi” (Is. 11:4). Căci aceasta s-a împlinit în Ezechia, care prin rugăciunea buzelor sale a ucis oastea asiriană. „Și se va încinge cu dreptate în jurul coapselor sale”, pentru că Ezechia a făcut dreptate și dreptate, ca tatăl său David. „Și... ei nu vor putea nimici pe nimeni pe muntele Meu cel sfânt” (Is. 11:5, 9), adică cu evreii vor fi neamuri vecine și seminții înstrăinați în pace. De asemenea, cuvintele „și în ziua aceea va fi rădăcina lui Isai, limba ridicată ca semn”, pot fi explicate în felul următor: „Domnul va fi un semn pentru ca neamurile să se întoarcă la El. Păgânii îl vor căuta să urmeze noua Sa învățătură. Și va fi odihnă pentru cinstea Lui” (Isaia 11:10), pace pentru cei care vor fi îmbrăcați cu haina slavei, vor fi îmbrăcați în veșnicia vieții veșnice, fericiți în paradis. „Și... Domnul va întinde mâna Lui, astfel încât poporul Său să fie gelos pentru restul poporului Său.” Aceasta se referă fie la izgonirea israeliților din Egipt, fie la eliberarea cetăților lui Iuda de la Sanherib după căderea lui, fie la dubla izgonire a evreilor din robia Babilonului; căci o parte dintre evrei a fost scoasă din Babilon de Zorobabel, iar cealaltă de către cărturarul Ezra: „din asirieni și din Egipt și din Patros și din Etiopia și din elamiți și din Sinar și din Hamat și din insulele mării” (Is. 11:11). Aceasta este conform celor spuse de profetul Zaharia: „Fugiți din țara de la miazănoapte, zice Domnul, vă voi aduna din cele patru vânturi ale cerului, zice Domnul” (Zaharia 2:6). „Și El va ridica un semn în limbi” pentru a-și distrage atenția pe poporul Său de la idolatrie și a-i îndrepta către cunoașterea și cinstea adevăratului Dumnezeu. „Și va aduna pe cei pierduți din Israel și pe cei împrăștiați din Iuda îi va aduna din cele patru colțuri ale pământului” (Isaia 11:12). Aceasta amintește de cuvintele Mântuitorului: „Am venit numai la oile pierdute ale casei lui Israel” (Matei 15:24). „Și vor lucra pe spinarea străinilor” (Isaia 11:14), adică națiunile vecine se vor supune israeliților la întoarcerea lor, când își vor primi moștenirea. Și se vor supune, pentru că israeliții au fost motivul întoarcerii lor din captivitatea babiloniană, iar alții pentru că dușmanul lor Gog a fost detronat. „Și Domnul va goli marea Egiptului.” Profetul vorbește aici fie despre împărțirea mării, fie despre acele cinci orașe ai căror locuitori vorbeau limba canaanită și pe care Domnul, împreună cu poporul Său, se va întoarce din captivitate și le va uni cu oștirea lor. „Și își va pune mâna pe râu”, adică asupra împărăției puternice a Asiriei și Babilonului. „Și va lovi sălbăticia pentru șapte, ca și cum ar merge cu pantofi” (Is. 11:15), adică decretul regelui Babilonului, prin care iudeilor li s-a interzis să se întoarcă în patria lor, va deveni invalid; iar un număr mic dintre ei, adunați de pretutindeni, fără teamă, cu pantofii în picioare, vor putea traversa râul, în timp ce nu cu mult timp înainte un întreg popor nu era în stare să zdrobească sau chiar să reziste eforturilor babilonienilor. Te-ar putea interesa: