¹⁷ Și orice faceți în cuvânt sau în faptă, faceți toate în numele Domnului Isus, aducând mulțumiri lui Dumnezeu și Tatălui prin el.

¹⁸ Soțiilor, supuneți-vă propriilor voștri soți, așa cum este cuvenit în Domnul.

¹⁹ Soților, iubiți-vă soțiile voastre și nu fiți cu amărăciune față de ele.

²⁰ Copiilor, ascultați de părinții voștri în toate, fiindcă aceasta este plăcut Domnului.

²¹ Taților, nu vă provocați copiii la mânie, ca nu cumva să se descurajeze.

²² Robilor, ascultați în toate de stăpânii voștri conform cărnii, nu cu servire de ochii lor, precum cei ce plac oamenilor, ci în simplitatea inimii, temându-vă de Dumnezeu;

²³ Și orice faceți, faceți din suflet, ca Domnului și nu ca oamenilor.

²⁴ Știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii, căci serviți Domnului Cristos.

²⁵ Dar cel ce face nedreptate va primi pentru nedreptatea pe care a făcut-o; și părtinire nu este.

¹ Stăpânilor, dați robilor voștri ce este drept și echitabil, știind că și voi aveți un Stăpân în cer.

¹ Atunci toți vameșii și păcătoșii s-au apropiat de el să îl audă.

² Și fariseii și scribii cârteau, spunând: Acesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei.

³ Și le-a zis această parabolă, spunând:

⁴ Care om dintre voi, având o sută de oi, dacă pierde una dintre ele, nu le lasă pe celelalte nouăzeci și nouă în pustie și merge după cea care este pierdută până o găsește?

⁵ Și după ce a găsit-o, o pune pe umeri, bucurându-se.

⁶ Și când vine acasă, cheamă la un loc prietenii și vecinii, spunându-le: Bucurați-vă cu mine, pentru că am găsit oaia mea pierdută.

⁷ Vă spun că tot așa va fi bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, mai mult decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de pocăință.

⁸ Sau, care femeie, având zece arginți, dacă pierde un argint, nu aprinde o candelă și mătură casa și caută cu grijă până când îl găsește?

⁹ Și după ce îl găsește, cheamă la un loc prietenele și vecinele, spunând: Bucurați-vă cu mine, pentru că am găsit argintul pe care l-am pierdut.

¹⁰ La fel vă spun, este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.

¹ Și Isus a intrat și a traversat Ierihonul.

² Și iată, era un bărbat numit Zacheu, care era mai marele vameșilor, și el era bogat.

³ Și căuta să vadă pe Isus, cine era; și nu putea din cauza mulțimii, pentru că era mic de statură.

⁴ Dar a alergat înainte și s-a cățărat într-un sicomor să îl vadă, pentru că pe acolo urma să treacă.

⁵ Și Isus, când a ajuns la locul acela, a privit în sus și l-a văzut și i-a spus: Zachee, grăbește-te și coboară; fiindcă astăzi eu trebuie să rămân în casa ta.

⁶ Și el, grăbindu-se, a coborât și l-a primit bucuros.

⁷ Și când au văzut, toți cârteau, spunând: A intrat să fie oaspete la un bărbat păcătos.

⁸ Dar Zacheu a stat în picioare și i-a spus Domnului: Iată, Doamne, jumătate din averile mele le dau săracilor; și dacă am luat ceva de la cineva printr-o acuzație falsă, dau înapoi împătrit.

⁹ Iar Isus i-a spus: Astăzi a venit salvare la casa aceasta, întrucât și el este fiul lui Avraam.

¹⁰ Căci Fiul omului a venit să caute și să salveze ce era pierdut.

¹¹ Și pe când auzeau ei acestea, a adăugat și a spus o parabolă, pentru că el era aproape de Ierusalim și ei credeau că împărăția lui Dumnezeu se va arăta imediat.

¹² De aceea el a spus: Un anumit nobil a mers într-o țară îndepărtată ca să își primească o împărăție și să se întoarcă.

¹³ Și a chemat pe cei zece robi ai săi și le-a dat zece mine și le-a spus: Ocupați-vă de acestea până vin.

¹⁴ Dar cetățenii lui îl urau și au trimis o solie după el, spunând: Nu voim ca acest om să domnească peste noi.

¹⁵ Și s-a întâmplat la întoarcerea lui, după ce a primit împărăția, că atunci a poruncit să fie chemați la el acești robi, cărora le dăduse banii, ca să știe cât câștigase fiecare prin comerț.

¹⁶ Atunci a venit primul, spunând: Doamne, mina ta a câștigat zece mine.

¹⁷ Iar el i-a spus: Bine, rob bun, pentru că ai fost credincios în foarte puțin, ai autoritate peste zece cetăți.

¹⁸ Și a venit al doilea, spunând: Doamne, mina ta a făcut cinci mine.

¹⁹ Iar el i-a spus și acestuia: Fii și tu peste cinci cetăți.

²⁰ Și altul a venit, spunând: Doamne, iată, mina ta, pe care am păstrat-o într-un ștergar;

²¹ Fiindcă m-am temut de tine, pentru că ești un om sever; ridici ce nu ai pus jos și seceri ce nu ai semănat.

²² Iar el i-a spus: Din gura ta te voi judeca, rob stricat. Știai că eu sunt om sever, ridicând ce nu am pus jos și secerând ce nu am semănat;

²³ Și atunci, de ce nu mi-ai dat banii la bancă: și la venirea mea eu să iau ce este al meu cu dobândă?

²⁴ Și a spus celor care stăteau în picioare alături: Luați de la el mina și dați-o celui ce are zece mine.

²⁵ (Iar ei i-au spus: Doamne, el are zece mine.)

²⁶ Căci vă spun, că fiecăruia ce are, i se va da; iar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua.

²⁷ Dar pe acei dușmani ai mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceți-i încoace și ucideți-i înaintea mea.

²⁸ Și după ce a vorbit astfel, Isus a mers în fruntea lor, urcându-se la Ierusalim.

²⁹ Și s-a întâmplat că, pe când s-a apropiat de Betfaghe și de Betania, la muntele numit al Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,

³⁰ Spunând: Duceți-vă în satul dinaintea voastră, în care, intrând, veți găsi un măgăruș legat, pe care încă nu a șezut niciun om; dezlegați-l și aduceți-l.

³¹ Și dacă cineva vă întreabă: Pentru ce îl dezlegați? Astfel să îi spuneți: Pentru că Domnul are nevoie de el.

³² Iar cei trimiși au plecat și au găsit chiar așa cum le spusese.

³³ Dar pe când dezlegau măgărușul, proprietarii lui le-au spus: De ce dezlegați măgărușul?

³⁴ Iar ei au spus: Domnul are nevoie de el.

³⁵ Și l-au adus la Isus; și și-au aruncat hainele pe măgăruș și l-au așezat pe Isus călare pe el.

³⁶ Și pe când mergea el, ei își așterneau hainele pe cale.

³⁷ Și pe când se apropia, chiar la coborâșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea discipolilor a început să se bucure și să laude pe Dumnezeu cu voce tare din cauza tuturor faptelor puternice pe care le văzuseră,

³⁸ Spunând: Binecuvântat fie Împăratul care vine în numele Domnului; pace în cer și glorie în cele prea înalte.

³⁹ Și unii dintre fariseii din mulțime, i-au spus: Învățătorule, mustră-ți discipolii.

⁴⁰ Iar el a răspuns și le-a zis: Vă spun că dacă aceștia vor tăcea, pietrele imediat vor striga.

⁴¹ Și când s-a apropiat, a privit cetatea și a plâns din cauza ei,

⁴² Spunând: Dacă ai fi știut, chiar tu, cel puțin în această zi a ta, lucrurile pentru pacea ta! Dar acum, sunt ascunse de ochii tăi.

⁴³ Pentru că zilele vor veni peste tine și dușmanii tăi vor arunca un val de pământ în jurul tău și te vor împresura și te vor strânge din toate părțile,

⁴⁴ Și te vor face una cu pământul și pe copiii tăi în tine; și nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale.

⁴⁵ Și a intrat în templu și a început să scoată pe cei ce vindeau în el și pe cei ce cumpărau,

⁴⁶ Spunându-le: Este scris: Casa mea este casa rugăciunii; dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.

⁴⁷ Și îi învăța în fiecare zi în templu. Dar preoții de seamă și scribii și mai marii poporului căutau să îl nimicească,

⁴⁸ Și nu găseau ce ar putea face; fiindcă toți oamenii erau foarte atenți să îl audă.