¹⁴ Deoarece știm că legea este spirituală; dar eu sunt carnal, vândut sub păcat.

¹⁵ Fiindcă ce lucrez nu încuviințez; fiindcă ce doresc aceea nu practic; dar ce urăsc aceea fac.

¹⁶ Atunci, dacă fac ce nu voiesc, încuviințez legea că este bună.

¹⁷ Așadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.

¹⁸ Deoarece știu că în mine (adică în carnea mea) nu locuiește nimic bun; fiindcă a voi îmi este la îndemână, dar cum să lucrez ce este bine, nu găsesc.

¹⁹ Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care nu îl voiesc, acela îl practic.

²⁰ Acum dacă fac ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.

²¹ Găsesc atunci o lege că, în timp ce voiesc să fac binele, răul îmi este la îndemână.

²² Fiindcă după omul dinăuntru mă desfăt în legea lui Dumnezeu;

²³ Dar văd o altă lege în membrele mele, războindu-se împotriva legii minții mele și înrobindu-mă legii păcatului care este în membrele mele.

²⁴ O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morți?

²⁵ Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru. Așadar, cu mintea, eu însumi servesc legii lui Dumnezeu; dar cu carnea, legii păcatului.

¹ Așadar, acum nu este condamnare pentru cei în Cristos Isus, care umblă nu conform cărnii, ci conform Duhului.

² Fiindcă legea Duhului vieții în Cristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții.

⁹ Nu luați nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre,

¹⁰ Nici traistă pentru călătorie, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiege; fiindcă lucrătorul este demn de hrana lui.

¹¹ Și în orice cetate sau sat intrați, cercetați cine este demn acolo; și rămâneți acolo până când plecați.

¹² Și când intrați într-o casă, salutați-o.

¹³ Și dacă este demnă casa, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este demnă, pacea voastră să se întoarcă la voi.

¹⁴ Și oricine nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, când plecați din casa sau din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre.

¹⁵ Adevărat vă spun: Va fi mai ușor de suportat pentru ținutul Sodomei și Gomorei în ziua judecății, decât pentru acea cetate.

¹ În același timp, discipolii au venit la Isus, spunând: Cine este cel mai mare în împărăția cerului?

² Și Isus a chemat la el un copilaș și l-a pus în mijlocul lor,

³ Și a zis: Adevărat vă spun: Dacă nu vă întoarceți și nu deveniți precum copilașii, nicidecum nu veți intra în împărăția cerului.

⁴ De aceea oricine se va umili ca acest copilaș, acela este cel mai mare în împărăția cerului.

⁵ Și oricine va primi un astfel de copilaș în numele meu, pe mine mă primește.

⁶ Dar oricine va poticni pe unul dintre acești micuți care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie înecat în adâncul mării.

⁷ Vai lumii din cauza poticnirilor! Fiindcă poticniri trebuie să vină; dar vai acelui om prin care vine poticnirea.

⁸ De aceea dacă mâna ta sau piciorul tău te poticnește, taie-le și aruncă-le de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât având două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic.

⁹ Și dacă ochiul tău te poticnește, scoate-l și aruncă-l de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viață cu un ochi, decât având doi ochi, să fii aruncat în focul iadului.

¹⁰ Fiți atenți să nu disprețuiți pe niciunul dintre acești micuți; fiindcă vă spun că: În cer, îngerii lor văd totdeauna fața Tatălui meu care este în cer.

¹¹ Fiindcă Fiul omului a venit să salveze ce era pierdut.

¹² Ce gândiți voi? Dacă un om are o sută de oi și una dintre ele se rătăcește, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă și se duce pe munte și o caută pe cea rătăcită?

¹³ Și dacă se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun, se bucură mai mult de aceea, decât de cele nouăzeci și nouă care nu au rătăcit.

¹⁴ Tot așa, nu este voia Tatălui vostru care este în cer ca unul dintre acești micuți să piară.

¹⁵ Mai mult, dacă fratele tău va încălca legea împotriva ta, du-te și spune-i greșeala lui între tine și el singur; dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău.

¹⁶ Dar dacă refuză să asculte, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca fiecare cuvânt să fie întemeiat pe gura a doi sau trei martori.

¹⁷ Iar dacă neglijează să îi asculte, spune bisericii; iar dacă va neglija să asculte și biserica, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.

¹⁸ Adevărat vă spun: Orice veți lega pe pământ va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.

¹⁹ Din nou vă spun că: Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ în legătură cu orice lucru să îl ceară, acesta le va fi făcut de Tatăl meu care este în cer.

²⁰ Fiindcă unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, sunt și eu acolo în mijlocul lor.

²¹ Atunci Petru a venit la el și a spus: Doamne, cât de des să păcătuiască fratele meu împotriva mea și eu să îl iert? Până la șapte ori?

²² Isus i-a spus: Nu îți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.

²³ De aceea împărăția cerului se aseamănă cu un împărat care a voit să facă socoteala cu robii săi.

²⁴ Și când a început să facă socoteala i-a fost adus unul care îi datora zece mii de talanți.

²⁵ Dar fiindcă el nu avea cu ce plăti, domnul lui a poruncit să fie vândut el și soția lui și copiii și tot ce avea și să fie făcută plata.

²⁶ Atunci robul s-a prosternat și i s-a închinat, spunând: Domnule, ai răbdare cu mine și îți voi plăti totul.

²⁷ Atunci domnul acelui rob, făcându-i-se milă, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.

²⁸ Dar robul acela a ieșit și a găsit pe unul dintre părtașii lui de robie, care îi datora o sută de dinari; și apucându-l, îl strângea de gât, spunând: Plătește-mi ce îmi ești dator.

²⁹ Atunci părtașul lui de robie a căzut la picioarele lui și l-a implorat, spunând: Ai răbdare cu mine și îți voi plăti tot.

³⁰ Dar el a refuzat; și s-a dus și l-a aruncat în închisoare, până va plăti datoria.

³¹ Dar când părtașii lui de robie au văzut cele făcute, au fost foarte întristați și au venit și au spus domnului lor toate cele făcute.

³² Atunci domnul lui, după ce l-a chemat, i-a spus: Rob stricat, ți-am iertat toată datoria aceea fiindcă m-ai implorat;

³³ Nu trebuia să ai și tu milă de părtașul tău de robie, întocmai cum am avut eu milă de tine?

³⁴ Și domnul lui s-a înfuriat și l-a predat chinuitorilor, până când va plăti tot ce i-a datorat.

³⁵ Tot așa vă va face și Tatăl meu ceresc, dacă nu iertați din inimile voastre, fiecare, fratelui său, fărădelegile lor.