¹ The Lord God said to Abraham: As for Sara your wife, her name shall not be called Sara, but Sarra shall be her name. I will bless her and will give you a child from her; and I will bless it and it shall be for nations and kings of nations will come from it. And Abraham fell on his face, and laughed and said in his mind; Shall a son be born in my hundredth year? And shall Sarra who is ninety bear a child? God said to Abraham: Yes; see, your wife Sarra will bear you a son and you will call his name Isaac; and I will establish my covenant with him as an everlasting covenant. Now Abraham and Sarra were old, advanced in years. But Sarra laughed to herself, saying: The thing has not happened to me until now; and my lord is old. And the Lord God said to Abraham: Why did Sarra laugh to herself, saying: Shall I really give birth? For I am aged. But nothing is impossible for God. And the Lord visited Sarra, as He had said, and she conceived and bore a son to Abraham in their old age at the time the Lord had said to him. But he circumcised him on the eighth day, as the Lord God had commanded him. And Abraham was a hundred when Isaac his son was born to him. But Sarra said: The Lord has given me laughter; for whoever hears will rejoice with me. And she said: Who will announce to Abraham that Sarra is suckling a child, for I have born a child in my old age? And the child grew and was weaned. And Abraham held a great banquet on the day his son Isaac was weaned.

¹ In those days there was a man of the tribe of Dan and his name was Manoe, and his wife was barren and had not borne a child. And the Angel of the Lord appeared to his wife and said to her: See, you are barren and have not borne a child or conceived a son. But now take care, and do not drink wine or strong drink, and eat nothing unclean. Because see, you will conceive in the womb and bear a son, and no iron shall touch his head, because the child is to be a Nazarite to God from his mother’s womb. And the woman came and spoke to her husband, saying: A Man of God came to me, and his appearance was as the appearance on an Angel of God, exceedingly bright. And he said: See, you will conceive in the womb and bear a son; and now take care, and drink no wine or strong drink, and eat nothing unclean, for the child shall be a Nazarite of God from the womb to the day of his death. And Manoe besought the Lord and said: My Lord, let the man of God, whom You sent, come again to us, and enlighten us what we should do for the child that is to be born. Then the Angel came to Manoe and said: Of all the things that I said to your wife, let her take care. She is not to eat anything that comes from the vine; she is not to drink wine or strong drink. And Manoe said to the Angel of the Lord: What is your name? That when your word comes to pass, we may glorify you. And the Angel of the Lord said to him: Why do you ask my name? For it is wonderful. And the Angel of the Lord appeared no more to Manoe and his wife.

¹ Thus says the Lord: Comfort, comfort my people, says God. Priests, speak to the heart of Jerusalem. Comfort her, because her humiliation has been completed; for her has sin has been abolished, because she has received from the Lord’s hand double for her sins. A voice of one crying in the wilderness: Prepare the way of the Lord, make straight the paths of our God. Every valley will be filled and every mountain and hill made low; what is crooked will become straight, and the rough ways will be made smooth; and all flesh shall see the salvation of God. Go up onto a high mountain, you who bring good tidings to Sion; lift up your voice with strength, you who bring good tidings to Jerusalem. Lift it up, do not be afraid. I the Lord God, I, the God of Israel, will hearken and will not forsake them; but I will open rivers from the mountains and springs in the middle of plains. I will turn the wilderness into water meadows and the thirsty earth with water courses. Let the heavens rejoice from on high and let the clouds rain justice. Let the earth sprout and blossom with mercy and justice. Announce a voice of gladness to the end of the earth and let this be heard: Say that the Lord has delivered his servant Jacob. And if they thirst through deserts, he will bring water for them from a rock. Rejoice you barren who have never given birth, break out and shout, you who have never known birth pangs, for the children of the deserted are more than those of her who has a husband.

²⁴ And after those days his wife Elisabeth conceived, and hid herself five months, saying,

²⁵ Thus hath the Lord dealt with me in the days wherein he looked on me, to take away my reproach among men.

⁵⁷ Now Elisabeth’s full time came that she should be delivered; and she brought forth a son.

⁵⁸ And her neighbours and her cousins heard how the Lord had shewed great mercy upon her; and they rejoiced with her.

⁵⁹ And it came to pass, that on the eighth day they came to circumcise the child; and they called him Zacharias, after the name of his father.

⁶⁰ And his mother answered and said, Not so; but he shall be called John.

⁶¹ And they said unto her, There is none of thy kindred that is called by this name.

⁶² And they made signs to his father, how he would have him called.

⁶³ And he asked for a writing table, and wrote, saying, His name is John. And they marvelled all.

⁶⁴ And his mouth was opened immediately, and his tongue loosed, and he spake, and praised God.

⁶⁵ And fear came on all that dwelt round about them: and all these sayings were noised abroad throughout all the hill country of Judæa.

⁶⁶ And all they that heard them laid them up in their hearts, saying, What manner of child shall this be! And the hand of the Lord was with him.

⁶⁷ And his father Zacharias was filled with the Holy Ghost, and prophesied, saying,

⁶⁸ Blessed be the Lord God of Israel; for he hath visited and redeemed his people,

⁷⁶ And thou, child, shalt be called the prophet of the Highest: for thou shalt go before the face of the Lord to prepare his ways;

⁸⁰ And the child grew, and waxed strong in spirit, and was in the deserts till the day of his shewing unto Israel.

²⁸ Și tot așa cum nu au căutat să îl păstreze pe Dumnezeu în cunoașterea lor, Dumnezeu i-a predat unei minți desfrânate, să facă acele lucruri care nu sunt cuvenite;

²⁹ Fiind umpluți de toată nedreptatea, curvia, răutatea, lăcomia, răzbunarea; plini de invidie, ucidere, ceartă, înșelăciune, purtări rele, șoptitori,

³⁰ Defăimători, urâtori de Dumnezeu, insultători, mândri, lăudăroși, născocitori de lucruri rele, neascultători de părinți,

³¹ Fără înțelegere, călcători de legământ, fără afectivitate naturală, neînduplecați, nemiloși;

³² Care, știind judecata lui Dumnezeu că toți cei ce fac astfel de lucruri sunt demni de moarte, nu numai că le fac dar și au plăcere în cei ce le practică.

¹ De aceea, omule, ești de nescuzat, oricine ai fi care judeci; fiindcă în ceea ce judeci pe altul, te condamni pe tine însuți; fiindcă tu care judeci, practici aceleași lucruri.

² Dar suntem siguri că judecata lui Dumnezeu este conform adevărului împotriva celor ce practică astfel de lucruri.

³ Și gândești aceasta, omule, care judeci pe cei ce practică astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

⁴ Sau disprețuiești bogățiile bunătății lui și a îngăduinței și a îndelungii răbdări, neștiind că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăință?

⁵ Dar după împietrirea ta și inima nepocăită, îți strângi furie pentru ziua furiei și a revelării dreptei judecăți a lui Dumnezeu;

⁶ Care va întoarce fiecărui om conform faptelor lui;

⁷ Celor care prin răbdare stăruitoare în facerea binelui caută glorie și onoare și nemurire, viață eternă;

⁸ Dar celor certăreți și care nu ascultă de adevăr, ci ascultă de nedreptate, indignare și furie,

⁹ Necaz și chin peste fiecare suflet de om care lucrează răul, întâi al iudeului și de asemenea al neamului.

¹¹ Și aceasta, știind timpul, că acum este ora să ne trezim din somn; căci acum salvarea noastră este mai aproape decât atunci când am crezut.

¹² Noaptea este mult trecută, iar ziua este aproape; de aceea să lepădăm faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armura luminii.

¹³ Să umblăm onest, ca în timpul zilei; nu în destrăbălare și beții, nu în curvie și desfrânare, nu în ceartă și invidie.

¹⁴ Ci îmbrăcați-vă cu Domnul Isus Cristos și nu purtați grijă lucrurilor cărnii, pentru a-i împlini poftele.

¹ Primiți-l pe cel slab în credință, dar nu pentru dispute îndoielnice.

² Fiindcă unul crede că poate mânca de toate; altul, care este slab, mănâncă verdețuri.

³ Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă; și cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă; fiindcă Dumnezeu l-a primit.

⁴ Cine ești tu care judeci pe servitorul altuia? Pentru propriul său stăpân stă în picioare sau cade. Da, el va fi sprijinit; fiindcă Dumnezeu este în stare să îl facă să stea în picioare.

²⁷ Ați auzit că s-a spus de către cei din vechime: Să nu comiți adulter;

²⁸ Dar eu vă spun că: Oricine se uită la o femeie pentru a o pofti, a comis deja adulter cu ea în inima lui.

²⁹ Și dacă ochiul tău cel drept te poticnește, scoate-l și aruncă-l de la tine; fiindcă îți este de folos să piară unul dintre membrele tale și să nu fie aruncat tot trupul tău în iad.

³⁰ Și dacă mâna ta cea dreaptă te poticnește, taie-o și arunc-o de la tine; fiindcă îți este de folos să piară unul dintre membrele tale și să nu fie aruncat tot trupul tău în iad.

³¹ S-a spus că: Oricine va divorța de soția lui, să îi dea o carte de despărțire.

³² Dar eu vă spun: Oricine va divorța de soția lui, exceptând cauza curviei, o face să comită adulter; și oricine se va căsători cu cea care este divorțată, comite adulter.

¹ Forasmuch as many have taken in hand to set forth in order a declaration of those things which are most surely believed among us,

² Even as they delivered them unto us, which from the beginning were eyewitnesses, and ministers of the word;

³ It seemed good to me also, having had perfect understanding of all things from the very first, to write unto thee in order, most excellent Theophilus,

⁴ That thou mightest know the certainty of those things, wherein thou hast been instructed.

⁵ There was in the days of Herod, the king of Judæa, a certain priest named Zacharias, of the course of Abia: and his wife was of the daughters of Aaron, and her name was Elisabeth.

⁶ And they were both righteous before God, walking in all the commandments and ordinances of the Lord blameless.

⁷ And they had no child, because that Elisabeth was barren, and they both were now well stricken in years.

⁸ And it came to pass, that while he executed the priest’s office before God in the order of his course,

⁹ According to the custom of the priest’s office, his lot was to burn incense when he went into the temple of the Lord.

¹⁰ And the whole multitude of the people were praying without at the time of incense.

¹¹ And there appeared unto him an angel of the Lord standing on the right side of the altar of incense.

¹² And when Zacharias saw him, he was troubled, and fear fell upon him.

¹³ But the angel said unto him, Fear not, Zacharias: for thy prayer is heard; and thy wife Elisabeth shall bear thee a son, and thou shalt call his name John.

¹⁴ And thou shalt have joy and gladness; and many shall rejoice at his birth.

¹⁵ For he shall be great in the sight of the Lord, and shall drink neither wine nor strong drink; and he shall be filled with the Holy Ghost, even from his mother’s womb.

¹⁶ And many of the children of Israel shall he turn to the Lord their God.

¹⁷ And he shall go before him in the spirit and power of Elias, to turn the hearts of the fathers to the children, and the disobedient to the wisdom of the just; to make ready a people prepared for the Lord.

¹⁸ And Zacharias said unto the angel, Whereby shall I know this? for I am an old man, and my wife well stricken in years.

¹⁹ And the angel answering said unto him, I am Gabriel, that stand in the presence of God; and am sent to speak unto thee, and to shew thee these glad tidings.

²⁰ And, behold, thou shalt be dumb, and not able to speak, until the day that these things shall be performed, because thou believest not my words, which shall be fulfilled in their season.

²¹ And the people waited for Zacharias, and marvelled that he tarried so long in the temple.

²² And when he came out, he could not speak unto them: and they perceived that he had seen a vision in the temple: for he beckoned unto them, and remained speechless.

²³ And it came to pass, that, as soon as the days of his ministration were accomplished, he departed to his own house.

²⁴ And after those days his wife Elisabeth conceived, and hid herself five months, saying,

²⁵ Thus hath the Lord dealt with me in the days wherein he looked on me, to take away my reproach among men.

⁵⁷ Now Elisabeth’s full time came that she should be delivered; and she brought forth a son.

⁵⁸ And her neighbours and her cousins heard how the Lord had shewed great mercy upon her; and they rejoiced with her.

⁵⁹ And it came to pass, that on the eighth day they came to circumcise the child; and they called him Zacharias, after the name of his father.

⁶⁰ And his mother answered and said, Not so; but he shall be called John.

⁶¹ And they said unto her, There is none of thy kindred that is called by this name.

⁶² And they made signs to his father, how he would have him called.

⁶³ And he asked for a writing table, and wrote, saying, His name is John. And they marvelled all.

⁶⁴ And his mouth was opened immediately, and his tongue loosed, and he spake, and praised God.

⁶⁵ And fear came on all that dwelt round about them: and all these sayings were noised abroad throughout all the hill country of Judæa.

⁶⁶ And all they that heard them laid them up in their hearts, saying, What manner of child shall this be! And the hand of the Lord was with him.

⁶⁷ And his father Zacharias was filled with the Holy Ghost, and prophesied, saying,

⁶⁸ Blessed be the Lord God of Israel; for he hath visited and redeemed his people,

⁷⁶ And thou, child, shalt be called the prophet of the Highest: for thou shalt go before the face of the Lord to prepare his ways;

⁸⁰ And the child grew, and waxed strong in spirit, and was in the deserts till the day of his shewing unto Israel.

¹ Aveți grijă să nu faceți milosteniile voastre înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei; altfel, nu aveți răsplată de la Tatăl vostru care este în cer.

² De aceea când faci milostenii, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe străzi, ca să aibă glorie de la oameni. Adevărat vă spun: Ei își au răsplata lor.

³ Ci tu, când faci milostenii, să nu știe stânga ta ce face dreapta,

⁴ Pentru ca milosteniile tale să fie în taină; și Tatăl tău care vede în taină, el însuși îți va răsplăti pe față.

⁵ Și când te rogi, să nu fii ca fățarnicii, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile străzilor, ca să poată fi văzuți de oameni. Adevărat vă spun: Ei își au răsplata lor.

⁶ Dar tu, când te rogi, intră în cămăruța ta și după ce ai închis ușa ta, roagă-te Tatălui tău care este în taină; și Tatăl tău care vede în taină, îți va răsplăti pe față.

⁷ Iar când vă rugați, nu folosiți repetiții deșarte, ca păgânii; fiindcă ei gândesc că pentru multa lor vorbire vor fi ascultați.

⁸ De aceea nu vă asemănați cu ei; fiindcă Tatăl vostru știe de care lucruri aveți nevoie, mai înainte ca să i le cereți voi.

⁹ De aceea astfel să vă rugați: Tatăl nostru care ești în cer, Sfințit fie numele tău.

¹⁰ Vie împărăția ta. Facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ.

¹¹ Pâinea noastră zilnică, dă-ne-o nouă astăzi.

¹² Și ne iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor noștri.

¹³ Și nu ne duce pe noi în ispită, ci scapă-ne de rău, pentru că a ta este împărăția și puterea și gloria pentru totdeauna. Amin.

¹⁴ Căci dacă iertați oamenilor fărădelegile lor, și Tatăl vostru ceresc vă va ierta.

¹⁵ Dar dacă nu iertați oamenilor fărădelegile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta fărădelegile voastre.

¹⁶ Mai mult, când postiți, nu fiți posomorâți ca fățarnicii; fiindcă își sluțesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun: Ei își au răsplata lor.

¹⁷ Dar tu, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața;

¹⁸ Ca să nu le arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în taină; și Tatăl tău care vede în taină, îți va răsplăti pe față.

¹⁹ Nu vă strângeți tezaure pe pământ, unde le strică molia și rugina și unde hoții le sapă și le fură;

²⁰ Ci strângeți-vă tezaure în cer, unde nici molia și nici rugina nu le strică și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.

²¹ Fiindcă unde este tezaurul vostru, acolo va fi și inima voastră.

²² Lumina trupului este ochiul; de aceea, dacă ochiul tău este ațintit clar, tot trupul tău va fi plin de lumină.

²³ Dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. De aceea dacă lumina ce este în tine este întuneric, cât de mare este întunericul acela!

²⁴ Nimeni nu poate servi la doi stăpâni; fiindcă sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ține la unul și va disprețui pe celălalt. Nu puteți servi lui Dumnezeu și mamonei.

²⁵ Din această cauză vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, ce veți îmbrăca. Nu este viața mai mult decât mâncarea și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?

²⁶ Uitați-vă la păsările cerului, pentru că nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu adună în grânare; totuși Tatăl vostru ceresc le hrănește. Nu sunteți voi mult mai valoroși decât ele?

²⁷ Care dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate adăuga un cot la statura lui?

²⁸ Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu atenție la crinii câmpului cum cresc; nu ostenesc, nici nu torc;

²⁹ Și totuși vă spun că: Nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu a fost înveșmântat ca unul dintre ei.

³⁰ Iar dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este și mâine este aruncată în cuptor, nu cu atât mai mult pe voi, puțin credincioșilor?

³¹ De aceea nu vă îngrijorați, spunând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca?

³² (Fiindcă toate acestea neamurile le caută); Fiindcă Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea.

³³ Dar căutați întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui; și toate acestea vă vor fi adăugate.

³⁴ De aceea nu vă îngrijorați de ziua de mâine; fiindcă ziua de mâine se va îngrijora de ale ei. Ajunge zilei răutatea ei.