¹ În prima zi a săptămânii Maria Magdalena a venit dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric și a văzut piatra luată de pe mormânt.

² Atunci a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus și le-a spus: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus.

³ De aceea Petru și celălalt discipol au ieșit și au venit la mormânt.

⁴ Au alergat astfel amândoi împreună și celălalt discipol l-a întrecut pe Petru și a ajuns primul la mormânt.

⁵ Și, aplecându-se și uitându‑se înăuntru, a văzut fâșiile de pânză de in întinse pe jos; totuși nu a intrat.

⁶ Atunci a venit Simon Petru urmându-l și a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză de in întinse pe jos.

⁷ Iar ștergarul, care fusese pe capul lui, nu era întins jos cu fâșiile de pânză de in, ci la o parte, împăturit într-un loc.

⁸ Atunci a intrat și celălalt discipol, care a ajuns primul la mormânt și a văzut și a crezut.

⁹ Pentru că nu știau încă scriptura că el trebuia să învie dintre morți.

¹⁰ Apoi discipolii s-au întors din nou la ei acasă.

¹⁹ Atunci cei împrăștiați din cauza persecuției iscate în cazul lui Ștefan, au ajuns până în Fenicia și Cipru și Antiohia, nepredicând cuvântul nimănui decât numai iudeilor.

²⁰ Și unii dintre ei erau bărbați din Cipru și Cirene, care, când au venit la Antiohia, au vorbit grecilor, predicând pe Domnul Isus.

²¹ Și mâna Domnului era cu ei; și un număr mare au crezut și s-au întors la Domnul.

²² Atunci vești despre aceste lucruri au ajuns la urechile bisericii care era în Ierusalim; și au trimis pe Barnaba, ca să treacă până în Antiohia,

²³ Care, ajungând și văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să se lipească de Domnul cu hotărâre de inimă;

²⁴ Pentru că era un bărbat bun și plin de Duhul Sfânt și de credință; și o mare mulțime a fost adăugată la Domnul.

²⁵ Atunci Barnaba a plecat la Tars, ca să îl caute pe Saul.

²⁶ Și după ce l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Și s-a întâmplat că un an întreg ei s-au adunat cu biserica și au învățat o mare mulțime. Și discipolii au fost numiți creștini pentru prima dată în Antiohia.

²⁹ Atunci discipolii, fiecare om conform puterii lui, au hotărât să trimită ajutor fraților care locuiau în Iudeea.

³⁰ Ceea ce au și făcut și l-au trimis la bătrâni prin mâna lui Barnaba și Saul.

⁵ Atunci a ajuns la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ținutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif.

⁶ Și era acolo fântâna lui Iacob. Isus, așadar, fiind obosit de călătorie, s-a așezat astfel la fântână; era cam pe la ora a șasea.

⁷ Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a spus: Dă-mi să beau.

⁸ (Fiindcă discipolii lui se duseseră în cetate să cumpere mâncare).

⁹ Atunci femeia din Samaria i-a spus: Cum tu, fiind iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă? Pentru că iudeii nu au legături cu samaritenii.

¹⁰ Isus a răspuns și i-a zis: Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este cel ce îți spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut și el ți-ar fi dat apă vie.

¹¹ Femeia i-a spus: Domnule, nu ai cu ce să scoți apă și fântâna este adâncă; de unde așadar ai apa cea vie?

¹² Ești tu mai mare decât tatăl nostru Iacob, care ne-a dat fântâna și a băut din ea el însuși și copiii lui și vitele lui?

¹³ Isus a răspuns și i-a zis: Oricine bea din apa aceasta, va înseta din nou.

¹⁴ Dar oricine bea din apa ce i-o voi da eu, nicidecum nu va mai înseta niciodată; dar apa ce i-o voi da, va fi în el o fântână de apă, țâșnind în viață veșnică.

¹⁵ Femeia i-a spus: Domnule, dă-mi această apă, ca nici să nu mai însetez, nici să nu mai vin aici să scot.

¹⁶ Isus i-a spus: Du-te, cheamă pe soțul tău și vino aici.

¹⁷ Femeia a răspuns și a zis: Nu am soț. Isus i-a spus: Bine ai zis: Nu am soț;

¹⁸ Pentru că cinci soți ai avut și acela pe care îl ai acum nu este soțul tău; în aceasta ai spus adevărat.

¹⁹ Femeia i-a spus: Domnule, îmi dau seama că ești profet.

²⁰ Părinții noștri s-au închinat pe acest munte; și voi spuneți că în Ierusalim este locul unde ar trebui să se închine oamenii.

²¹ Isus i-a spus: Femeie, crede-mă, vine timpul, când nici pe muntele acesta, nici chiar în Ierusalim, nu vă veți închina Tatălui.

²² Voi vă închinați la ceea ce nu știți, noi știm la ce ne închinăm; fiindcă salvarea este de la iudei.

²³ Dar vine timpul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă Tatăl caută astfel de oameni să i se închine.

²⁴ Dumnezeu este un Duh; și cei ce i se închină, trebuie să i se închine în duh și în adevăr.

²⁵ Femeia i-a spus: Știu că vine Mesia, care se numește Cristos; când va veni el, ne va spune toate lucrurile.

²⁶ Isus i-a spus: Eu, cel care vorbește cu tine, sunt acela.

²⁷ Și la aceasta, au venit discipolii lui și se minunau că vorbea cu femeia, totuși nimeni nu a spus: Ce cauți? Sau: De ce vorbești cu ea?

²⁸ Atunci femeia și-a lăsat vasul și s-a dus în cetate și le-a spus oamenilor:

²⁹ Veniți să vedeți un om care mi-a spus toate câte le-am făcut; nu cumva acesta este Cristosul?

³⁰ Atunci ei au ieșit din cetate și au venit la el.

³¹ Între timp discipolii lui îl rugau, spunând: Rabi, mănâncă.

³² Dar el le-a spus: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoașteți.

³³ De aceea discipolii spuneau unul altuia: I-a adus cineva să mănânce?

³⁴ Isus le spune: Mâncarea mea este să fac voia celui ce m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui.

³⁵ Nu spuneți voi: Mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți câmpiile, pentru că sunt albe, gata pentru seceriș.

³⁶ Și cel ce seceră primește plată și adună rod pentru viață eternă; pentru ca deopotrivă cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună.

³⁷ Și în aceasta este adevărat acel cuvânt: Unul seamănă și altul seceră.

³⁸ Eu v-am trimis să secerați unde nu ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor.

³⁹ Și mulți samariteni din acea cetate au crezut în el pentru cuvântul femeii, care aducea mărturie: Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut.

⁴⁰ De aceea când au venit samaritenii la el, l-au implorat să rămână cu ei; și a rămas acolo două zile.

⁴¹ Și mai mulți au crezut din cauza propriului său cuvânt,

⁴² Și spuneau femeii: Acum credem, nu din cauza vorbirii tale, ci fiindcă l-am auzit noi înșine și știm că acesta este în adevăr Cristosul, Salvatorul lumii.

¹ Și a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii și mama lui Isus era acolo;

² Și la nuntă a fost chemat și Isus și discipolii lui.

³ Și când s-a terminat vinul, mama lui Isus i-a zis: Nu au vin.

⁴ Isus i-a spus: Femeie, ce am a face cu tine? Nu mi-a venit încă timpul.

⁵ Mama lui a spus servitorilor: Faceți orice vă va spune.

⁶ Și acolo erau puse șase vase de piatră, puse conform obiceiului de curățire al iudeilor, care conțineau două sau trei măsuri.

⁷ Isus le-a spus: Umpleți vasele cu apă. Și le-au umplut până sus.

⁸ Și le-a spus: Scoateți acum și duceți-i conducătorului nunții. Și i-au dus.

⁹ Și conducătorul nunții, după ce a gustat apa făcută vin și neștiind de unde era, (dar servitorii, care au scos apa, știau), conducătorul nunții a chemat pe mire,

¹⁰ Și i-a spus: Orice om pune întâi vin bun și după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puțin bun; dar tu ai ținut vinul bun până acum.

¹¹ Acest început al miracolelor l-a făcut Isus în Cana Galileii; și și-a arătat gloria; și discipolii lui au crezut în el.

¹² După aceasta, s-a coborât la Capernaum, el și mama lui și frații lui și discipolii lui; și au rămas acolo nu multe zile.

¹³ Și paștele iudeilor era aproape și Isus a urcat la Ierusalim,

¹⁴ Și a găsit în templu pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani șezând jos;

¹⁵ Și, făcând un bici de frânghii, i-a scos pe toți afară din templu, și oile și boii, și a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele,

¹⁶ Și a spus celor ce vindeau porumbei: Luați acestea de aici, nu faceți din casa Tatălui meu o casă de comerț.

¹⁷ Și discipolii lui și-au amintit că este scris: Zelul casei tale m-a mâncat.

¹⁸ Atunci iudeii au răspuns și i-au zis: Ce semn ne arăți nouă, văzând că faci acestea?

¹⁹ Isus a răspuns și le-a zis: Distrugeți templul acesta și în trei zile îl voi ridica.

²⁰ Atunci iudeii au spus: Patruzeci și șase de ani a fost templul acesta în construcție și tu îl vei ridica în trei zile?

²¹ Dar el le vorbea despre templul trupului său.

²² De aceea, când a înviat dintre morți, discipolii lui și-au amintit că le spusese aceasta; și au crezut scriptura și cuvântul pe care îl spusese Isus.

²³ Dar când era în Ierusalim, la paște, la sărbătoare, mulți au crezut în numele lui, când vedeau miracolele pe care le făcea.

²⁴ Dar Isus însuși nu li s-a încredințat, pentru că îi cunoștea pe toți,

²⁵ Și nu a avut nevoie ca să îi aducă cineva mărturie despre om, fiindcă știa ce era în om.