⁴⁴ În timp ce Petru vorbea încă aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toți cei ce auzeau cuvântul.

⁴⁵ Și cei ai circumciziei care credeau, câți au venit cu Petru, au fost înmărmuriți, că și peste neamuri a fost turnat darul Duhului Sfânt,

⁴⁶ Fiindcă îi auzeau vorbind în limbi și preamărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns:

⁴⁷ Poate cineva să oprească apa, ca aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi, să nu fie botezați?

⁴⁸ Și le-a poruncit să fie botezați în numele Domnului. Atunci i-au cerut să rămână câteva zile.

¹ Și apostolii și frații care erau în Iudeea, au auzit că și neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu.

² Și când Petru a urcat la Ierusalim, cei ai circumciziei s-au certat cu el,

³ Spunând: Ai intrat la bărbați necircumciși și ai mâncat cu ei.

⁴ Dar Petru a luat-o de la început și le-a explicat pe rând, spunând:

⁵ Eram în cetatea Iafo, rugându-mă; și într-un extaz am văzut o viziune: Un fel de vas a coborât, ca și cum ar fi fost o pânză mare, lăsată din cer de patru colțuri, și a venit până la mine;

⁶ Asupra căreia, când mi-am ațintit ochii, mi-am dat seama și am văzut patrupede ale pământului, sălbăticiuni și târâtoare și păsări ale văzduhului.

⁷ Și am auzit o voce, spunându-mi: Scoală-te, Petre; ucide și mănâncă.

⁸ Dar eu am spus: Nicidecum, Doamne, pentru că nimic profan sau necurat nu a intrat niciodată în gura mea.

⁹ Dar vocea mi-a răspuns din nou din cer: Ce Dumnezeu a curățit, nu considera profan.

¹⁰ Și aceasta s-a făcut de trei ori; și toate au fost retrase în cer.

²¹ Atunci Isus le-a spus din nou: Eu mă duc și voi mă veți căuta și veți muri în păcatele voastre; acolo unde mă duc eu, voi nu puteți veni.

²² Atunci iudeii au spus: Oare se va omorî el însuși? Pentru că spune: Acolo unde mă duc eu, voi nu puteți veni.

²³ Și le-a spus: Voi sunteți de jos, eu sunt din înalt; voi sunteți din această lume, eu nu sunt din această lume.

²⁴ De aceea v-am spus că veți muri în păcatele voastre; căci dacă nu credeți că eu sunt el, veți muri în păcatele voastre.

²⁵ Atunci i-au spus: Tu, cine ești? Și Isus le-a spus: Chiar acela de care de la început v-am spus.

²⁶ Am multe de spus și de judecat despre voi, dar cel ce m-a trimis este adevărat și spun lumii cele pe care le-am auzit de la el.

²⁷ Ei nu au înțeles că le vorbea despre Tatăl.

²⁸ Atunci Isus le-a spus: Când veți fi ridicat pe Fiul omului, atunci veți ști că eu sunt el și că nu fac nimic de la mine însumi, ci așa cum m-a învățat Tatăl meu, acestea vorbesc.

²⁹ Și cel ce m-a trimis este cu mine; Tatăl nu m-a lăsat singur, pentru că totdeauna eu fac cele plăcute lui.

³⁰ Pe când vorbea acestea, mulți au crezut în el.

¹ Iar în prima zi a săptămânii, foarte devreme dimineața, au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră și pe alte femei împreună cu ele.

² Și au găsit piatra rostogolită de la mormânt.

³ Și au intrat și nu au găsit trupul Domnului Isus.

⁴ Și s-a întâmplat, pe când erau ele foarte derutate despre aceasta, iată, doi bărbați au stat în picioare lângă ele în haine strălucitoare;

⁵ Și pe când li s-a făcut teamă și și-au plecat fețele la pământ, le-au spus: De ce căutați pe cel viu între cei morți?

⁶ Nu este aici, ci a înviat; amintiți-vă cum v-a vorbit fiind încă în Galileea,

⁷ Spunând: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie crucificat și a treia zi să învie.

⁸ Și ele și-au amintit cuvintele lui.

⁹ Și s-au întors de la mormânt și au povestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți.

¹⁰ Și erau Maria Magdalena, și Ioana, și Maria, mama lui Iacov, și celelalte rămase cu ele, care au spus acestea apostolilor.

¹¹ Și cuvintele lor li se păreau ca basme și nu le-au crezut.

¹² Atunci Petru s-a sculat și a alergat la mormânt; și, aplecându-se, a văzut fășiile de pânză de in întinse la o parte și a plecat, minunându-se în el însuși de ceea ce se întâmplase.

¹³ Și iată, doi dintre ei mergeau în aceeași zi spre un sat numit Emaus, care era cam la șaizeci de stadii de la Ierusalim.

¹⁴ Și ei vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră.

¹⁵ Și s-a întâmplat că, în timp ce ei vorbeau îndeaproape și se întrebau, Isus însuși s-a apropiat și a mers cu ei.

¹⁶ Dar ochii lor erau ținuți ca să nu îl cunoască.

¹⁷ Și le-a spus: Ce fel de cuvinte sunt acestea pe care le schimbați între voi umblând și fiind triști?

¹⁸ Iar unul dintre ei, al cărui nume era Cleopas, răspunzând, i-a zis: Ești tu doar un străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat acolo în aceste zile?

¹⁹ Iar el le-a spus: Care lucruri? Iar ei i-au spus: Despre Isus din Nazaret, care era profet, un bărbat puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a tuturor oamenilor;

²⁰ Și cum preoții de seamă și conducătorii noștri l-au dat să fie condamnat la moarte și l-au crucificat.

²¹ Dar ne încredeam că el este acela care avea să răscumpere pe Israel; dar, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când au fost făcute aceste lucruri.

²² Mai mult, chiar anumite femei dintre noi ne-au înmărmurit, fiind dis-de-dimineață la mormânt;

²³ Și negăsindu-i trupul, au venit, spunând că au văzut și o viziune de îngeri, care spuneau că el este viu.

²⁴ Și unii dintre cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt și au găsit chiar așa cum au spus femeile; dar pe el nu l-au văzut.

²⁵ Atunci el le-a spus: O, neînțelepților și înceți cu inima în a crede toate cele ce profeții au vorbit;

²⁶ Nu trebuia Cristos să sufere acestea și să intre în gloria sa?

²⁷ Și începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate scripturile cele referitoare la el însuși.

²⁸ Și s-au apropiat de satul unde mergeau; și el s-a făcut că dorește să meargă mai departe.

²⁹ Dar l-au constrâns, spunând: Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este trecută. Și a intrat să rămână cu ei.

³⁰ Și s-a întâmplat pe când el ședea la masă cu ei, că a luat pâine și a binecuvântat-o și a frânt și le-a dat.

³¹ Și ochii lor au fost deschiși și l-au cunoscut; și el s-a făcut nevăzut dinaintea lor.

³² Și au spus unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, în timp ce ne vorbea pe drum și în timp ce ne deschidea scripturile?

³³ Și s-au sculat în ora aceea și s-au întors la Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece adunați împreună, și pe cei ce erau cu ei,

³⁴ Spunând: Domnul a înviat cu adevărat și s-a arătat lui Simon.

³⁵ Și ei au istorisit cele de pe drum și cum li s-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

³⁶ Și pe când vorbeau ei astfel, Isus însuși a stat în picioare în mijlocul lor și le-a spus: Pace vouă.

³⁷ Dar ei erau îngroziți și înfricoșați și presupuneau că au văzut un duh.

³⁸ Dar el le-a spus: De ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică gânduri în inimi?

³⁹ Priviți mâinile mele și picioarele mele că sunt eu însumi; pipăiți-mă și vedeți, pentru că un duh nu are carne și oase, cum mă vedeți pe mine că am.

⁴⁰ Și după ce a vorbit astfel, le-a arătat mâinile și picioarele.

⁴¹ Iar în timp ce ei încă nu credeau de bucurie, și se minunau, le-a spus: Aveți aici ceva de mâncare?

⁴² Și i-au dat o bucată de pește fript și de fagure de miere.

⁴³ Și a luat și a mâncat înaintea lor.

⁴⁴ Apoi le-a spus: Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am vorbit pe când încă eram cu voi, că trebuie să fie împlinite toate care au fost scrise în legea lui Moise și profeți și psalmi, referitor la mine.

⁴⁵ Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă scripturile.

⁴⁶ Și le-a spus: Astfel este scris și astfel se cuvenea să sufere Cristos și să învie dintre morți a treia zi,

⁴⁷ Și pocăința și iertarea păcatelor să fie predicate în numele lui printre toate națiunile, începând de la Ierusalim.

⁴⁸ Iar voi sunteți martori ai acestor lucruri.

⁴⁹ Și, iată, eu trimit promisiunea Tatălui meu peste voi; dar voi, rămâneți în cetatea Ierusalim până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus.

⁵⁰ Iar el i-a dus afară până spre Betania și și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat.

⁵¹ Și s-a întâmplat, în timp ce el îi binecuvânta, că s-a îndepărtat de ei și a fost luat sus la cer.

⁵² Și ei i s-au închinat și s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.

⁵³ Și erau tot timpul în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.