¹ Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, celor douăsprezece triburi care sunt împrăștiate: Salutare!

² Socotiți totul a fi bucurie, frații mei, când cădeți în diverse ispitiri,

³ Știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.

⁴ Dar lăsați răbdarea să își aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nefiind lipsiți în nimic.

⁵ Dar dacă unuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate și nu reproșează, și îi va fi dată.

⁶ Dar să ceară în credință, neclătinându-se în nimic. Pentru că cel ce se clatină seamănă cu un val al mării împins de vânt și aruncat încoace și încolo.

⁷ De aceea să nu gândească omul acela că va primi ceva de la Domnul.

⁸ Un om șovăitor este nestatornic în toate căile lui.

⁹ Dar să se bucure fratele de rând în aceea că el este înălțat.

¹⁰ Iar bogatul în aceea că este înjosit, pentru că va trece ca floarea ierbii.

¹¹ Fiindcă a răsărit soarele cu arșița și usucă iarba și floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere: astfel și bogatul se va ofili în căile lui.

¹² Binecuvântat este omul care îndură ispita, pentru că, după ce este încercat, va primi coroana vieții, pe care a promis-o Domnul celor ce îl iubesc.

¹³ Să nu spună cineva când este ispitit: Sunt ispitit de Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău, nici nu ispitește el pe nimeni,

¹⁴ Ci fiecare este ispitit, când este atras de propria lui poftă și ademenit.

¹⁵ Apoi, după ce pofta a conceput, naște păcat; iar păcatul, odată înfăptuit, naște moarte.

¹⁶ Nu vă rătăciți preaiubiții mei frați!

¹⁷ Fiecare dar bun și fiecare dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare, nici umbră de întoarcere.

¹⁸ Din voia lui ne-a născut el prin cuvântul adevărului, ca să fim un anumit fel de prime roade ale creaturilor sale.

¹⁹ De aceea, preaiubiții mei frați, fiecare om să fie grăbit la auzire, încet la vorbire, încet la furie;

²⁰ Fiindcă furia unui om nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

²¹ De aceea puneți deoparte toată murdăria și revărsarea răutății și primiți cu blândețe cuvântul altoit, care este în stare să vă salveze sufletele.

²² Fiți așadar înfăptuitori ai cuvântului și nu doar ascultători ai lui, înșelându-vă pe voi înșivă.

²³ Pentru că dacă vreunul este ascultător al cuvântului și nu înfăptuitor, el este asemănător unui om care își privește fața naturală în oglindă;

²⁴ Fiindcă se privește pe sine însuși și pleacă și uită imediat ce fel de om era.

²⁵ Dar oricine privește cu atenție în legea desăvârșită a libertății și continuă în ea, el, nefiind un ascultător uituc, ci un înfăptuitor al faptei, acesta va fi binecuvântat în fapta lui.

²⁶ Dacă cineva printre voi pare să fie religios și nu își înfrânează limba, ci își înșală inima, religia acestuia este deșartă.

²⁷ Religia pură și neîntinată înaintea lui Dumnezeul și Tatăl este aceasta: A cerceta pe cei fără tată și văduve în nenorocirea lor, și a se ține pe sine însuși nepătat de lume.

¹ Frații mei, să nu aveți credința Domnului nostru Isus Cristos, Domn al gloriei, fiind părtinitori.

² Căci dacă în adunarea voastră ar intra un om cu un inel de aur, în haină strălucitoare, și ar intra și un sărac în haină murdară,

³ Și ați avea respect față de cel care poartă haina strălucitoare și i-ați spune: Așază-te aici în loc bun; și i-ați spune săracului: Tu stai acolo în picioare, sau, Așază-te aici sub sprijinul piciorului meu,

⁴ Nu deveniți atunci părtinitori în voi înșivă și judecători ai gândurilor rele?

⁵ Dați ascultare preaiubiții mei frați: Nu a ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi, să fie bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a promis-o celor ce îl iubesc?

⁶ Dar voi îl disprețuiați pe cel sărac. Nu bogații vă oprimă și vă târăsc înaintea scaunelor de judecată?

⁷ Nu blasfemiază ei acel nume virtuos cu care sunteți chemați?

⁸ Dacă într-adevăr împliniți legea împărătească conform scripturii: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, bine faceți;

⁹ Dar dacă arătați părtinire, comiteți păcat și sunteți condamnați de lege ca și călcători ai legii.

¹⁰ Fiindcă oricine va ține toată legea și totuși se poticnește într-un punct, este vinovat de toate.

¹¹ Fiindcă cel ce a spus: Să nu comiți adulter, a spus de asemenea: Să nu ucizi. Iar dacă nu comiți adulter, dar ucizi, te faci călcător al legii.

¹² Astfel să vorbiți și astfel să faceți, ca unii care vor fi judecați prin legea libertății,

¹³ Fiindcă pentru cel ce nu a arătat milă judecata va fi fără milă; și mila se bucură asupra judecății.

¹⁵ Și după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: Simone, fiul lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El i-a spus: Da, Doamne; tu știi că te iubesc. Isus i-a spus: Paște mielușeii mei.

¹⁶ I-a spus din nou a doua oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubești? El i-a spus: Da, Doamne; știi că te iubesc. El i-a spus: Paște oile mele.

¹⁷ El i-a spus a treia oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubești tu? Petru s-a mâhnit că îi spusese a treia oară: Mă iubești? Și i-a spus: Doamne, tu toate le știi; tu știi că te iubesc. Isus i-a spus: Paște oile mele.

¹⁸ Adevărat, adevărat îți spun: Când erai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei fi bătrân, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.

¹⁹ A spus aceasta, arătând cu ce moarte îl va glorifica pe Dumnezeu. Și după ce a spus aceasta, i-a zis: Urmează-mă.

²⁰ Atunci Petru, întorcându-se, l-a văzut venind în urmă pe discipolul pe care îl iubea Isus și care se rezemase la cină pe pieptul lui și care spusese: Doamne, cine este cel ce te trădează?

²¹ Petru, văzându-l, i-a spus lui Isus: Doamne, dar cu acesta ce va fi?

²² Isus i-a spus: Dacă voiesc ca el să rămână în viață până vin eu, ce îți pasă? Tu, urmează-mă.

²³ Atunci, a ieșit cuvântul acesta printre frați, că discipolul acela nu va muri; dar Isus nu a spus că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână în viață până vin eu, ce îți pasă?

²⁴ Acesta este discipolul care aduce mărturie despre acestea și a scris acestea; și știm că mărturia lui este adevărată.

²⁵ Și sunt de asemenea multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, presupun că nici chiar lumea însăși nu ar putea cuprinde cărțile ce ar fi scrise. Amin!

²³ Și după ce li s-a dat drumul, au mers la ai lor și au povestit tot ce le-au spus preoții de seamă și bătrânii.

²⁴ Și când au auzit și-au ridicat vocea către Dumnezeu într-un singur gând și spuneau: Doamne, tu ești Dumnezeu, care ai făcut cerul și pământul și marea și tot ce este în ele;

²⁵ Tu care ai spus prin gura servitorului tău David: Pentru ce s-au înfuriat păgânii și popoarele își închipuie deșertăciuni?

²⁶ Împărații pământului s-au ridicat în picioare și conducătorii s-au adunat împreună împotriva Domnului și împotriva Cristosului său.

²⁷ Căci cu adevărat, împotriva sfântului tău copil Isus, pe care l-ai uns, s-au adunat împreună deopotrivă Irod și Pontius Pilat cu neamurile și poporul lui Israel,

²⁸ Pentru a face atâtea câte mâna ta și sfatul tău au hotărât înainte să fie făcute.

²⁹ Și acum, Doamne, privește amenințările lor; și dă servitorilor tăi să vorbească cuvântul tău cu toată cutezanța,

³⁰ Ca prin întinderea mâinii tale să vindeci; și semne și minuni să fie făcute prin numele Sfântului tău copil Isus.

³¹ Și după ce s-au rugat, locul în care s-au adunat împreună s-a clătinat; și ei toți au fost umpluți cu Duhul Sfânt și vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu cutezanță.

¹ Și pe timpul acela, Irod, împăratul, și-a întins mâinile ca să chinuiască pe unii din biserică.

² Și l-a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.

³ Și deoarece a văzut că aceasta a plăcut iudeilor, a mai luat și pe Petru. (Atunci erau zilele azimelor).

⁴ Și după ce l-a prins, l-a pus în închisoare și l-a predat la patru grupe de patru soldați să îl păzească, vrând, după Paști, să îl ducă înaintea poporului.

⁵ Așadar, Petru era ținut în închisoare; dar biserica făcea rugăciune fără încetare către Dumnezeu pentru el.

⁶ Și când Irod avea de gând să îl aducă afară, în noaptea aceea Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri; și paznicii înaintea porții țineau închisoarea.

⁷ Și iată, îngerul Domnului a venit peste el și o lumină a strălucit în închisoare; și l-a lovit în coaste pe Petru și l-a ridicat, spunând: Scoală-te repede. Și lanțurile lui au căzut de pe mâini.

⁸ Și îngerul i-a spus: Încinge-te și leagă-ți sandalele. Și a făcut așa. Iar el i-a spus: Aruncă-ți haina pe tine și urmează-mă.

⁹ Și a ieșit și l-a urmat; și nu știa că era adevărat ceea ce se făcea prin înger, ci s-a gândit că a văzut o viziune.

¹⁰ După ce au trecut de prima și a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate, care li s-a deschis singură; și au ieșit și au trecut de o stradă; și îndată îngerul a plecat de la el.

¹¹ Și după ce Petru și-a venit în fire, a spus: Acum știu într-adevăr că Domnul a trimis îngerul său și m-a eliberat din mâna lui Irod și din toată așteptarea poporului iudeilor.

²⁴ Adevărat, adevărat vă spun: Cine aude cuvântul meu și crede în cel ce m-a trimis, are viață veșnică și nu vine în condamnare, ci a trecut din moarte la viață.

²⁵ Adevărat, adevărat vă spun: Vine timpul și acum este, când morții vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu; și cei ce aud, vor trăi.

²⁶ Fiindcă, așa cum Tatăl are viață în el însuși, tot așa a dat Fiului să aibă viață în el însuși.

²⁷ Și i-a dat de asemenea autoritate pentru a face judecată, pentru că este Fiul omului.

²⁸ Nu vă minunați de aceasta, pentru că vine timpul în care toți cei din morminte vor auzi vocea lui,

²⁹ Și vor ieși afară; cei ce au făcut binele, pentru învierea vieții; iar cei ce au practicat cele rele, pentru învierea damnării.

³⁰ Eu nu pot face nimic de la mine însumi; cum aud judec, și judecata mea este dreaptă pentru că nu caut voia mea, ci voia Tatălui, care m-a trimis.

¹ Și s-a întâmplat, pe când îl îmbulzeau oamenii ca să audă cuvântul lui Dumnezeu, că el stătea în picioare lângă lacul Ghenezaret,

² Și a văzut două corăbii stând lângă lac; iar pescarii ieșiseră din ele și își spălau plasele.

³ Și s-a urcat într-una din corăbii, care era a lui Simon, și l-a rugat să o depărteze puțin de țărm. Și a șezut și i-a învățat pe oameni din corabie.

⁴ Iar după ce a încetat să vorbească, i-a spus lui Simon: Depărteaz-o la adânc și coborâți-vă plasele pentru a prinde o mulțime de pește.

⁵ Și Simon, răspunzând, i-a zis: Stăpâne, toată noaptea ne-am ostenit și nu am prins nimic; cu toate acestea, la cuvântul tău, voi coborî plasa.

⁶ Și după ce au făcut aceasta, au prins o mare mulțime de pești; și li se rupea plasa.

⁷ Și au făcut semn părtașilor lor care erau în cealaltă corabie, să vină să îi ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât au început să se scufunde.

⁸ Când Simon Petru a văzut, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: Pleacă de la mine, Doamne, fiindcă sunt un bărbat păcătos.

⁹ Fiindcă era înmărmurit el și toți cei care erau cu el, datorită mulțimii de pești pe care îi prinseseră;

¹⁰ Și tot așa și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtași cu Simon. Și Isus i-a spus lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei prinde oameni.

¹¹ Și după ce au tras corăbiile pe uscat, lăsând totul, l-au urmat.

¹ Atunci a chemat la un loc pe cei doisprezece discipoli ai săi și le-a dat putere și autoritate peste toți dracii și să vindece boli.

² Și i-a trimis să predice împărăția lui Dumnezeu și să vindece bolnavii.

³ Și le-a spus: Nu luați nimic pentru călătorie, nici toiege, nici traistă, nici pâine, nici bani; nici să nu aveți câte două haine.

⁴ Și în orice casă intrați, acolo să rămâneți și de acolo să plecați.

⁵ Și oricine nu vă primește, când ieșiți din acea cetate, scuturați chiar praful de pe picioarele voastre, pentru mărturie împotriva lor.

⁶ Și au plecat și au trecut prin sate, predicând evanghelia și vindecând pretutindeni.

⁷ Și Irod, tetrarhul, a auzit despre toate cele făcute de el; și era derutat, pentru că unii spuneau că Ioan a fost înviat dintre morți;

⁸ Iar unii, că Ilie s-a arătat; și alții, că unul dintre profeții din vechime a înviat.

⁹ Și Irod spunea: Pe Ioan eu l-am decapitat, dar cine este acesta, despre care aud eu astfel de lucruri? Și dorea să îl vadă.

¹⁰ Și apostolii, când s-au întors, i-au spus tot ce făcuseră. Și i-a luat și s-a dus la o parte, într-un loc pustiu al cetății numită, Betsaida.

¹¹ Și oamenii, când au știut aceasta, l-au urmat; și i-a primit și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu și a vindecat pe cei ce aveau nevoie de vindecare.

¹² Și când ziua a început a se pleca spre seară, atunci cei doisprezece au venit și i-au spus: Trimite oamenii ca să se ducă în satele și ținutul dimprejur și să găzduiască și să găsească mâncare, pentru că suntem aici într-un loc pustiu.

¹³ Dar le-a spus: Dați-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu avem mai mult decât cinci pâini și doi pești; afară numai dacă ne vom duce noi să cumpărăm mâncare pentru tot acest popor.

¹⁴ Fiindcă erau aproape cinci mii de bărbați. Iar el le-a spus discipolilor săi: Faceți-i să șadă jos în grupuri de câte cincizeci.

¹⁵ Și au făcut astfel și i-au făcut pe toți să șadă.

¹⁶ Atunci a luat cele cinci pâini și cei doi pești și privind în sus spre cer, le-a binecuvântat și a frânt și a dat discipolilor să le așeze înaintea mulțimii.

¹⁷ Și au mâncat și s-au săturat toți; și au ridicat douăsprezece coșuri din frânturile care le-au rămas.

¹⁸ Și s-a întâmplat că, pe când se ruga deoparte, discipolii lui erau cu el; și i-a întrebat, spunând: Cine spun mulțimile că sunt eu?

¹⁹ Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Baptist; iar unii spun: Ilie; iar alții, că un profet dintre cei din vechime a înviat.

²⁰ Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneți că sunt eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Cristosul lui Dumnezeu.

²¹ Și interzicându-le, a poruncit să nu spună nimănui aceasta,

²² Spunând: Fiul omului trebuie să sufere multe și să fie respins de bătrâni și de preoții de seamă și de scribi și să fie ucis și a treia zi să fie înviat.

²³ Și le-a spus tuturor: Dacă cineva voiește să vină după mine, să se dezică de el însuși și să își ridice crucea zilnic și să mă urmeze.

²⁴ Fiindcă oricine voiește să își salveze viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru mine, acela o va salva.

²⁵ Pentru că ce i-ar folosi unui om dacă va câștiga întreaga lume, dar se pierde pe sine însuși sau este lepădat?

²⁶ Fiindcă oricine se va rușina de mine și de cuvintele mele, de acela se va rușina Fiul omului când va veni în gloria lui și a Tatălui și a sfinților îngeri.

²⁷ Dar vă spun cu adevărat, sunt unii care stau aici în picioare, care nu vor gusta nicidecum din moarte, până nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu.

²⁸ Și s-a întâmplat, cam la opt zile după aceste cuvinte, că a luat pe Petru și pe Ioan și pe Iacov și s-a urcat pe un munte să se roage.

²⁹ Și pe când se ruga el, înfățișarea feței lui s-a schimbat, și îmbrăcămintea lui, albă, strălucitoare.

³⁰ Și iată, stăteau de vorbă cu el doi bărbați, care erau Moise și Ilie,

³¹ Care s-au arătat în glorie și vorbeau despre moartea lui, pe care avea să o împlinească la Ierusalim.

³² Dar Petru și cei împreună cu el erau îngreunați de somn; și când s-au trezit, au văzut gloria lui și pe cei doi bărbați care stăteau cu el.

³³ Și s-a întâmplat că, pe când se îndepărtau ei de el, Petru i-a spus lui Isus: Stăpâne, este bine pentru noi să fim aici; și să facem trei tabernacole: unul pentru tine și unul pentru Moise și unul pentru Ilie; neștiind ce spunea.

³⁴ Pe când spunea el acestea, a venit un nor și i-a umbrit; și s-au temut pe când intrau ei în nor.

³⁵ Și din nor a venit o voce, spunând: Acesta este Fiul meu preaiubit; ascultați-l.

³⁶ Și după ce vocea a încetat, Isus s-a aflat singur. Și ei au ținut ascuns și nu au spus nimănui în zilele acelea nimic din cele ce văzuseră.

³⁷ Și s-a întâmplat că, în a doua zi după ce se coborâseră de pe munte, mulți oameni l-au întâmpinat.

³⁸ Și iată, un bărbat din mulțime a strigat, spunând: Învățătorule, te implor, uită-te la fiul meu, pentru că este singurul meu copil.

³⁹ Și iată, îl apucă un duh și dintr-odată strigă; și din nou îl scutură puternic cu spume, și cu greu se duce de la el, zdrobindu-l.

⁴⁰ Și i-am implorat pe discipolii tăi să îl scoată; și nu au putut.

⁴¹ Iar Isus, răspunzând, a zis: O, generație fără credință și perversă, până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu-l pe fiul tău aici.

⁴² Și pe când venea el, dracul l-a trântit jos și l-a scuturat puternic. Și Isus a mustrat duhul necurat și a vindecat copilul și l-a dat înapoi tatălui său.

⁴³ Și toți au fost înmărmuriți de puterea mare a lui Dumnezeu. Dar pe când fiecare se minuna de toate lucrurile pe care le-a făcut Isus, el le-a spus discipolilor săi:

⁴⁴ Să se afunde cuvintele acestea în urechile voastre; fiindcă Fiul omului va fi trădat în mâinile oamenilor.

⁴⁵ Dar nu înțelegeau acest cuvânt și era ascuns de ei, ca să nu îl priceapă; și s-au temut să îl întrebe despre acest cuvânt.

⁴⁶ Iar între ei s-a ridicat o discuție, care dintre ei ar fi mai mare.

⁴⁷ Iar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil mic și l-a pus lângă el,

⁴⁸ Și le-a spus: Oricine va primi pe acest copil mic în numele meu, pe mine mă primește; și oricine mă va primi pe mine, primește pe cel ce m-a trimis; fiindcă cel mai mic dintre voi toți, acela va fi mare.

⁴⁹ Și Ioan a răspuns și a zis: Stăpâne, noi am văzut pe unul scoțând draci în numele tău; și l-am oprit, pentru că nu te urmează împreună cu noi.

⁵⁰ Și Isus i-a spus: Nu îl opriți; fiindcă cel ce nu este împotriva noastră este pentru noi.

⁵¹ Și s-a întâmplat, când s-a împlinit timpul să fie înălțat, că el și-a îndreptat cu hotărâre fața să meargă la Ierusalim,

⁵² Și a trimis mesageri înaintea feței sale; și s-au dus și au intrat să facă pregătiri pentru el într-un sat al samaritenilor.

⁵³ Și nu l-au primit, pentru că fața lui era îndreptată să meargă la Ierusalim.

⁵⁴ Și când au văzut discipolii săi, Iacov și Ioan, au spus: Doamne, voiești să poruncim să se coboare foc din cer și să îi mistuie, chiar cum a făcut Ilie?

⁵⁵ Iar el s-a întors și i-a mustrat și a spus: Nu știți din ce fel de duh sunteți voi.

⁵⁶ Fiindcă Fiul omului nu a venit pentru a nimici viețile oamenilor, ci pentru a le salva. Și s-au dus într-un alt sat.

⁵⁷ Și s-a întâmplat că, pe când se duceau ei pe cale, cineva i-a spus: Doamne, te voi urma oriunde mergi.

⁵⁸ Iar Isus i-a spus: Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului nu are unde să își culce capul.

⁵⁹ Dar el a spus altuia: Urmează-mă. Iar el a spus: Doamne, permite-mi întâi să mă duc să îl înmormântez pe tatăl meu.

⁶⁰ Iar Isus i-a spus: Lasă morții să își înmormânteze morții; iar tu du-te și predică împărăția lui Dumnezeu.

⁶¹ Și altul a spus de asemenea: Doamne, te voi urma; dar permite-mi întâi să mă duc să îmi iau rămas bun de la cei din casa mea.

⁶² Iar Isus i-a spus: Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi, nu este potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu.