³¹ De aceea, după ce a ieșit Iuda, Isus a spus: Acum este Fiul omului glorificat și Dumnezeu este glorificat în el.

³² Dacă Dumnezeu este glorificat în el, Dumnezeu îl va glorifica de asemenea pe el în el însuși și îndată îl va glorifica.

³³ Copilașilor, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta, și cum am spus iudeilor că: Unde mă duc eu voi nu puteți veni, tot așa vă spun acum.

³⁴ Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit; ca și voi să vă iubiți unii pe alții.

³⁵ Prin aceasta vor ști toți că sunteți discipolii mei, dacă aveți dragoste unii pentru alții.

³⁶ Simon Petru i-a spus: Doamne, unde te duci? Isus i-a răspuns: Unde mă duc, nu mă poți urma acum; dar mai târziu mă vei urma.

³⁷ Petru i-a spus: Doamne, de ce nu te pot urma acum? Îmi voi da viața pentru tine.

³⁸ Isus i-a răspuns: Îți vei da viața pentru mine? Adevărat, adevărat îți spun: Nicidecum nu va cânta cocoșul, până când nu mă vei nega de trei ori.

¹ Să nu vi se tulbure inima; credeți în Dumnezeu, credeți de asemenea în mine.

² În casa Tatălui meu sunt multe locașuri mari; dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus. Mă duc să vă pregătesc un loc.

³ Și dacă mă duc și vă pregătesc un loc, voi veni din nou și vă voi primi la mine însumi; ca unde sunt eu, să fiți și voi.

⁴ Și știți unde mă duc eu și știți calea.

⁵ Toma i-a spus: Doamne, nu știm unde te duci; și cum putem ști calea?

⁶ Isus i-a spus: Eu sunt calea și adevărul și viața: nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.

⁷ Dacă m-ați fi cunoscut, l-ați fi cunoscut și pe Tatăl meu; și de acum îl cunoașteți și l-ați văzut.

⁸ Filip i-a spus: Doamne, arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns.

⁹ Isus i-a spus: De atâta timp sunt cu voi și totuși nu m-ai cunoscut, Filipe? Cel ce m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl; și cum spui tu: Arată-ne pe Tatăl?

¹⁰ Nu crezi că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine însumi? Cuvintele pe care vi le vorbesc eu nu le vorbesc de la mine; ci Tatăl, care locuiește în mine, el face faptele.

¹¹ Credeți-mă că eu sunt în Tatăl și Tatăl în mine; iar dacă nu, măcar credeți-mă datorită acestor fapte.

¹² Adevărat, adevărat vă spun: Cel ce crede în mine, va face și el faptele pe care le fac eu; și mai mari decât acestea va face, pentru că eu mă duc la Tatăl meu.

¹³ Și orice veți cere în numele meu, aceea voi face, ca Tatăl să fie glorificat în Fiul.

¹⁴ Dacă veți cere ceva în numele meu, eu voi face.

¹⁵ Dacă mă iubiți, țineți poruncile mele.

¹⁶ Și eu îl voi ruga pe Tatăl și el vă va da un alt Mângâietor, ca să rămână cu voi pentru totdeauna,

¹⁷ Pe Duhul adevărului, pe care lumea nu îl poate primi, pentru că nu îl vede, nici nu îl cunoaște; dar voi îl cunoașteți, fiindcă locuiește cu voi și va fi în voi.

¹⁸ Nu vă voi lăsa fără mângâiere; voi veni la voi.

¹⁹ Încă puțin timp și lumea nu mă va mai vedea; dar voi mă vedeți, pentru că eu trăiesc și voi veți trăi.

²⁰ În ziua aceea, veți ști că eu sunt în Tatăl meu și voi în mine și eu în voi.

²¹ Cel ce are poruncile mele și le ține, acela este cel ce mă iubește; și cel ce mă iubește va fi iubit de Tatăl meu și eu îl voi iubi și mă voi arăta lui.

²² Iuda, nu Iscariot, i-a spus: Doamne, cum se face că te vei arăta nouă și nu lumii?

²³ Isus a răspuns și i-a zis: Dacă cineva mă iubește, va ține cuvintele mele; și Tatăl meu îl va iubi și noi vom veni la el și ne vom face locuință la el.

²⁴ Cel ce nu mă iubește nu ține cuvintele mele; și cuvântul pe care îl auziți nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis.

²⁵ V-am vorbit acestea, fiind încă prezent cu voi.

²⁶ Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăța toate și vă va aduce aminte toate câte v-am spus.

²⁷ Pacea o las cu voi, vă dau pacea mea; eu v-o dau nu cum o dă lumea. Să nu vă fie tulburată inima, nici să nu fie înfricoșată.

²⁸ Ați auzit cum v-am spus eu: Plec, dar vin din nou la voi. Dacă m-ați fi iubit, v-ați fi bucurat pentru că am spus: Mă duc la Tatăl; fiindcă Tatăl meu este mai mare decât mine.

²⁹ Și acum v-am spus mai înainte de a se întâmpla, ca atunci când se va întâmpla, să credeți.

³⁰ De acum înainte nu voi mai vorbi mult cu voi, fiindcă vine prințul acestei lumi și nu are nimic în mine,

³¹ Dar ca să știe lumea că îl iubesc pe Tatăl; și așa cum Tatăl mi-a poruncit, așa fac. Ridicați-vă, să plecăm de aici.

¹ Eu sunt adevărata viță și Tatăl meu este viticultorul.

² Pe fiecare mlădiță ce este în mine neaducând rod, el o îndepărtează; și pe fiecare mlădiță care aduce rod, o curăță, ca să aducă mai mult rod.

³ Voi sunteți deja curați din cauza cuvântului pe care vi l-am vorbit.

⁴ Rămâneți în mine și eu în voi. Așa cum mlădița nu poate aduce rod de la ea însăși, decât dacă rămâne în viță, tot așa nici voi, decât dacă rămâneți în mine.

⁵ Eu sunt vița, voi mlădițele; cel ce trăiește în mine și eu în el, acesta aduce mult rod, pentru că fără mine, nu puteți face nimic.

⁶ Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară ca o mlădiță și se usucă; și oamenii le adună și le aruncă în foc și sunt arse.

⁷ Dacă rămâneți în mine și cuvintele mele trăiesc în voi, cereți orice doriți și vi se va face.

⁸ În aceasta este Tatăl meu glorificat, fiindcă aduceți mult rod; astfel veți fi discipolii mei.

⁹ Cum m-a iubit Tatăl, așa v-am iubit și eu; continuați în dragostea mea.

¹⁰ Dacă țineți poruncile mele, veți rămâne în dragostea mea; așa cum eu am ținut poruncile Tatălui meu și rămân în dragostea lui.

¹¹ V-am vorbit acestea, ca bucuria mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină.

¹² Aceasta este porunca mea: Să vă iubiți unii pe alții, cum eu v-am iubit.

¹³ Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta, ca cineva să își dea viața pentru prietenii săi.

¹⁴ Voi sunteți prietenii mei dacă faceți orice vă poruncesc.

¹⁵ De acum înainte nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face domnul său, ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute.

¹⁶ Nu voi m-ați ales, ci eu v-am ales și v-am rânduit ca voi să mergeți și să aduceți rod și rodul vostru să rămână; pentru ca orice veți cere de la Tatăl în numele meu, să vă dea.

¹⁷ Vă poruncesc acestea: Să vă iubiți unii pe alții.

¹⁸ Dacă lumea vă urăște, știți că pe mine m-a urât înainte de voi.

¹⁹ Dacă ați fi din lume, lumea ar fi iubit pe ai ei; dar pentru că nu sunteți din lume, ci eu v-am ales din lume, de aceea lumea vă urăște.

²⁰ Amintiți-vă cuvântul pe care eu vi l-am spus: Robul nu este mai mare decât domnul său. Dacă m-au persecutat pe mine și pe voi vă vor persecuta; dacă au ținut cuvântul meu și pe al vostru îl vor ține.

²¹ Dar vă vor face toate acestea din cauza numelui meu, pentru că nu îl cunosc pe cel ce m-a trimis.

²² Dacă nu aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, nu ar fi avut păcat; dar acum nu au nicio manta pentru păcatul lor.

²³ Cine mă urăște pe mine, urăște și pe Tatăl meu.

²⁴ Dacă nu aș fi făcut între ei faptele pe care nimeni altul nu le-a făcut, nu ar fi avut păcat; dar acum deopotrivă au văzut și au urât, deopotrivă pe mine și pe Tatăl meu.

²⁵ Dar aceasta se întâmplă ca să se împlinească cuvântul scris în legea lor: M-au urât fără motiv.

²⁶ Dar când vine Mângâietorul, pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului care iese de la Tatăl, acela va aduce mărturie despre mine.

²⁷ Și voi de asemenea veți aduce mărturie, pentru că de la început erați cu mine.

¹ V-am spus acestea, ca să nu vă poticniți.

² Vă vor exclude din sinagogi; și vine timpul că oricine vă ucide va gândi că îi face un serviciu lui Dumnezeu.

³ Și vă vor face acestea, pentru că nu au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe mine.

⁴ Dar v-am spus acestea, pentru ca atunci când va veni timpul, să vă amintiți că eu vi le-am spus. Dar nu vi le-am spus acestea de la început, pentru că eram cu voi.

⁵ Dar acum mă duc la cel ce m-a trimis; și nimeni dintre voi nu mă întreabă: Unde te duci?

⁶ Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea v-a umplut inima.

⁷ Totuși eu vă spun adevărul: Vă este de folos să plec; căci dacă nu plec, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă plec, vi-l voi trimite.

⁸ Și când vine, el va mustra lumea de păcat și de dreptate și de judecată.

⁹ De păcat, pentru că ei nu cred în mine;

¹⁰ De dreptate, pentru că mă duc la Tatăl meu și nu mă mai vedeți;

¹¹ De judecată, pentru că prințul acestei lumi este judecat.

¹² Am încă multe să vă spun, dar nu le puteți purta acum.

¹³ Dar când vine el, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul, fiindcă nu va vorbi de la el însuși, ci orice va auzi, aceea va vorbi și vă va arăta cele ce vin.

¹⁴ El mă va glorifica, pentru că va primi din al meu și vă va arăta.

¹⁵ Toate câte are Tatăl sunt ale mele; din această cauză am spus că: Va primi din al meu și vă va arăta.

¹⁶ Puțin timp și nu mă veți vedea și din nou puțin timp și mă veți vedea, pentru că eu mă duc la Tatăl.

¹⁷ Atunci unii dintre discipolii lui au spus între ei: Ce este aceasta ce ne spune: Puțin timp și nu mă veți vedea și din nou, puțin timp și mă veți vedea? Și: Pentru că eu mă duc la Tatăl?

¹⁸ Spuneau de aceea: Ce este aceasta ce spune: Puțin timp? Nu putem spune ce vorbește.

¹⁹ Și Isus a știut că doreau să îl întrebe și le-a spus: Despre aceasta vă întrebați între voi, că am spus: Puțin timp și nu mă veți vedea și din nou, puțin timp și mă veți vedea?

²⁰ Adevărat, adevărat vă spun că: Voi veți plânge și veți jeli, dar lumea se va bucura; și vă veți întrista, dar întristarea voastră va deveni bucurie.

²¹ Femeia când are durerile nașterii are întristare, pentru că i-a venit timpul; dar după ce a născut copilul nu își mai amintește de necaz, din cauza bucuriei că s-a născut un om în lume.

²² Și acum de aceea aveți întristare; dar vă voi vedea din nou și inima voastră se va bucura și bucuria voastră nimeni nu o ia de la voi.

²³ Și în ziua aceea nu mă veți întreba nimic. Adevărat, adevărat vă spun că: Orice veți cere de la Tatăl în numele meu, vă va da.

²⁴ Până acum nu ați cerut nimic în numele meu; cereți și veți primi, ca bucuria voastră să fie deplină.

²⁵ V-am spus acestea în parabole; dar vine timpul când nu vă voi mai vorbi în parabole, ci vă voi arăta deschis despre Tatăl.

²⁶ În ziua aceea veți cere în numele meu și nu vă spun că eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi,

²⁷ Fiindcă Tatăl însuși vă iubește, pentru că voi m-ați iubit și ați crezut că eu am ieșit de la Dumnezeu.

²⁸ Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume; din nou las lumea și mă duc la Tatăl.

²⁹ Discipolii săi i-au spus: Iată acum vorbești deschis și nu spui nicio parabolă.

³⁰ Acum suntem siguri că știi toate și nu ai nevoie să te întrebe cineva; prin aceasta credem că ai ieșit de la Dumnezeu.

³¹ Isus le-a răspuns: Acum credeți?

³² Iată, vine timpul și acum a venit, ca să fiți risipiți fiecare la ale lui și mă veți lăsa singur; și totuși nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine.

³³ V-am spus acestea ca în mine să aveți pace. În lume veți avea necaz; dar îndrăzniți, eu am învins lumea.

¹ Isus a vorbit acestea și și-a ridicat ochii spre cer și a spus: Tată, a sosit timpul. Glorifică pe Fiul tău, ca și Fiul tău să te glorifice,

² Așa cum i-ai dat putere peste toată făptura, ca să dea viață eternă tuturor acelora pe care i i-ai dat.

³ Și aceasta este viață eternă: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Cristos, pe care l-ai trimis.

⁴ Eu te-am glorificat pe pământ; am terminat lucrarea pe care mi-ai dat să o fac.

⁵ Și acum, Tată, glorifică-mă la tine însuți cu gloria pe care o aveam la tine înainte de a fi lumea.

⁶ Am făcut cunoscut numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume; ai tăi erau și mi i-ai dat și ei au ținut cuvântul tău.

⁷ Acum au știut că toate câte mi-ai dat sunt de la tine.

⁸ Fiindcă le-am dat cuvintele pe care tu mi le-ai dat și ei le-au primit și au știut cu siguranță că de la tine am ieșit și au crezut că tu m-ai trimis.

⁹ Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i-ai dat tu, pentru că sunt ai tăi;

¹⁰ Și toate ale mele sunt ale tale și ale tale sunt ale mele și sunt glorificat în ei.

¹¹ Și eu nu mai sunt în lume, dar aceștia sunt în lume și eu vin la tine. Sfinte Tată, ține-i în numele tău pe aceia pe care mi i-ai dat, ca să fie una precum noi.

¹² Pe când eram cu ei în lume, îi țineam eu în numele tău. Pe aceia pe care mi i-ai dat i-am păzit și niciunul dintre ei nu este pierdut, decât fiul pieirii, ca să se împlinească scriptura.

¹³ Și acum vin la tine; și vorbesc acestea în lume, ca să aibă bucuria mea împlinită în ei.

¹⁴ Eu le-am dat cuvântul tău; și lumea i-a urât pentru că ei nu sunt din lume, după cum eu nu sunt din lume.

¹⁵ Nu mă rog să îi iei din lume, ci ca să îi păzești de cel rău.

¹⁶ Ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume.

¹⁷ Sfințește-i prin adevărul tău; cuvântul tău este adevăr.

¹⁸ Cum m-ai trimis în lume, așa i-am trimis și eu în lume.

¹⁹ Și pentru ei mă sfințesc eu însumi, ca și ei să fie sfințiți în adevăr.

²⁰ Și nu numai pentru ei mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în mine prin cuvântul lor.

²¹ Ca ei toți să fie una, așa cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una în noi; ca lumea să creadă că tu m-ai trimis.

²² Și eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, pentru ca ei să fie una, precum noi suntem una,

²³ Eu în ei și tu în mine, pentru ca ei să fie făcuți desăvârșiți în unul și ca lumea să știe că tu m-ai trimis și că i-ai iubit, precum m-ai iubit pe mine.

²⁴ Tată, voiesc ca și aceia pe care mi i-ai dat să fie cu mine acolo unde sunt eu, ca să vadă gloria mea pe care mi-ai dat-o, pentru că m-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

²⁵ Dreptule Tată, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut și aceștia au știut că tu m-ai trimis.

²⁶ Și le-am făcut cunoscut numele tău și îl voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care m-ai iubit să fie în ei și eu în ei.

¹ După ce Isus a spus acestea, a ieșit cu discipolii lui dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină în care a intrat el și discipolii lui.

¹ După ce Isus a spus acestea, a ieșit cu discipolii lui dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină în care a intrat el și discipolii lui.

² Și Iuda, de asemenea, care l-a trădat, știa locul acela pentru că Isus se aduna deseori acolo cu discipolii săi.

³ Atunci Iuda, primind o ceată de oameni și ofițeri de la preoții de seamă și farisei, a venit acolo cu lămpi și torțe și arme.

⁴ Isus așadar, știind toate cele ce urmau să vină asupra lui, a ieșit înainte și le-a spus: Pe cine căutați?

⁵ Ei i-au răspuns: Pe Isus din Nazaret. Isus le-a spus: Eu sunt. Și Iuda de asemenea, care l-a trădat, stătea în picioare cu ei.

⁶ Imediat ce le-a spus Isus: Eu sunt, s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

⁷ Atunci i-a întrebat din nou: Pe cine căutați? Iar ei au spus: Pe Isus din Nazaret.

⁸ Isus a răspuns: V-am zis că eu sunt; de aceea dacă pe mine mă căutați, lăsați pe aceștia să meargă;

⁹ Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: Dintre aceia pe care mi i-ai dat nu am pierdut pe niciunul.

¹⁰ Atunci Simon Petru, având o sabie, a scos-o și a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Numele robului era Malhus.

¹¹ Atunci Isus i-a spus lui Petru: Pune-ți sabia în teacă; paharul pe care mi l-a dat Tatăl, să nu îl beau?

¹² Atunci ceata și căpetenia și ofițerii iudeilor l-au luat pe Isus și l-au legat,

¹³ Și l-au dus întâi la Ana, fiindcă el era socrul lui Caiafa, care era marele preot în anul acela.

¹⁴ Iar Caiafa era cel care le recomandase iudeilor că este de folos să moară un singur om pentru popor.

¹⁵ Și Simon Petru urma pe Isus și tot așa alt discipol; discipolul acela era cunoscut marelui preot și a intrat cu Isus în curtea palatului marelui preot.

¹⁶ Petru însă stătea în picioare afară la ușă. Atunci celălalt discipol, care îi era cunoscut marelui preot, a ieșit și i-a vorbit portăresei și l-a adus pe Petru înăuntru.

¹⁷ Atunci servitoarea, portăreasa, i-a spus lui Petru: Nu cumva și tu ești dintre discipolii acestui om? Nu sunt, a spus el.

¹⁸ Și robii și ofițerii, după ce făcuseră un foc de cărbuni pentru că era frig, stăteau în picioare și se încălzeau; iar Petru stătea în picioare cu ei și se încălzea.

¹⁹ Atunci marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui și despre doctrina lui.

²⁰ Isus i-a răspuns: Eu am vorbit deschis lumii; eu totdeauna am învățat în sinagogă și în templu, unde se adună întotdeauna iudeii și nu am spus nimic în taină.

²¹ De ce mă întrebi? Întreabă-i pe cei care m-au auzit ce le-am vorbit; iată, ei știu ce am spus eu.

²² Și după ce a vorbit astfel, unul dintre ofițerii care stăteau în picioare acolo, l-a lovit cu palma pe Isus, spunând: Așa răspunzi marelui preot?

²³ Isus i-a răspuns: Dacă am vorbit rău, adu mărturie despre răul acesta, dar dacă am vorbit bine, de ce mă bați?

²⁴ Iar Ana l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

²⁵ Și Simon Petru stătea în picioare și se încălzea. Ei așadar i-au spus: Nu cumva ești și tu dintre discipolii lui? El a negat și a spus: Nu sunt.

²⁶ Unul dintre robii marelui preot, fiind rudă cu acela a cărui ureche o tăiase Petru, a spus: Nu te-am văzut eu în grădină cu el?

²⁷ Atunci Petru a negat din nou și imediat a cântat cocoșul.

²⁸ Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa până la sala de judecată; și era dis-de-dimineață și ei nu au intrat în sala de judecată, ca să nu se întineze, ci să mănânce paștele.

⁵⁷ Și cei ce l-au prins pe Isus l-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați scribii și bătrânii.

⁵⁸ Iar Petru l-a urmat de departe, până la curtea palatului marelui preot și a intrat și a șezut cu servitorii să vadă sfârșitul.

⁵⁹ Și preoții de seamă și bătrânii și tot consiliul căutau mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să îl ucidă.

⁶⁰ Dar nu au găsit; deși au venit mulți martori falși, totuși nu au găsit nimic. Și la urmă au venit doi martori falși,

⁶¹ Și au spus: Acesta a zis: Sunt în stare să distrug templul lui Dumnezeu și să îl construiesc iarăși în trei zile.

⁶² Și marele preot s-a sculat și i-a spus: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva ta?

⁶³ Dar Isus tăcea. Și marele preot a răspuns și i-a zis: Te conjur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu.

⁶⁴ Isus i-a zis: Tu ai spus-o. Cu toate acestea vă spun: De acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.

⁶⁵ Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, spunând: A blasfemiat; ce nevoie mai avem de alți martori? Iată acum ați auzit blasfemia lui.

⁶⁶ Ce gândiți voi? Ei au răspuns și au zis: Este vinovat de moarte.

⁶⁷ Atunci l-au scuipat în față și l-au bătut cu pumnii și alții l-au pălmuit,

⁶⁸ Spunând: Profețește-ne, Cristoase: Cine este cel ce te-a lovit?

⁶⁹ Și Petru ședea afară în curtea palatului și o tânără a venit la el, spunând: Și tu ai fost cu Isus din Galileea.

⁷⁰ Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: Nu știu ce spui.

⁷¹ Și când a ieșit în portic, l-a văzut altă tânără și a spus celor de acolo: Și acesta era cu Isus din Nazaret.

⁷² Și din nou a negat cu jurământ: Nu îl cunosc pe omul acesta.

⁷³ Și după un timp, cei ce stăteau acolo în picioare au venit și i-au spus lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei, fiindcă și vorbirea ta te dă pe față.

⁷⁴ Atunci el a început să blesteme și să jure, spunând: Nu îl cunosc pe omul acesta. Și îndată cocoșul a cântat.

⁷⁵ Și Petru și-a amintit vorba lui Isus, care îi zisese: Înainte de a cânta cocoșul, mă vei nega de trei ori. Și a ieșit și a plâns cu amar.

²⁸ Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa până la sala de judecată; și era dis-de-dimineață și ei nu au intrat în sala de judecată, ca să nu se întineze, ci să mănânce paștele.

²⁹ Pilat atunci a ieșit afară la ei și a spus: Ce acuzație aduceți împotriva acestui om?

³⁰ Ei au răspuns și i-au zis: Dacă nu ar fi fost un răufăcător, nu ți l-am fi predat.

³¹ Atunci Pilat le-a spus: Luați-l voi și judecați-l conform cu legea voastră. De aceea iudeii i-au spus: Nouă nu ne este legiuit să ucidem pe nimeni.

³² Ca să se împlinească cuvântul lui Isus pe care îl spusese, arătând cu ce moarte avea să moară.

³³ Atunci Pilat a intrat din nou în sala de judecată și l-a chemat pe Isus și i-a spus: Ești tu Împăratul iudeilor?

³⁴ Isus i-a răspuns: De la tine însuți spui aceasta, sau alții ți-au spus-o despre mine?

³⁵ Pilat a răspuns: Sunt eu iudeu? Națiunea ta și preoții de seamă mi te-au predat; ce ai făcut?

³⁶ Isus a răspuns: Împărăția mea nu este din această lume; dacă împărăția mea ar fi din această lume, atunci servitorii mei ar lupta ca nu cumva să fiu predat iudeilor; dar acum împărăția mea nu este de aici.

³⁷ Atunci Pilat i-a spus: Așadar, ești tu împărat? Isus a răspuns: Tu spui că eu sunt împărat. Eu, pentru aceasta m-am născut și din această cauză am venit în lume, să aduc mărturie adevărului. Toți care sunt din adevăr ascultă vocea mea.

³⁸ Pilat i-a spus: Ce este adevărul? Și după ce a spus aceasta a ieșit din nou la iudei și le-a spus: Eu nu găsesc nicio vină în el.

³⁹ Dar voi aveți un obicei, să vă eliberez pe unul la paște; doriți așadar să vă eliberez pe Împăratul iudeilor?

⁴⁰ Atunci toți au strigat din nou, spunând: Nu pe acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era un tâlhar.

¹ Atunci Pilat l-a luat așadar pe Isus și l-a biciuit.

² Și soldații, împletind o coroană de spini, au pus-o pe capul lui și l-au îmbrăcat cu o haină de purpură.

³ Și spuneau: Bucură-te, Împăratul Iudeilor. Și îl loveau cu palmele.

⁴ Pilat așadar a ieșit din nou afară și le-a spus: Iată, vi-l aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în el.

⁵ Isus a ieșit atunci afară, purtând coroana de spini și haina purpurie. Și Pilat le-a spus: Iată, omul!

⁶ Așa că preoții de seamă și ofițerii, când l-au văzut, au strigat, spunând: Crucifică-l! Crucifică-l! Pilat le-a spus: Luați-l voi și crucificați-l, fiindcă eu nu găsesc nicio vină în el.

⁷ Iudeii i-au răspuns: Noi avem o lege și după legea noastră el este dator să moară, pentru că s-a făcut pe sine însuși Fiul lui Dumnezeu.

⁸ De aceea când Pilat a auzit acest cuvânt, mai mult s-a temut;

⁹ Și a intrat din nou în sala de judecată și i-a spus lui Isus: De unde ești tu? Dar Isus nu i-a dat un răspuns.

¹⁰ Atunci Pilat i-a spus: Nu îmi vorbești? Nu știi că am putere să te crucific și am putere să te eliberez?

¹¹ Isus a răspuns: Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus; din această cauză cel care m-a predat ție are mai mare păcat.

¹² Și de atunci Pilat căuta să îl elibereze; dar iudeii strigau, spunând: Dacă îl eliberezi pe acesta, nu ești prieten al Cezarului; oricine se face pe sine însuși împărat vorbește împotriva Cezarului!

¹³ De aceea, când Pilat a auzit acest cuvânt, l-a dus pe Isus afară și s-a așezat pe scaunul de judecată în locul numit Paviment, iar în evreiește, Gabata.

¹⁴ Și era pregătirea paștelui și cam pe la ora șase. Și le-a spus iudeilor: Iată, Împăratul vostru.

¹⁵ Dar ei au strigat: Ia-l, ia-l, crucifică-l! Pilat le-a spus: Să crucific pe Împăratul vostru? Preoții de seamă au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezar.

¹⁶ Așa că li l-a predat atunci ca să fie crucificat. Și l-au luat pe Isus și l-au dus de acolo.

³ Atunci Iuda, care l-a trădat, când a văzut că a fost condamnat, s-a căit și a adus înapoi cei treizeci de arginți marilor preoți și bătrânilor,

⁴ Spunând: Am păcătuit prin aceea că am trădat sângele nevinovat. Dar ei au spus: Ce ne pasă nouă? Te privește!

⁵ Și el aruncând arginții în templu, a plecat; și s-a dus și s-a spânzurat.

⁶ Dar preoții de seamă au luat arginții și au spus: Nu este legiuit să îi punem în vistierie, pentru că este prețul sângelui.

⁷ Și au ținut sfat și au cumpărat cu ei câmpul olarului, ca să îngroape pe străini în el.

⁸ De aceea câmpul acela a fost numit câmpul sângelui, până în ziua de azi.

⁹ Atunci a fost împlinit ce fusese spus prin profetul Ieremia, spunând: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care cei dintre copiii lui Israel l-au prețuit;

¹⁰ Și i-au dat pentru câmpul olarului, așa cum mi-a rânduit mie Domnul.

¹¹ Și Isus a stat în picioare înaintea guvernatorului; și guvernatorul l-a întrebat, spunând: Ești tu Împăratul iudeilor? Și Isus i-a spus: Tu spui.

¹² Și când a fost acuzat de preoții de seamă și bătrâni, nu a răspuns nimic.

¹³ Atunci Pilat i-a spus: Nu auzi câte lucruri aduc ei mărturie împotriva ta?

¹⁴ Și nu i-a răspuns la nicio vorbă; așa că guvernatorul se minuna foarte mult.

¹⁵ Și la acea sărbătoare guvernatorul avea obiceiul să elibereze oamenilor un prizonier, pe care îl voiau.

¹⁶ Pe atunci aveau un prizonier faimos, numit Baraba.

¹⁷ De aceea când erau adunați, Pilat le-a spus: Pe care voiți să vi-l eliberez? Pe Baraba, sau pe Isus, care este numit Cristos?

¹⁸ Fiindcă știa că din cauza invidiei l-au predat.

¹⁹ Pe când el era așezat pe scaunul de judecată, soția sa a trimis la el, spunând: Să nu ai nimic a face cu acel om drept; fiindcă azi am suferit multe în vis din cauza lui.

²⁰ Dar preoții de seamă și bătrânii au convins mulțimile ca să îl ceară pe Baraba, iar pe Isus să îl nimicească.

²¹ Guvernatorul a răspuns și le-a zis: Pe care dintre cei doi voiți să vi-l eliberez? Iar ei spuneau: Pe Baraba.

²² Pilat le-a spus: Atunci ce să fac cu Isus, care este numit Cristos? Iar ei toți i-au spus: Să fie crucificat.

²³ Iar guvernatorul a spus: De ce, ce rău a făcut? Dar ei strigau și mai tare, spunând: Să fie crucificat.

²⁴ Când Pilat a văzut că nu poate fi de niciun folos, ci mai degrabă s-a făcut tumult, a luat apă și și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, spunând: Sunt nevinovat de sângele acestui om drept. Vă privește!

²⁵ Atunci tot poporul a răspuns și a zis: Sângele lui fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.

²⁶ Atunci le-a eliberat pe Baraba; și după ce l-a biciuit pe Isus, l-a predat să fie crucificat.

²⁷ Atunci soldații guvernatorului l-au luat pe Isus în sala de judecată și au adunat în jurul lui toată ceata de soldați.

²⁸ Și l-au dezbrăcat și i-au pus o robă stacojie.

²⁹ Și după ce au împletit o coroană de spini, au pus-o pe capul lui; și o trestie în mâna lui dreaptă și îngenuncheau în fața lui și își băteau joc de el, spunând: Bucură-te, Împăratul iudeilor.

³⁰ Și scuipând asupra lui, au luat trestia și îl loveau în cap.

³¹ Și după ce l-au batjocorit, l-au dezbrăcat de robă și l-au îmbrăcat cu hainele lui și l-au dus să îl crucifice.

³² Și pe când ieșeau, au găsit un om din Cirene, numit Simon; pe el l-au constrâns să îi ducă crucea.

¹⁶ Și soldații l-au dus în sala numită Pretoriu și au adunat întreaga ceată.

¹⁷ Și l-au îmbrăcat cu purpură și au împletit o coroană din spini și i-au pus-o pe cap.

¹⁸ Și au început să îl salute: Bucură-te, Împărat al iudeilor!

¹⁹ Și îl băteau peste cap cu o trestie și îl scuipau; și, plecându-și genunchii, i se închinau.

²⁰ Și după ce l-au batjocorit, l-au dezbrăcat de purpură și l-au îmbrăcat cu hainele lui; și l-au dus afară ca să îl crucifice.

²¹ Și au constrâns pe unul Simon, un cirenean care trecea pe acolo, venind de la câmp, tatăl lui Alexandru și Rufus, ca să îi poarte crucea.

²² Și l-au adus la locul Golgota, care fiind tradus este: Locul Căpățânii.

²³ Și i-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar nu a primit.

²⁴ Și după ce l-au crucificat, și-au împărțit hainele lui, aruncând sorți peste ele, ce să ia fiecare.

²⁵ Și era ora a treia și l-au crucificat.

²⁶ Și inscripția acuzației sale a fost scrisă deasupra: ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

²⁷ Și cu el au crucificat pe doi tâlhari; unul la dreapta și celălalt la stânga lui.

²⁸ Și s-a împlinit scriptura care spune: Și a fost numărat cu călcătorii de lege.

²⁹ Și cei ce treceau pe acolo îl defăimau, clătinându-și capetele și spunând: Aha, tu care distrugi templul și în trei zile îl zidești,

³⁰ Salvează-te pe tine însuți și coboară de pe cruce!

³¹ La fel și preoții de seamă, batjocorind, spuneau între ei împreună cu scribii: Pe alții i-a salvat; pe sine însuși nu se poate salva;

³² Să coboare acum de pe cruce Cristos, Împăratul lui Israel, ca să vedem și să credem. Și cei care erau crucificați cu el îl ocărau.

³³ Și când au ajuns la un loc numit Golgota, căruia i se spune Locul Căpățânii,

³⁴ I-au dat să bea oțet amestecat cu fiere. Și gustând, a refuzat să bea.

³⁵ Și l-au crucificat și și-au împărțit hainele lui, aruncând sorți; ca să se împlinească ce fusese spus de profetul: Și-au împărțit hainele mele între ei și pe cămașa mea au aruncat sorți.

³⁶ Și șezând, soldații îl vegheau acolo.

³⁷ Și i-au pus deasupra capului său acuzația lui în scris: ACESTA ESTE ISUS ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

³⁸ Tot atunci au fost crucificați cu el doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga.

³⁹ Și cei ce treceau îl înjurau, clătinând din cap,

⁴⁰ Și spunând: Tu care distrugi templul și îl zidești în trei zile, salvează-te pe tine însuți. Dacă ești tu Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce.

⁴¹ Și la fel, batjocorindu-l, preoții de seamă, cu scribii și bătrânii, spuneau:

⁴² Pe alții i-a salvat; pe sine însuși nu se poate salva. Dacă este el Împăratul lui Israel, să coboare acum de pe cruce și îl vom crede.

⁴³ S-a încrezut în Dumnezeu; să îl scape acum, dacă îl dorește. Fiindcă a spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu.

⁴⁴ De asemenea tâlharii care erau crucificați împreună cu el, îl ocărau cu aceleași cuvinte.

⁴⁵ Iar de la ora șase s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ora nouă.

⁴⁶ Și pe la ora nouă, Isus a strigat cu voce tare, spunând: Eli, Eli, lama sabactani? Care este tradus: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?

⁴⁷ Și unii din cei ce stăteau acolo în picioare, când au auzit, au spus: Acesta cheamă pe Ilie.

⁴⁸ Și imediat, unul dintre ei a alergat și a luat un burete și l-a umplut cu oțet și l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea.

⁴⁹ Dar ceilalți spuneau: Lăsați-l, să vedem dacă va veni Ilie să îl salveze.

⁵⁰ Iar Isus, după ce a strigat din nou cu voce tare și-a dat duhul.

⁵¹ Și iată, perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos; și pământul s-a cutremurat și stâncile s-au despicat;

⁵² Și mormintele au fost deschise; și multe trupuri ale sfinților care adormiseră, s-au ridicat;

⁵³ Și au ieșit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora.

⁵⁴ Și centurionul și cei ce erau cu el veghind pe Isus, văzând cutremurul și lucrurile care fuseseră făcute, s-au temut foarte tare, spunând: Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu.

³² Și erau de asemenea alți doi răufăcători duși cu el, pentru a fi uciși.

³³ Și după ce au venit la locul care este numit Calvar, acolo l-au crucificat pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și celălalt la stânga.

³⁴ Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, fiindcă ei nu știu ce fac. Și i-au împărțit hainele și au aruncat sorți.

³⁵ Și poporul stătea în picioare, privind. Și conducătorii de asemenea, împreună cu ei, l-au luat în derâdere, spunând: A salvat pe alții; să se salveze pe sine însuși, dacă el este Cristos, alesul lui Dumnezeu.

³⁶ Iar soldații de asemenea îl batjocoreau, venind la el și oferindu-i oțet,

³⁷ Și spunând: Dacă tu ești împăratul iudeilor, salvează-te pe tine însuți.

³⁸ Și a fost și o inscripție scrisă deasupra lui cu litere grecești și latinești și evreiești: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

³⁹ Iar unul dintre răufăcătorii atârnați îl defăima, spunând: Dacă tu ești Cristos, salvează-te pe tine însuți și pe noi.

⁴⁰ Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că ești sub aceeași condamnare?

⁴¹ Și noi, într-adevăr, pe drept; fiindcă primim răsplata cuvenită faptelor noastre; dar acest om nu a făcut nimic incorect.

⁴² Iar el i-a spus lui Isus: Doamne, amintește-ți de mine, când vii în împărăția ta.

⁴³ Și Isus i-a spus: Adevărat îți spun: Astăzi vei fi cu mine în paradis.

⁴⁴ Și era cam pe la ora a șasea și a fost întuneric peste toată țara, până la ora a noua.

⁴⁵ Și soarele s-a întunecat și perdeaua templului s-a rupt prin mijloc.

⁴⁶ Și după ce Isus a strigat cu voce tare, a spus: Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul; și, spunând astfel, și-a dat duhul.

⁴⁷ Și centurionul, când a văzut ce se făcuse, a glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr, acesta a fost un om drept.

⁴⁸ Și toți oamenii, care s-au adunat la acea priveliște, văzând cele ce se făcuseră, bătându-și piepturile s-au întors.

⁴⁹ Și toți cunoscuții lui și femeile care îl urmaseră din Galileea, au stat în picioare deoparte, uitându-se la acestea.

²⁵ Iar lângă crucea lui Isus stătea în picioare mama lui și sora mamei lui, Maria, soția lui Cleopa, și Maria Magdalena.

²⁶ Atunci Isus, văzând pe mama lui și pe discipolul pe care îl iubea stând în picioare acolo, i-a spus mamei lui: Femeie, iată, fiul tău!

²⁷ Apoi i-a spus discipolului: Iată, mama ta! Și din momentul acela discipolul a luat-o la el acasă.

²⁸ După aceea Isus știind că toate lucrurile au fost deja făcute, ca să se împlinească scriptura, a spus: Mi-e sete.

²⁹ Și acolo s-a pus un vas plin cu oțet; și ei, umplând un burete cu oțet și punându-l într-un isop, i l-au dus la gură.

³⁰ De aceea, după ce Isus a luat oțetul, a spus: S-a sfârșit; și, plecându-și capul, și-a dat duhul.

³¹ De aceea iudeii, ca nu cumva să rămână trupurile pe cruce în sabat, fiindcă era pregătirea (pentru că ziua aceea a sabatului era mare), l-au implorat pe Pilat să le zdrobească picioarele și să fie luați.

³² Atunci soldații au venit și au zdrobit picioarele primului și ale celuilalt, care fusese crucificat cu el.

³³ Dar venind la Isus, când au văzut că el murise deja, nu i-au zdrobit picioarele;

³⁴ Ci unul dintre soldați i-a străpuns coasta cu o suliță și imediat a ieșit sânge și apă.

³⁵ Și cel ce a văzut a adus mărturie, și mărturia lui este adevărată; și el știe că vorbește adevărat, ca voi să credeți.

³⁶ Pentru că acestea s-au făcut, ca să se împlinească scriptura: Niciun os al lui nu va fi zdrobit.

³⁷ Și din nou altă scriptură spune: Vor privi spre cel pe care l-au străpuns.

⁴³ Iosif din Arimateea, un consilier demn de cinste care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu, a venit și a intrat cutezător la Pilat și a cerut trupul lui Isus.

⁴⁴ Și Pilat s-a minunat că era deja mort; și chemând centurionul, l-a întrebat dacă era mort de ceva timp.

⁴⁵ Și când a aflat aceasta de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul.

⁴⁶ Și a cumpărat in subțire și l-a luat jos și l-a înfășurat în pânză de in și l-a pus într-un mormânt care era tăiat într-o stâncă și a rostogolit o piatră peste ușa mormântului.

⁴⁷ Și Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, priveau unde era pus.

³⁸ Și după acestea Iosif din Arimateea, fiind discipol al lui Isus, dar pe ascuns, de teama iudeilor, l-a implorat pe Pilat să ia trupul lui Isus; și Pilat i-a dat voie. A venit de aceea și a luat trupul lui Isus.

³⁹ Și a venit și Nicodim, care venise la Isus mai întâi noaptea și a adus un amestec de smirnă și aloe de aproape o sută de litre.

⁴⁰ Au luat atunci trupul lui Isus și l-au înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresmele, cum este obiceiul la iudei să înmormânteze.

⁴¹ Și în locul unde a fost crucificat era o grădină și în grădină un mormânt nou, în care nimeni nu fusese pus vreodată.

⁴² Acolo așadar l-au pus pe Isus, din cauza pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape.

⁶² Și a doua zi, care urmează zilei pregătirii, preoții de seamă și fariseii s-au adunat la Pilat,

⁶³ Spunând: Domnule, ne amintim că înșelătorul acela a spus pe când era încă în viață: După trei zile, voi învia.

⁶⁴ De aceea poruncește ca mormântul să fie asigurat până a treia zi, ca nu cumva să vină discipolii lui noaptea să îl fure și să spună poporului: A înviat dintre morți; atunci rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi.

⁶⁵ Pilat le-a spus: Aveți o gardă; duceți-vă și asigurați-l cum puteți.

⁶⁶ Așa că ei au plecat și au asigurat mormântul, sigilând piatra și punând o gardă.

¹⁰ Şi mi-am luat toiagul, Frumuseţe, şi l-am tăiat în două, ca să rup legământul meu pe care l-am făcut cu toate popoarele.

¹¹ Şi a fost rupt în acea zi: şi astfel, cei săraci ai turmei, care m-au aşteptat, au cunoscut că acesta era cuvântul DOMNULUI.

¹² Şi le-am spus: Dacă credeţi că este bine, daţi-mi plata mea; iar dacă nu, lăsaţi-o. Astfel ei mi-au cântărit ca preţ, treizeci de arginţi.

¹³ Şi DOMNUL mi-a spus: Aruncă-l olarului: un preţ frumos cu care am fost preţuit de ei. Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat olarului, în casa DOMNULUI.

¹⁴ Dar eu nicidecum nu mă laud decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este crucificată față de mine și eu față de lume!

¹⁵ Căci în Cristos Isus nici circumcizia, nici necircumcizia nu are vreo putere, ci o creatură nouă.

¹⁶ Și celor câți umblă conform acestei reguli, pace fie peste ei și milă și peste Israelul lui Dumnezeu.

¹⁷ Nimeni, de acum încolo, să nu mă tulbure, fiindcă eu port în trupul meu semnele Domnului Isus.

¹⁸ Fraților, harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu duhul vostru! Amin.

¹ Când a venit dimineața, toți preoții de seamă și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, să îl ucidă.

² Și legându-l, l-au dus și l-au predat lui Pontius Pilat, guvernatorul.

³ Atunci Iuda, care l-a trădat, când a văzut că a fost condamnat, s-a căit și a adus înapoi cei treizeci de arginți marilor preoți și bătrânilor,

⁴ Spunând: Am păcătuit prin aceea că am trădat sângele nevinovat. Dar ei au spus: Ce ne pasă nouă? Te privește!

⁵ Și el aruncând arginții în templu, a plecat; și s-a dus și s-a spânzurat.

⁶ Dar preoții de seamă au luat arginții și au spus: Nu este legiuit să îi punem în vistierie, pentru că este prețul sângelui.

⁷ Și au ținut sfat și au cumpărat cu ei câmpul olarului, ca să îngroape pe străini în el.

⁸ De aceea câmpul acela a fost numit câmpul sângelui, până în ziua de azi.

⁹ Atunci a fost împlinit ce fusese spus prin profetul Ieremia, spunând: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care cei dintre copiii lui Israel l-au prețuit;

¹⁰ Și i-au dat pentru câmpul olarului, așa cum mi-a rânduit mie Domnul.

¹¹ Și Isus a stat în picioare înaintea guvernatorului; și guvernatorul l-a întrebat, spunând: Ești tu Împăratul iudeilor? Și Isus i-a spus: Tu spui.

¹² Și când a fost acuzat de preoții de seamă și bătrâni, nu a răspuns nimic.

¹³ Atunci Pilat i-a spus: Nu auzi câte lucruri aduc ei mărturie împotriva ta?

¹⁴ Și nu i-a răspuns la nicio vorbă; așa că guvernatorul se minuna foarte mult.

¹⁵ Și la acea sărbătoare guvernatorul avea obiceiul să elibereze oamenilor un prizonier, pe care îl voiau.

¹⁶ Pe atunci aveau un prizonier faimos, numit Baraba.

¹⁷ De aceea când erau adunați, Pilat le-a spus: Pe care voiți să vi-l eliberez? Pe Baraba, sau pe Isus, care este numit Cristos?

¹⁸ Fiindcă știa că din cauza invidiei l-au predat.

¹⁹ Pe când el era așezat pe scaunul de judecată, soția sa a trimis la el, spunând: Să nu ai nimic a face cu acel om drept; fiindcă azi am suferit multe în vis din cauza lui.

²⁰ Dar preoții de seamă și bătrânii au convins mulțimile ca să îl ceară pe Baraba, iar pe Isus să îl nimicească.

²¹ Guvernatorul a răspuns și le-a zis: Pe care dintre cei doi voiți să vi-l eliberez? Iar ei spuneau: Pe Baraba.

²² Pilat le-a spus: Atunci ce să fac cu Isus, care este numit Cristos? Iar ei toți i-au spus: Să fie crucificat.

²³ Iar guvernatorul a spus: De ce, ce rău a făcut? Dar ei strigau și mai tare, spunând: Să fie crucificat.

²⁴ Când Pilat a văzut că nu poate fi de niciun folos, ci mai degrabă s-a făcut tumult, a luat apă și și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, spunând: Sunt nevinovat de sângele acestui om drept. Vă privește!

²⁵ Atunci tot poporul a răspuns și a zis: Sângele lui fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.

²⁶ Atunci le-a eliberat pe Baraba; și după ce l-a biciuit pe Isus, l-a predat să fie crucificat.

²⁷ Atunci soldații guvernatorului l-au luat pe Isus în sala de judecată și au adunat în jurul lui toată ceata de soldați.

²⁸ Și l-au dezbrăcat și i-au pus o robă stacojie.

²⁹ Și după ce au împletit o coroană de spini, au pus-o pe capul lui; și o trestie în mâna lui dreaptă și îngenuncheau în fața lui și își băteau joc de el, spunând: Bucură-te, Împăratul iudeilor.

³⁰ Și scuipând asupra lui, au luat trestia și îl loveau în cap.

³¹ Și după ce l-au batjocorit, l-au dezbrăcat de robă și l-au îmbrăcat cu hainele lui și l-au dus să îl crucifice.

³² Și pe când ieșeau, au găsit un om din Cirene, numit Simon; pe el l-au constrâns să îi ducă crucea.

³³ Și când au ajuns la un loc numit Golgota, căruia i se spune Locul Căpățânii,

³⁴ I-au dat să bea oțet amestecat cu fiere. Și gustând, a refuzat să bea.

³⁵ Și l-au crucificat și și-au împărțit hainele lui, aruncând sorți; ca să se împlinească ce fusese spus de profetul: Și-au împărțit hainele mele între ei și pe cămașa mea au aruncat sorți.

³⁶ Și șezând, soldații îl vegheau acolo.

³⁷ Și i-au pus deasupra capului său acuzația lui în scris: ACESTA ESTE ISUS ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

³⁸ Tot atunci au fost crucificați cu el doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga.

³⁹ Și cei ce treceau îl înjurau, clătinând din cap,

⁴⁰ Și spunând: Tu care distrugi templul și îl zidești în trei zile, salvează-te pe tine însuți. Dacă ești tu Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce.

⁴¹ Și la fel, batjocorindu-l, preoții de seamă, cu scribii și bătrânii, spuneau:

⁴² Pe alții i-a salvat; pe sine însuși nu se poate salva. Dacă este el Împăratul lui Israel, să coboare acum de pe cruce și îl vom crede.

⁴³ S-a încrezut în Dumnezeu; să îl scape acum, dacă îl dorește. Fiindcă a spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu.

⁴⁴ De asemenea tâlharii care erau crucificați împreună cu el, îl ocărau cu aceleași cuvinte.

⁴⁵ Iar de la ora șase s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ora nouă.

⁴⁶ Și pe la ora nouă, Isus a strigat cu voce tare, spunând: Eli, Eli, lama sabactani? Care este tradus: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?

⁴⁷ Și unii din cei ce stăteau acolo în picioare, când au auzit, au spus: Acesta cheamă pe Ilie.

⁴⁸ Și imediat, unul dintre ei a alergat și a luat un burete și l-a umplut cu oțet și l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea.

⁴⁹ Dar ceilalți spuneau: Lăsați-l, să vedem dacă va veni Ilie să îl salveze.

⁵⁰ Iar Isus, după ce a strigat din nou cu voce tare și-a dat duhul.

⁵¹ Și iată, perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos; și pământul s-a cutremurat și stâncile s-au despicat;

⁵² Și mormintele au fost deschise; și multe trupuri ale sfinților care adormiseră, s-au ridicat;

⁵³ Și au ieșit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora.

⁵⁴ Și centurionul și cei ce erau cu el veghind pe Isus, văzând cutremurul și lucrurile care fuseseră făcute, s-au temut foarte tare, spunând: Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu.

⁵⁵ Acolo erau și multe femei, privind de departe, care îl urmaseră din Galileea pe Isus, servindu-i,

⁵⁶ Între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și Iose, și mama copiilor lui Zebedei.

⁴ Domnul DUMNEZEU mi-a dat limba învăţatului, să ştiu cum să vorbesc un cuvânt, la timp, celui obosit; el îmi trezeşte dimineaţă de dimineaţă, îmi trezeşte urechea să asculte ca cel învăţat.

⁵ Domnul DUMNEZEU mi-a deschis urechea şi nu m-am răzvrătit, nici nu m-am întors înapoi.

⁶ Mi-am dat spatele celor ce lovesc şi obrajii celor care au smuls părul, nu mi-am ascuns faţa de la ruşine şi scuipare.

⁷ Fiindcă Domnul DUMNEZEU mă va ajuta; de aceea nu voi fi încurcat, de aceea mi-am făcut faţa precum cremenea şi ştiu că nu voi fi ruşinat.

⁸ Cel ce mă declară drept este aproape; cine se va certa cu mine? Să ne ridicăm împreună în picioare, cine este potrivnicul meu? Să se apropie de mine.

⁹ Iată, Domnul DUMNEZEU mă va ajuta; cine este cel ce mă va condamna? Iată, se vor învechi toţi ca o haină, molia îi va mânca.

¹⁰ Cine printre voi se teme de DOMNUL, care ascultă de vocea servitorului său, care umblă în întuneric şi nu are lumină? Să se încreadă în numele DOMNULUI şi să se sprijine pe Dumnezeul lui.

¹¹ Iată, voi toţi care aprindeţi un foc, care vă înconjuraţi cu scântei, umblaţi în lumina focului vostru şi în scânteile pe care le-aţi aprins. Aceasta veţi avea din mâna mea; vă veţi întinde în întristare.

⁶ Fiindcă, pe când eram noi încă fără putere, la timpul cuvenit Cristos a murit pentru cei neevlavioși.

⁷ Căci cu greu ar muri vreunul pentru un om drept; totuși pentru un om bun, poate ar cuteza cineva să moară.

⁸ Dar Dumnezeu își arată dragostea față de noi, în aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi.

⁹ Așadar cu atât mai mult, fiind acum declarați drepți prin sângele lui, vom fi salvați de la furie prin el.

¹⁰ Căci, dacă, dușmani fiind, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, fiind împăcați, vom fi salvați prin viața lui.

¹¹ Și nu numai atât, dar ne și bucurăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am primit acum împăcarea.

¹⁶ Și soldații l-au dus în sala numită Pretoriu și au adunat întreaga ceată.

¹⁷ Și l-au îmbrăcat cu purpură și au împletit o coroană din spini și i-au pus-o pe cap.

¹⁸ Și au început să îl salute: Bucură-te, Împărat al iudeilor!

¹⁹ Și îl băteau peste cap cu o trestie și îl scuipau; și, plecându-și genunchii, i se închinau.

²⁰ Și după ce l-au batjocorit, l-au dezbrăcat de purpură și l-au îmbrăcat cu hainele lui; și l-au dus afară ca să îl crucifice.

²¹ Și au constrâns pe unul Simon, un cirenean care trecea pe acolo, venind de la câmp, tatăl lui Alexandru și Rufus, ca să îi poarte crucea.

²² Și l-au adus la locul Golgota, care fiind tradus este: Locul Căpățânii.

²³ Și i-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar nu a primit.

²⁴ Și după ce l-au crucificat, și-au împărțit hainele lui, aruncând sorți peste ele, ce să ia fiecare.

²⁵ Și era ora a treia și l-au crucificat.

²⁶ Și inscripția acuzației sale a fost scrisă deasupra: ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

²⁷ Și cu el au crucificat pe doi tâlhari; unul la dreapta și celălalt la stânga lui.

²⁸ Și s-a împlinit scriptura care spune: Și a fost numărat cu călcătorii de lege.

²⁹ Și cei ce treceau pe acolo îl defăimau, clătinându-și capetele și spunând: Aha, tu care distrugi templul și în trei zile îl zidești,

³⁰ Salvează-te pe tine însuți și coboară de pe cruce!

³¹ La fel și preoții de seamă, batjocorind, spuneau între ei împreună cu scribii: Pe alții i-a salvat; pe sine însuși nu se poate salva;

³² Să coboare acum de pe cruce Cristos, Împăratul lui Israel, ca să vedem și să credem. Și cei care erau crucificați cu el îl ocărau.

³³ Și când a venit ora șase, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ora nouă.

³⁴ Și la ora nouă Isus a strigat cu voce tare, spunând: Eloi, Eloi, lama sabactani? Care fiind tradus este: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?

³⁵ Și unii dintre cei ce stăteau acolo în picioare, când au auzit, au spus: Iată, cheamă pe Ilie.

³⁶ Și unul a alergat și a umplut un burete cu oțet și l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea, spunând: Lăsați-l; să vedem dacă va veni Ilie să îl ia jos.

³⁷ Și Isus a strigat cu voce tare și și-a dat duhul.

³⁸ Și perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos.

³⁹ Și centurionul care stătea înaintea lui în picioare, văzând că astfel a strigat și și-a dat duhul, a spus: Cu adevărat, acest om era Fiul lui Dumnezeu.

⁴⁰ Iar acolo erau și femei privind de departe, printre care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov cel mic și al lui Iose și Salome;

⁴¹ (Care de asemenea, când era el în Galileea, îl urmau și îl serveau); și multe alte femei care s-au urcat cu el la Ierusalim.

¹³ Iată, servitorul meu se va purta cu chibzuinţă, va fi înălţat şi preamărit şi va fi foarte sus.

¹⁴ Cât de mulţi au fost înmărmuriţi de tine; atât de desfigurată i-a fost faţa, mai mult decât a oricărui om, şi înfăţişarea lui mai mult decât a fiilor oamenilor;

¹⁵ Astfel el va stropi multe naţiuni; înaintea lui împăraţii îşi vor închide gurile, fiindcă vor vedea ceea ce nu li s-a spus; şi vor lua aminte la ceea ce nu au auzit.

¹ Cine a crezut vestea noastră şi cui i s-a arătat braţul DOMNULUI?

² Fiindcă el va creşte înaintea lui ca un lăstar şi ca o rădăcină dintr-un pământ uscat, nu va avea nici formă nici frumuseţe; şi când îl vom vedea, nu va avea frumuseţe ca să îl dorim.

³ El este dispreţuit şi respins de oameni; un om al întristărilor şi obişnuit cu mâhnirea, şi ne-am ascuns de el cum ne-am ascunde feţele, a fost dispreţuit şi noi nu l-am preţuit.

⁴ Cu adevărat el a purtat mâhnirile noastre şi a luat asupra lui întristările noastre, totuşi l-am socotit bătut, lovit de Dumnezeu şi chinuit.

⁵ Dar el a fost rănit pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre, pedeapsa păcii noastre a fost asupra lui; şi prin loviturile lui suntem vindecaţi.

⁶ Noi toţi ca oi am rătăcit; ne-am întors fiecare la propria cale; şi DOMNUL a aşezat pe el nelegiuirea noastră a tuturor.

⁷ A fost oprimat şi a fost chinuit, totuşi nu şi-a deschis gura, este adus ca un miel la măcel, ca o oaie mută înaintea tunzătorilor, astfel nu şi-a deschis gura.

⁸ A fost luat de la închisoare şi de la judecată, şi cine va vesti generaţia lui? Fiindcă a fost stârpit din ţara celor vii, pentru fărădelegea poporului meu a fost el lovit.

⁹ Şi în moartea lui şi-a rânduit mormântul cu cei stricaţi şi cu cei bogaţi, pentru că nu făcuse nimic violent, nici nu era vreo înşelăciune în gura lui.

¹⁰ Totuşi DOMNULUI i-a plăcut să îl zdrobească; l-a supus suferinţei; când tu îi vei face sufletul o ofrandă pentru păcat, el va vedea sămânţa lui, îşi va prelungi zilele şi plăcerea DOMNULUI va prospera în mâna lui.

¹¹ Va vedea din rodul ostenelii sufletului său şi va fi satisfăcut, prin cunoaşterea lui, servitorul meu cel drept va declara drepţi pe cei mulţi; şi el va lua asupra lui nelegiuirile lor.

¹² De aceea îi voi da partea lui cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că şi-a turnat sufletul până la moarte şi a fost numărat cu călcătorii de lege; şi a purtat păcatul multora şi a mijlocit pentru călcătorii de lege.

¹ Cântă, stearpo, tu care nu ai născut; izbucneşte în cântare şi strigă tare, tu care nu ai avut durerile naşterii, fiindcă mai mulţi sunt copiii celei pustiite decât copiii celei măritate, spune DOMNUL.

⁹ And it shall come to pass in that day, saith the Lord GOD, that I will cause the sun to go down at noon, and I will darken the earth in the clear day:

¹⁰ And I will turn your feasts into mourning, and all your songs into lamentation; and I will bring up sackcloth upon all loins, and baldness upon every head; and I will make it as the mourning of an only son, and the end thereof as a bitter day.

¹¹ Behold, the days come, saith the Lord GOD, that I will send a famine in the land, not a famine of bread, nor a thirst for water, but of hearing the words of the LORD:

¹² And they shall wander from sea to sea, and from the north even to the east, they shall run to and fro to seek the word of the LORD, and shall not find it.

¹¹ Fiindcă deopotrivă cel ce sfințește și cei sfințiți, sunt toți dintr-unul; din care cauză, nu se rușinează să îi numească frați,

¹² Spunând: Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul bisericii îți voi cânta laudă.

¹³ Și din nou: Eu îmi voi pune încrederea în el. Și din nou: Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.

¹⁴ Fiindcă, după cum copiii sunt părtași cărnii și sângelui, în același fel și el s-a împărtășit din aceleași, pentru ca prin moarte să nimicească pe cel ce avea puterea morții, care este diavolul,

¹⁵ Și să elibereze pe aceia care, prin frica morții, erau toată viața lor supuși robiei.

¹⁶ Fiindcă, într-adevăr, nu a luat asupra lui natura îngerilor, ci a luat asupra lui sămânța lui Avraam.

¹⁷ De aceea în toate i se cuvenea a fi făcut asemenea fraților săi, ca să fie mare preot milos și credincios în cele privitoare la Dumnezeu, pentru a face împăcare pentru păcatele poporului.

¹⁸ Fiindcă, în aceea că el însuși a suferit, fiind ispitit, este în stare să ajute pe cei ispitiți.

³² Și erau de asemenea alți doi răufăcători duși cu el, pentru a fi uciși.

³³ Și după ce au venit la locul care este numit Calvar, acolo l-au crucificat pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și celălalt la stânga.

³⁴ Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, fiindcă ei nu știu ce fac. Și i-au împărțit hainele și au aruncat sorți.

³⁵ Și poporul stătea în picioare, privind. Și conducătorii de asemenea, împreună cu ei, l-au luat în derâdere, spunând: A salvat pe alții; să se salveze pe sine însuși, dacă el este Cristos, alesul lui Dumnezeu.

³⁶ Iar soldații de asemenea îl batjocoreau, venind la el și oferindu-i oțet,

³⁷ Și spunând: Dacă tu ești împăratul iudeilor, salvează-te pe tine însuți.

³⁸ Și a fost și o inscripție scrisă deasupra lui cu litere grecești și latinești și evreiești: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

³⁹ Iar unul dintre răufăcătorii atârnați îl defăima, spunând: Dacă tu ești Cristos, salvează-te pe tine însuți și pe noi.

⁴⁰ Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că ești sub aceeași condamnare?

⁴¹ Și noi, într-adevăr, pe drept; fiindcă primim răsplata cuvenită faptelor noastre; dar acest om nu a făcut nimic incorect.

⁴² Iar el i-a spus lui Isus: Doamne, amintește-ți de mine, când vii în împărăția ta.

⁴³ Și Isus i-a spus: Adevărat îți spun: Astăzi vei fi cu mine în paradis.

⁴⁴ Și era cam pe la ora a șasea și a fost întuneric peste toată țara, până la ora a noua.

⁴⁵ Și soarele s-a întunecat și perdeaua templului s-a rupt prin mijloc.

⁴⁶ Și după ce Isus a strigat cu voce tare, a spus: Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul; și, spunând astfel, și-a dat duhul.

⁴⁷ Și centurionul, când a văzut ce se făcuse, a glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr, acesta a fost un om drept.

⁴⁸ Și toți oamenii, care s-au adunat la acea priveliște, văzând cele ce se făcuseră, bătându-și piepturile s-au întors.

⁴⁹ Și toți cunoscuții lui și femeile care îl urmaseră din Galileea, au stat în picioare deoparte, uitându-se la acestea.

¹⁸ And the LORD hath given me knowledge of it, and I know it: then thou shewedst me their doings.

¹⁹ But I was like a lamb or an ox that is brought to the slaughter; and I knew not that they had devised devices against me, saying, Let us destroy the tree with the fruit thereof, and let us cut him off from the land of the living, that his name may be no more remembered.

²⁰ But, O LORD of hosts, that judgest righteously, that triest the reins and the heart, let me see thy vengeance on them: for unto thee have I revealed my cause.

²¹ Therefore thus saith the LORD of the men of Anathoth, that seek thy life, saying, Prophesy not in the name of the LORD, that thou die not by our hand:

²² Therefore thus saith the LORD of hosts, Behold, I will punish them: the young men shall die by the sword; their sons and their daughters shall die by famine:

²³ And there shall be no remnant of them: for I will bring evil upon the men of Anathoth, even the year of their visitation.

¹ Righteous art thou, O LORD, when I plead with thee: yet let me talk with thee of thy judgments: Wherefore doth the way of the wicked prosper? wherefore are all they happy that deal very treacherously?

² Thou hast planted them, yea, they have taken root: they grow, yea, they bring forth fruit: thou art near in their mouth, and far from their reins.

³ But thou, O LORD, knowest me: thou hast seen me, and tried mine heart toward thee: pull them out like sheep for the slaughter, and prepare them for the day of slaughter.

⁴ How long shall the land mourn, and the herbs of every field wither, for the wickedness of them that dwell therein? the beasts are consumed, and the birds; because they said, He shall not see our last end.

⁵ If thou hast run with the footmen, and they have wearied thee, then how canst thou contend with horses? and if in the land of peace, wherein thou trustedst, they wearied thee, then how wilt thou do in the swelling of Jordan?

⁹ Mine heritage is unto me as a speckled bird, the birds round about are against her; come ye, assemble all the beasts of the field, come to devour.

¹⁰ Many pastors have destroyed my vineyard, they have trodden my portion under foot, they have made my pleasant portion a desolate wilderness.

¹¹ They have made it desolate, and being desolate it mourneth unto me; the whole land is made desolate, because no man layeth it to heart.

¹⁴ Thus saith the LORD against all mine evil neighbours, that touch the inheritance which I have caused my people Israel to inherit; Behold, I will pluck them out of their land, and pluck out the house of Judah from among them.

¹⁵ And it shall come to pass, after that I have plucked them out I will return, and have compassion on them, and will bring them again, every man to his heritage, and every man to his land.

¹⁹ De aceea fraților, având cutezanță pentru a intra în locul preasfânt prin sângele lui Isus,

²⁰ Pe o cale nouă și vie, pe care el a consacrat-o pentru noi, prin perdea, care altfel spus este carnea lui,

²¹ Și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu,

²² Să ne apropiem cu o inimă adevărată, în deplină asigurare a credinței, având inimile stropite, pentru curățire, de o conștiință rea, și trupurile scăldate cu apă pură.

²³ Să ținem strâns mărturisirea credinței noastre, fără clătinare; (căci credincios este cel ce a promis),

²⁴ Și să luăm aminte unii la alții pentru a ne provoca la dragoste și la fapte bune,

²⁵ Nepărăsind adunarea noastră împreună, după cum este obiceiul unora, ci să ne îndemnăm unii pe alții; și cu atât mai mult cu cât vedeți apropiindu-se ziua.

²⁶ Căci dacă noi păcătuim voit după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne sacrificiu pentru păcate,

²⁷ Ci o anumită așteptare înfricoșată a judecății și o indignare arzătoare, care îi va mistui pe potrivnici.

²⁸ Oricine a disprețuit legea lui Moise a murit fără milă, pe baza mărturiei a doi sau trei martori;

²⁹ De o cât mai dureroasă pedeapsă presupuneți că va fi considerat demn, cel ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit sângele legământului, prin care a fost sfințit, un lucru profan și a tratat disprețuitor Duhul harului?

³⁰ Căci cunoaștem pe cel ce a spus: Răzbunarea este a mea, eu voi răsplăti, spune Domnul. Și din nou: Domnul va judeca poporul său.

³¹ Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului cel viu.

²⁸ Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa până la sala de judecată; și era dis-de-dimineață și ei nu au intrat în sala de judecată, ca să nu se întineze, ci să mănânce paștele.

²⁹ Pilat atunci a ieșit afară la ei și a spus: Ce acuzație aduceți împotriva acestui om?

³⁰ Ei au răspuns și i-au zis: Dacă nu ar fi fost un răufăcător, nu ți l-am fi predat.

³¹ Atunci Pilat le-a spus: Luați-l voi și judecați-l conform cu legea voastră. De aceea iudeii i-au spus: Nouă nu ne este legiuit să ucidem pe nimeni.

³² Ca să se împlinească cuvântul lui Isus pe care îl spusese, arătând cu ce moarte avea să moară.

³³ Atunci Pilat a intrat din nou în sala de judecată și l-a chemat pe Isus și i-a spus: Ești tu Împăratul iudeilor?

³⁴ Isus i-a răspuns: De la tine însuți spui aceasta, sau alții ți-au spus-o despre mine?

³⁵ Pilat a răspuns: Sunt eu iudeu? Națiunea ta și preoții de seamă mi te-au predat; ce ai făcut?

³⁶ Isus a răspuns: Împărăția mea nu este din această lume; dacă împărăția mea ar fi din această lume, atunci servitorii mei ar lupta ca nu cumva să fiu predat iudeilor; dar acum împărăția mea nu este de aici.

³⁷ Atunci Pilat i-a spus: Așadar, ești tu împărat? Isus a răspuns: Tu spui că eu sunt împărat. Eu, pentru aceasta m-am născut și din această cauză am venit în lume, să aduc mărturie adevărului. Toți care sunt din adevăr ascultă vocea mea.

³⁸ Pilat i-a spus: Ce este adevărul? Și după ce a spus aceasta a ieșit din nou la iudei și le-a spus: Eu nu găsesc nicio vină în el.

³⁹ Dar voi aveți un obicei, să vă eliberez pe unul la paște; doriți așadar să vă eliberez pe Împăratul iudeilor?

⁴⁰ Atunci toți au strigat din nou, spunând: Nu pe acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era un tâlhar.

¹ Atunci Pilat l-a luat așadar pe Isus și l-a biciuit.

² Și soldații, împletind o coroană de spini, au pus-o pe capul lui și l-au îmbrăcat cu o haină de purpură.

³ Și spuneau: Bucură-te, Împăratul Iudeilor. Și îl loveau cu palmele.

⁴ Pilat așadar a ieșit din nou afară și le-a spus: Iată, vi-l aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în el.

⁵ Isus a ieșit atunci afară, purtând coroana de spini și haina purpurie. Și Pilat le-a spus: Iată, omul!

⁶ Așa că preoții de seamă și ofițerii, când l-au văzut, au strigat, spunând: Crucifică-l! Crucifică-l! Pilat le-a spus: Luați-l voi și crucificați-l, fiindcă eu nu găsesc nicio vină în el.

⁷ Iudeii i-au răspuns: Noi avem o lege și după legea noastră el este dator să moară, pentru că s-a făcut pe sine însuși Fiul lui Dumnezeu.

⁸ De aceea când Pilat a auzit acest cuvânt, mai mult s-a temut;

⁹ Și a intrat din nou în sala de judecată și i-a spus lui Isus: De unde ești tu? Dar Isus nu i-a dat un răspuns.

¹⁰ Atunci Pilat i-a spus: Nu îmi vorbești? Nu știi că am putere să te crucific și am putere să te eliberez?

¹¹ Isus a răspuns: Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus; din această cauză cel care m-a predat ție are mai mare păcat.

¹² Și de atunci Pilat căuta să îl elibereze; dar iudeii strigau, spunând: Dacă îl eliberezi pe acesta, nu ești prieten al Cezarului; oricine se face pe sine însuși împărat vorbește împotriva Cezarului!

¹³ De aceea, când Pilat a auzit acest cuvânt, l-a dus pe Isus afară și s-a așezat pe scaunul de judecată în locul numit Paviment, iar în evreiește, Gabata.

¹⁴ Și era pregătirea paștelui și cam pe la ora șase. Și le-a spus iudeilor: Iată, Împăratul vostru.

¹⁵ Dar ei au strigat: Ia-l, ia-l, crucifică-l! Pilat le-a spus: Să crucific pe Împăratul vostru? Preoții de seamă au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezar.

¹⁶ Așa că li l-a predat atunci ca să fie crucificat. Și l-au luat pe Isus și l-au dus de acolo.

¹⁷ Și, purtându-și crucea, a ieșit la locul numit al Căpățânii, care în evreiește se numește Golgota,

¹⁸ Unde l-au crucificat și cu el pe alți doi, de o parte și de alta, iar Isus la mijloc.

¹⁹ Iar Pilat a scris un titlu și l-a pus pe cruce. Și era scris: ISUS DIN NAZARET ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

²⁰ Atunci mulți dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde a fost crucificat Isus era aproape de cetate; și era scris în evreiește, în grecește și în latinește.

²¹ Atunci preoții de seamă ai iudeilor i-au spus lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor, ci scrie că el a spus: Sunt Împărat al iudeilor.

²² Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris.

²³ Atunci soldații, după ce l-au crucificat pe Isus, i-au luat hainele și le-au făcut patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat, și cămașa; dar cămașa era fără cusătură, țesută în întregime de sus până jos.

²⁴ De aceea au spus între ei: Să nu o sfâșiem, ci să aruncăm sorți pentru ea, a cui să fie: ca să se împlinească scriptura, care spune: Și-au împărțit hainele mele între ei și pe cămașa mea au aruncat sorți. Soldații așadar, au făcut acestea.

²⁵ Iar lângă crucea lui Isus stătea în picioare mama lui și sora mamei lui, Maria, soția lui Cleopa, și Maria Magdalena.

²⁶ Atunci Isus, văzând pe mama lui și pe discipolul pe care îl iubea stând în picioare acolo, i-a spus mamei lui: Femeie, iată, fiul tău!

²⁷ Apoi i-a spus discipolului: Iată, mama ta! Și din momentul acela discipolul a luat-o la el acasă.

²⁸ După aceea Isus știind că toate lucrurile au fost deja făcute, ca să se împlinească scriptura, a spus: Mi-e sete.

²⁹ Și acolo s-a pus un vas plin cu oțet; și ei, umplând un burete cu oțet și punându-l într-un isop, i l-au dus la gură.

³⁰ De aceea, după ce Isus a luat oțetul, a spus: S-a sfârșit; și, plecându-și capul, și-a dat duhul.

³¹ De aceea iudeii, ca nu cumva să rămână trupurile pe cruce în sabat, fiindcă era pregătirea (pentru că ziua aceea a sabatului era mare), l-au implorat pe Pilat să le zdrobească picioarele și să fie luați.

³² Atunci soldații au venit și au zdrobit picioarele primului și ale celuilalt, care fusese crucificat cu el.

³³ Dar venind la Isus, când au văzut că el murise deja, nu i-au zdrobit picioarele;

³⁴ Ci unul dintre soldați i-a străpuns coasta cu o suliță și imediat a ieșit sânge și apă.

³⁵ Și cel ce a văzut a adus mărturie, și mărturia lui este adevărată; și el știe că vorbește adevărat, ca voi să credeți.

³⁶ Pentru că acestea s-au făcut, ca să se împlinească scriptura: Niciun os al lui nu va fi zdrobit.

³⁷ Și din nou altă scriptură spune: Vor privi spre cel pe care l-au străpuns.

¹¹ Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise față în față, așa cum un bărbat vorbește prietenului său. Și el s-a întors din nou în tabără; dar servitorul său, Iosua, fiul lui Nun, un tânăr, nu s-a depărtat de tabernacol.

¹² Și Moise a spus DOMNULUI: Vezi, îmi spui: Adu acest popor; și nu mă lași să știu pe cine vei trimite cu mine. Totuși ai spus: Te cunosc pe nume și de asemenea ai găsit har înaintea ochilor mei.

¹³ Și acum, te rog, dacă am găsit har înaintea ochilor tăi, arată-mi acum calea ta, ca să te cunosc, ca să găsesc har înaintea ochilor tăi; și ai în vedere că această națiune este poporul tău.

¹⁴ Și a spus: Prezența mea va merge cu tine și îți voi da odihnă.

¹⁵ Iar el i-a spus: Dacă prezența ta nu merge cu mine, nu ne urca de aici.

¹⁶ Căci în ce va fi cunoscut aici că eu și poporul tău am găsit har înaintea ochilor tăi? Nu este în aceea că mergi cu noi? Astfel vom fi separați, eu și poporul tău, dintre toate popoarele care sunt pe fața pământului.

¹⁷ Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Voi face și lucrul acesta pe care l-ai vorbit, pentru că ai găsit har înaintea ochilor mei și te cunosc pe nume.

¹⁸ Iar el a spus: Te implor, arată-mi gloria ta.

¹⁹ Iar el a spus: Voi face ca toată bunătatea mea să treacă pe dinaintea ta și voi vesti numele DOMNULUI înaintea ta; și voi avea har fața de cine voi avea har și voi arăta milă cui voi arăta milă.

²⁰ Și a mai spus: Nu poți vedea fața mea, căci niciun om nu mă va vedea și după aceea să trăiască.

²¹ Și DOMNUL a spus: Iată, este un loc lângă mine și stai în picioare pe stâncă;

²² Și se va întâmpla, în timp ce gloria mea trece pe lângă tine, că te voi pune într-o crăpătură a stâncii și te voi acoperi cu mâna mea în timp ce trec pe lângă tine;

²³ Și îmi voi retrage mâna și vei vedea părțile mele din spate, dar fața mea nu se va vedea.

¹² So the LORD blessed the latter end of Job more than his beginning: for he had fourteen thousand sheep, and six thousand camels, and a thousand yoke of oxen, and a thousand she asses.

¹³ He had also seven sons and three daughters.

¹⁴ And he called the name of the first, Jemima; and the name of the second, Kezia; and the name of the third, Keren-happuch.

¹⁵ And in all the land were no women found so fair as the daughters of Job: and their father gave them inheritance among their brethren.

¹⁶ After this lived Job an hundred and forty years, and saw his sons, and his sons’ sons, even four generations.

¹⁷ So Job died, being old and full of days.

¹³ Iată, servitorul meu se va purta cu chibzuinţă, va fi înălţat şi preamărit şi va fi foarte sus.

¹⁴ Cât de mulţi au fost înmărmuriţi de tine; atât de desfigurată i-a fost faţa, mai mult decât a oricărui om, şi înfăţişarea lui mai mult decât a fiilor oamenilor;

¹⁵ Astfel el va stropi multe naţiuni; înaintea lui împăraţii îşi vor închide gurile, fiindcă vor vedea ceea ce nu li s-a spus; şi vor lua aminte la ceea ce nu au auzit.

¹ Cine a crezut vestea noastră şi cui i s-a arătat braţul DOMNULUI?

² Fiindcă el va creşte înaintea lui ca un lăstar şi ca o rădăcină dintr-un pământ uscat, nu va avea nici formă nici frumuseţe; şi când îl vom vedea, nu va avea frumuseţe ca să îl dorim.

³ El este dispreţuit şi respins de oameni; un om al întristărilor şi obişnuit cu mâhnirea, şi ne-am ascuns de el cum ne-am ascunde feţele, a fost dispreţuit şi noi nu l-am preţuit.

⁴ Cu adevărat el a purtat mâhnirile noastre şi a luat asupra lui întristările noastre, totuşi l-am socotit bătut, lovit de Dumnezeu şi chinuit.

⁵ Dar el a fost rănit pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre, pedeapsa păcii noastre a fost asupra lui; şi prin loviturile lui suntem vindecaţi.

⁶ Noi toţi ca oi am rătăcit; ne-am întors fiecare la propria cale; şi DOMNUL a aşezat pe el nelegiuirea noastră a tuturor.

⁷ A fost oprimat şi a fost chinuit, totuşi nu şi-a deschis gura, este adus ca un miel la măcel, ca o oaie mută înaintea tunzătorilor, astfel nu şi-a deschis gura.

⁸ A fost luat de la închisoare şi de la judecată, şi cine va vesti generaţia lui? Fiindcă a fost stârpit din ţara celor vii, pentru fărădelegea poporului meu a fost el lovit.

⁹ Şi în moartea lui şi-a rânduit mormântul cu cei stricaţi şi cu cei bogaţi, pentru că nu făcuse nimic violent, nici nu era vreo înşelăciune în gura lui.

¹⁰ Totuşi DOMNULUI i-a plăcut să îl zdrobească; l-a supus suferinţei; când tu îi vei face sufletul o ofrandă pentru păcat, el va vedea sămânţa lui, îşi va prelungi zilele şi plăcerea DOMNULUI va prospera în mâna lui.

¹¹ Va vedea din rodul ostenelii sufletului său şi va fi satisfăcut, prin cunoaşterea lui, servitorul meu cel drept va declara drepţi pe cei mulţi; şi el va lua asupra lui nelegiuirile lor.

¹² De aceea îi voi da partea lui cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că şi-a turnat sufletul până la moarte şi a fost numărat cu călcătorii de lege; şi a purtat păcatul multora şi a mijlocit pentru călcătorii de lege.

¹ Cântă, stearpo, tu care nu ai născut; izbucneşte în cântare şi strigă tare, tu care nu ai avut durerile naşterii, fiindcă mai mulţi sunt copiii celei pustiite decât copiii celei măritate, spune DOMNUL.

¹⁸ Fiindcă predicarea crucii este nebunie celor ce pier, dar nouă care suntem salvați, ne este puterea lui Dumnezeu.

¹⁹ Fiindcă este scris: Voi nimici înțelepciunea înțelepților și voi zădărnici înțelegerea celor chibzuiți.

²⁰ Unde este înțeleptul? Unde este scribul? Unde este certărețul acestei lumi? Nu a prostit Dumnezeu înțelepciunea acestei lumi?

²¹ Fiindcă, întrucât, în înțelepciunea lui Dumnezeu, lumea prin înțelepciune nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, Dumnezeu a binevoit să salveze prin nebunia predicării pe cei ce cred.

²² Fiindcă iudeii cer un semn și grecii caută înțelepciune,

²³ Dar noi predicăm pe Cristos crucificat; pentru iudei poticnire iar pentru greci nebunie;

²⁴ Dar pentru cei chemați, deopotrivă iudei și greci, pe Cristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu.

²⁵ Pentru că nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii; și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii.

²⁶ Fiindcă vedeți chemarea voastră, fraților, că nu sunt mulți înțelepți conform cărnii, nici mulți puternici, nici mulți nobili.

²⁷ Dar Dumnezeu a ales lucrurile prostești ale lumii ca să facă de rușine pe cei înțelepți; și Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de rușine pe cele tari.

²⁸ Și lucrurile josnice ale lumii și cele disprețuite, Dumnezeu le-a ales; și cele care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;

²⁹ Așa ca nicio carne să nu se laude înaintea lui.

³⁰ Dar datorită lui sunteți voi în Cristos Isus, care este făcut de la Dumnezeu pentru noi înțelepciune și dreptate și sfințire și răscumpărare;

³¹ Pentru ca, după cum este scris: Cel ce se laudă, să se laude în Domnul.

¹ Și eu, fraților, când am venit la voi, nu am venit cu superioritatea vorbirii sau a înțelepciunii, vestindu-vă mărturia lui Dumnezeu.

² Fiindcă am decis să nu știu printre voi altceva decât pe Isus Cristos și pe el crucificat.

¹ When the morning was come, all the chief priests and elders of the people took counsel against Jesus to put him to death:

² And when they had bound him, they led him away, and delivered him to Pontius Pilate the governor.

³ Then Judas, which had betrayed him, when he saw that he was condemned, repented himself, and brought again the thirty pieces of silver to the chief priests and elders,

⁴ Saying, I have sinned in that I have betrayed the innocent blood. And they said, What is that to us? see thou to that.

⁵ And he cast down the pieces of silver in the temple, and departed, and went and hanged himself.

⁶ And the chief priests took the silver pieces, and said, It is not lawful for to put them into the treasury, because it is the price of blood.

⁷ And they took counsel, and bought with them the potter’s field, to bury strangers in.

⁸ Wherefore that field was called, The field of blood, unto this day.

⁹ Then was fulfilled that which was spoken by Jeremy the prophet, saying, And they took the thirty pieces of silver, the price of him that was valued, whom they of the children of Israel did value;

¹⁰ And gave them for the potter’s field, as the Lord appointed me.

¹¹ And Jesus stood before the governor: and the governor asked him, saying, Art thou the King of the Jews? And Jesus said unto him, Thou sayest.

¹² And when he was accused of the chief priests and elders, he answered nothing.

¹³ Then said Pilate unto him, Hearest thou not how many things they witness against thee?

¹⁴ And he answered him to never a word; insomuch that the governor marvelled greatly.

¹⁵ Now at that feast the governor was wont to release unto the people a prisoner, whom they would.

¹⁶ And they had then a notable prisoner, called Barabbas.

¹⁷ Therefore when they were gathered together, Pilate said unto them, Whom will ye that I release unto you? Barabbas, or Jesus which is called Christ?

¹⁸ For he knew that for envy they had delivered him.

¹⁹ When he was set down on the judgment seat, his wife sent unto him, saying, Have thou nothing to do with that just man: for I have suffered many things this day in a dream because of him.

²⁰ But the chief priests and elders persuaded the multitude that they should ask Barabbas, and destroy Jesus.

²¹ The governor answered and said unto them, Whether of the twain will ye that I release unto you? They said, Barabbas.

²² Pilate saith unto them, What shall I do then with Jesus which is called Christ? They all say unto him, Let him be crucified.

²³ And the governor said, Why, what evil hath he done? But they cried out the more, saying, Let him be crucified.

²⁴ When Pilate saw that he could prevail nothing, but that rather a tumult was made, he took water, and washed his hands before the multitude, saying, I am innocent of the blood of this just person: see ye to it.

²⁵ Then answered all the people, and said, His blood be on us, and on our children.

²⁶ Then released he Barabbas unto them: and when he had scourged Jesus, he delivered him to be crucified.

²⁷ Then the soldiers of the governor took Jesus into the common hall, and gathered unto him the whole band of soldiers.

²⁸ And they stripped him, and put on him a scarlet robe.

²⁹ And when they had platted a crown of thorns, they put it upon his head, and a reed in his right hand: and they bowed the knee before him, and mocked him, saying, Hail, King of the Jews!

³⁰ And they spit upon him, and took the reed, and smote him on the head.

³¹ And after that they had mocked him, they took the robe off from him, and put his own raiment on him, and led him away to crucify him.

³² And as they came out, they found a man of Cyrene, Simon by name: him they compelled to bear his cross.

³³ And when they were come unto a place called Golgotha, that is to say, a place of a skull,

³⁴ They gave him vinegar to drink mingled with gall: and when he had tasted thereof, he would not drink.

³⁵ And they crucified him, and parted his garments, casting lots: that it might be fulfilled which was spoken by the prophet, They parted my garments among them, and upon my vesture did they cast lots.

³⁶ And sitting down they watched him there;

³⁷ And set up over his head his accusation written, THIS IS JESUS THE KING OF THE JEWS.

³⁸ Then were there two thieves crucified with him, one on the right hand, and another on the left.

³⁹ And one of the malefactors which were hanged railed on him, saying, If thou be Christ, save thyself and us.

⁴⁰ But the other answering rebuked him, saying, Dost not thou fear God, seeing thou art in the same condemnation?

⁴¹ And we indeed justly; for we receive the due reward of our deeds: but this man hath done nothing amiss.

⁴² And he said unto Jesus, Lord, remember me when thou comest into thy kingdom.

⁴³ And Jesus said unto him, Verily I say unto thee, To day shalt thou be with me in paradise.

³⁹ And they that passed by reviled him, wagging their heads,

⁴⁰ And saying, Thou that destroyest the temple, and buildest it in three days, save thyself. If thou be the Son of God, come down from the cross.

⁴¹ Likewise also the chief priests mocking him, with the scribes and elders, said,

⁴² He saved others; himself he cannot save. If he be the King of Israel, let him now come down from the cross, and we will believe him.

⁴³ He trusted in God; let him deliver him now, if he will have him: for he said, I am the Son of God.

⁴⁴ The thieves also, which were crucified with him, cast the same in his teeth.

⁴⁵ Now from the sixth hour there was darkness over all the land unto the ninth hour.

⁴⁶ And about the ninth hour Jesus cried with a loud voice, saying, Eli, Eli, lama sabachthani? that is to say, My God, my God, why hast thou forsaken me?

⁴⁷ Some of them that stood there, when they heard that, said, This man calleth for Elias.

⁴⁸ And straightway one of them ran, and took a spunge, and filled it with vinegar, and put it on a reed, and gave him to drink.

⁴⁹ The rest said, Let be, let us see whether Elias will come to save him.

⁵⁰ Jesus, when he had cried again with a loud voice, yielded up the ghost.

⁵¹ And, behold, the veil of the temple was rent in twain from the top to the bottom; and the earth did quake, and the rocks rent;

⁵² And the graves were opened; and many bodies of the saints which slept arose,

⁵³ And came out of the graves after his resurrection, and went into the holy city, and appeared unto many.

⁵⁴ Now when the centurion, and they that were with him, watching Jesus, saw the earthquake, and those things that were done, they feared greatly, saying, Truly this was the Son of God.

³¹ The Jews therefore, because it was the preparation, that the bodies should not remain upon the cross on the sabbath day, (for that sabbath day was an high day,) besought Pilate that their legs might be broken, and that they might be taken away.

³² Then came the soldiers, and brake the legs of the first, and of the other which was crucified with him.

³³ But when they came to Jesus, and saw that he was dead already, they brake not his legs:

³⁴ But one of the soldiers with a spear pierced his side, and forthwith came there out blood and water.

³⁵ And he that saw it bare record, and his record is true: and he knoweth that he saith true, that ye might believe.

³⁶ For these things were done, that the scripture should be fulfilled, A bone of him shall not be broken.

³⁷ And again another scripture saith, They shall look on him whom they pierced.

⁵⁵ And many women were there beholding afar off, which followed Jesus from Galilee, ministering unto him:

⁵⁶ Among which was Mary Magdalene, and Mary the mother of James and Joses, and the mother of Zebedee’s children.

⁵⁷ When the even was come, there came a rich man of Arimathæa, named Joseph, who also himself was Jesus’ disciple:

⁵⁸ He went to Pilate, and begged the body of Jesus. Then Pilate commanded the body to be delivered.

⁵⁹ And when Joseph had taken the body, he wrapped it in a clean linen cloth,

⁶⁰ And laid it in his own new tomb, which he had hewn out in the rock: and he rolled a great stone to the door of the sepulchre, and departed.

⁶¹ And there was Mary Magdalene, and the other Mary, sitting over against the sepulchre.

¹ Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, celor douăsprezece triburi care sunt împrăștiate: Salutare!

² Socotiți totul a fi bucurie, frații mei, când cădeți în diverse ispitiri,

³ Știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.

⁴ Dar lăsați răbdarea să își aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nefiind lipsiți în nimic.

⁵ Dar dacă unuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate și nu reproșează, și îi va fi dată.

⁶ Dar să ceară în credință, neclătinându-se în nimic. Pentru că cel ce se clatină seamănă cu un val al mării împins de vânt și aruncat încoace și încolo.

⁷ De aceea să nu gândească omul acela că va primi ceva de la Domnul.

⁸ Un om șovăitor este nestatornic în toate căile lui.

⁹ Dar să se bucure fratele de rând în aceea că el este înălțat.

¹⁰ Iar bogatul în aceea că este înjosit, pentru că va trece ca floarea ierbii.

¹¹ Fiindcă a răsărit soarele cu arșița și usucă iarba și floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere: astfel și bogatul se va ofili în căile lui.

¹² Binecuvântat este omul care îndură ispita, pentru că, după ce este încercat, va primi coroana vieții, pe care a promis-o Domnul celor ce îl iubesc.

¹³ Să nu spună cineva când este ispitit: Sunt ispitit de Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău, nici nu ispitește el pe nimeni,

¹⁴ Ci fiecare este ispitit, când este atras de propria lui poftă și ademenit.

¹⁵ Apoi, după ce pofta a conceput, naște păcat; iar păcatul, odată înfăptuit, naște moarte.

¹⁶ Nu vă rătăciți preaiubiții mei frați!

¹⁷ Fiecare dar bun și fiecare dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare, nici umbră de întoarcere.

¹⁸ Din voia lui ne-a născut el prin cuvântul adevărului, ca să fim un anumit fel de prime roade ale creaturilor sale.

¹⁹ De aceea, preaiubiții mei frați, fiecare om să fie grăbit la auzire, încet la vorbire, încet la furie;

²⁰ Fiindcă furia unui om nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

²¹ De aceea puneți deoparte toată murdăria și revărsarea răutății și primiți cu blândețe cuvântul altoit, care este în stare să vă salveze sufletele.

²² Fiți așadar înfăptuitori ai cuvântului și nu doar ascultători ai lui, înșelându-vă pe voi înșivă.

²³ Pentru că dacă vreunul este ascultător al cuvântului și nu înfăptuitor, el este asemănător unui om care își privește fața naturală în oglindă;

²⁴ Fiindcă se privește pe sine însuși și pleacă și uită imediat ce fel de om era.

²⁵ Dar oricine privește cu atenție în legea desăvârșită a libertății și continuă în ea, el, nefiind un ascultător uituc, ci un înfăptuitor al faptei, acesta va fi binecuvântat în fapta lui.

²⁶ Dacă cineva printre voi pare să fie religios și nu își înfrânează limba, ci își înșală inima, religia acestuia este deșartă.

²⁷ Religia pură și neîntinată înaintea lui Dumnezeul și Tatăl este aceasta: A cerceta pe cei fără tată și văduve în nenorocirea lor, și a se ține pe sine însuși nepătat de lume.

¹ Frații mei, să nu aveți credința Domnului nostru Isus Cristos, Domn al gloriei, fiind părtinitori.

² Căci dacă în adunarea voastră ar intra un om cu un inel de aur, în haină strălucitoare, și ar intra și un sărac în haină murdară,

³ Și ați avea respect față de cel care poartă haina strălucitoare și i-ați spune: Așază-te aici în loc bun; și i-ați spune săracului: Tu stai acolo în picioare, sau, Așază-te aici sub sprijinul piciorului meu,

⁴ Nu deveniți atunci părtinitori în voi înșivă și judecători ai gândurilor rele?

⁵ Dați ascultare preaiubiții mei frați: Nu a ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi, să fie bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a promis-o celor ce îl iubesc?

⁶ Dar voi îl disprețuiați pe cel sărac. Nu bogații vă oprimă și vă târăsc înaintea scaunelor de judecată?

⁷ Nu blasfemiază ei acel nume virtuos cu care sunteți chemați?

⁸ Dacă într-adevăr împliniți legea împărătească conform scripturii: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, bine faceți;

⁹ Dar dacă arătați părtinire, comiteți păcat și sunteți condamnați de lege ca și călcători ai legii.

¹⁰ Fiindcă oricine va ține toată legea și totuși se poticnește într-un punct, este vinovat de toate.

¹¹ Fiindcă cel ce a spus: Să nu comiți adulter, a spus de asemenea: Să nu ucizi. Iar dacă nu comiți adulter, dar ucizi, te faci călcător al legii.

¹² Astfel să vorbiți și astfel să faceți, ca unii care vor fi judecați prin legea libertății,

¹³ Fiindcă pentru cel ce nu a arătat milă judecata va fi fără milă; și mila se bucură asupra judecății.

¹⁵ Și după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: Simone, fiul lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El i-a spus: Da, Doamne; tu știi că te iubesc. Isus i-a spus: Paște mielușeii mei.

¹⁶ I-a spus din nou a doua oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubești? El i-a spus: Da, Doamne; știi că te iubesc. El i-a spus: Paște oile mele.

¹⁷ El i-a spus a treia oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubești tu? Petru s-a mâhnit că îi spusese a treia oară: Mă iubești? Și i-a spus: Doamne, tu toate le știi; tu știi că te iubesc. Isus i-a spus: Paște oile mele.

¹⁸ Adevărat, adevărat îți spun: Când erai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei fi bătrân, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.

¹⁹ A spus aceasta, arătând cu ce moarte îl va glorifica pe Dumnezeu. Și după ce a spus aceasta, i-a zis: Urmează-mă.

²⁰ Atunci Petru, întorcându-se, l-a văzut venind în urmă pe discipolul pe care îl iubea Isus și care se rezemase la cină pe pieptul lui și care spusese: Doamne, cine este cel ce te trădează?

²¹ Petru, văzându-l, i-a spus lui Isus: Doamne, dar cu acesta ce va fi?

²² Isus i-a spus: Dacă voiesc ca el să rămână în viață până vin eu, ce îți pasă? Tu, urmează-mă.

²³ Atunci, a ieșit cuvântul acesta printre frați, că discipolul acela nu va muri; dar Isus nu a spus că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână în viață până vin eu, ce îți pasă?

²⁴ Acesta este discipolul care aduce mărturie despre acestea și a scris acestea; și știm că mărturia lui este adevărată.

²⁵ Și sunt de asemenea multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, presupun că nici chiar lumea însăși nu ar putea cuprinde cărțile ce ar fi scrise. Amin!

¹ Și pe timpul acela, Irod, împăratul, și-a întins mâinile ca să chinuiască pe unii din biserică.

² Și l-a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.

³ Și deoarece a văzut că aceasta a plăcut iudeilor, a mai luat și pe Petru. (Atunci erau zilele azimelor).

⁴ Și după ce l-a prins, l-a pus în închisoare și l-a predat la patru grupe de patru soldați să îl păzească, vrând, după Paști, să îl ducă înaintea poporului.

⁵ Așadar, Petru era ținut în închisoare; dar biserica făcea rugăciune fără încetare către Dumnezeu pentru el.

⁶ Și când Irod avea de gând să îl aducă afară, în noaptea aceea Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri; și paznicii înaintea porții țineau închisoarea.

⁷ Și iată, îngerul Domnului a venit peste el și o lumină a strălucit în închisoare; și l-a lovit în coaste pe Petru și l-a ridicat, spunând: Scoală-te repede. Și lanțurile lui au căzut de pe mâini.

⁸ Și îngerul i-a spus: Încinge-te și leagă-ți sandalele. Și a făcut așa. Iar el i-a spus: Aruncă-ți haina pe tine și urmează-mă.

⁹ Și a ieșit și l-a urmat; și nu știa că era adevărat ceea ce se făcea prin înger, ci s-a gândit că a văzut o viziune.

¹⁰ După ce au trecut de prima și a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate, care li s-a deschis singură; și au ieșit și au trecut de o stradă; și îndată îngerul a plecat de la el.

¹¹ Și după ce Petru și-a venit în fire, a spus: Acum știu într-adevăr că Domnul a trimis îngerul său și m-a eliberat din mâna lui Irod și din toată așteptarea poporului iudeilor.

¹ Și s-a întâmplat, pe când îl îmbulzeau oamenii ca să audă cuvântul lui Dumnezeu, că el stătea în picioare lângă lacul Ghenezaret,

² Și a văzut două corăbii stând lângă lac; iar pescarii ieșiseră din ele și își spălau plasele.

³ Și s-a urcat într-una din corăbii, care era a lui Simon, și l-a rugat să o depărteze puțin de țărm. Și a șezut și i-a învățat pe oameni din corabie.

⁴ Iar după ce a încetat să vorbească, i-a spus lui Simon: Depărteaz-o la adânc și coborâți-vă plasele pentru a prinde o mulțime de pește.

⁵ Și Simon, răspunzând, i-a zis: Stăpâne, toată noaptea ne-am ostenit și nu am prins nimic; cu toate acestea, la cuvântul tău, voi coborî plasa.

⁶ Și după ce au făcut aceasta, au prins o mare mulțime de pești; și li se rupea plasa.

⁷ Și au făcut semn părtașilor lor care erau în cealaltă corabie, să vină să îi ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât au început să se scufunde.

⁸ Când Simon Petru a văzut, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: Pleacă de la mine, Doamne, fiindcă sunt un bărbat păcătos.

⁹ Fiindcă era înmărmurit el și toți cei care erau cu el, datorită mulțimii de pești pe care îi prinseseră;

¹⁰ Și tot așa și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtași cu Simon. Și Isus i-a spus lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei prinde oameni.

¹¹ Și după ce au tras corăbiile pe uscat, lăsând totul, l-au urmat.

¹ Și a început să le vorbească în parabole. Un anumit om a sădit o vie și a pus o îngrăditură împrejur și a săpat un teasc și a zidit un turn și a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o țară îndepărtată.

² Și la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să primească de la viticultori din rodul viei.

³ Și ei l-au prins și l-au bătut și l-au trimis fără nimic.

⁴ Și el, din nou, a trimis alt rob la ei; iar ei au aruncat cu pietre în el și l-au rănit la cap și l-au trimis ocărât.

⁵ Și din nou a trimis pe un altul; și pe acela l-au ucis; și pe mulți alții: pe unii bătându-i și pe alții ucigându-i.

⁶ De aceea mai având un singur fiu, pe preaiubitul său, l-a trimis și pe el la ei în cele din urmă, spunând: Îl vor respecta pe fiul meu.

⁷ Dar acei viticultori au spus între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să îl ucidem și moștenirea va fi a noastră.

⁸ Iar ei l-au luat și l-au ucis și l-au scos afară din vie.

⁹ Ce va face așadar domnul viei? Va veni și va nimici pe viticultori și va da via altora.

¹⁰ Și nu ați citit această scriptură? Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colțului temeliei;

¹¹ DOMNUL a făcut aceasta; și este minunat în ochii noștri.

¹² Și căutau să pună mâna pe el, dar se temeau de popor; fiindcă știau că spusese parabola împotriva lor; și l-au lăsat și s-au dus.

¹³ Și au trimis la el pe unii dintre farisei și dintre irodieni, să îl prindă în cuvinte.

¹⁴ Și când au venit, i-au spus: Învățătorule, știm că ești adevărat și nu îți pasă de nimeni; fiindcă nu te uiți la fața oamenilor, ci înveți calea lui Dumnezeu în adevăr: Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu?

¹⁵ Să dăm, sau să nu dăm? Dar el, cunoscând fățărnicia lor, le-a spus: De ce mă ispitiți? Aduceți-mi un dinar, ca să îl văd.

¹⁶ Și l-au adus. Iar el le-a spus: Al cui este acest chip și inscripție? Iar ei i-au spus: Al Cezarului.

¹⁷ Și Isus, răspunzând, le-a zis: Dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Și s-au minunat de el.

¹⁸ Atunci saducheii, care spun că nu este înviere, au venit la el și l-au întrebat, spunând:

¹⁹ Învățătorule, Moise ne-a scris că: Dacă fratele unui bărbat moare și își lasă soția și nu lasă copii, fratele lui să ia pe soția lui și să ridice sămânță fratelui său.

²⁰ Așadar au fost șapte frați; și primul a luat o soție, și, murind, nu a lăsat sămânță.

²¹ Și al doilea a luat-o și a murit și nici el nu a lăsat sămânță; și la fel al treilea.

²² Și cei șapte au luat-o și nu au lăsat sămânță. La urma tuturor a murit și femeia.

²³ La înviere așadar, când vor învia, căruia dintre ei îi va fi ea soție? Fiindcă toți cei șapte au avut-o de soție.

²⁴ Și Isus, răspunzând, le-a zis: Nu de aceea vă rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

²⁵ Fiindcă atunci când vor învia dintre morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; ci sunt ca îngerii care sunt în cer.

²⁶ Iar despre cei morți, că învie; nu ați citit în cartea lui Moise, cum în rug i-a vorbit Dumnezeu? Spunând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob?

²⁷ El nu este Dumnezeul celor morți, ci Dumnezeul celor vii; voi de aceea vă rătăciți mult.

²⁸ Și unul dintre scribi a venit, și auzindu-i discutând, și pricepând că le răspunsese bine, l-a întrebat: Care este prima poruncă, dintre toate?

²⁹ Și Isus i-a răspuns: Prima dintre toate poruncile este: Ascultă, Israel; Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn;

³⁰ Și să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta și cu toată tăria ta; aceasta este prima poruncă.

³¹ Și a doua este asemănătoare, adică aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.

³² Și scribul i-a spus: Bine, Învățătorule, ai spus adevărul, pentru că este un singur Dumnezeu și nu este altul decât el;

³³ Și a-l iubi cu toată inima și cu toată înțelegerea și cu tot sufletul și cu toată tăria și a-l iubi pe aproapele său ca pe sine însuși, este mai mult decât toate ofrandele arse în întregime și sacrificiile.

³⁴ Și când Isus a văzut că el a răspuns cu pricepere, i-a spus: Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu. Și după aceea nimeni nu a mai cutezat să îl întrebe.

³⁵ Și, în timp ce îi învăța în templu, Isus a răspuns și a zis: Cum spun scribii că Cristos este Fiul lui David?

³⁶ Fiindcă însuși David a spus prin Duhul Sfânt: DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, până îi fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău.

³⁷ De aceea, însuși David îl numește Domn; și de unde este el fiul lui? Și oamenii de rând îl ascultau cu plăcere.

³⁸ Și le-a spus în doctrina lui: Păziți-vă de scribii cărora le place să umble cu robe lungi și le plac saluturile în piețe,

³⁹ Și scaunele din față în sinagogi și locurile de onoare la ospețe;

⁴⁰ Care devorează casele văduvelor și de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceștia vor primi mai mare damnare.

⁴¹ Și Isus ședea în fața vistieriei și privea cum oamenii aruncau bani în vistierie; și mulți bogați aruncau mult.

⁴² Și a venit o anumită văduvă săracă și a aruncat doi cadranți care fac un bănuț.

⁴³ Și a chemat pe discipolii săi și le-a spus: Adevărat vă spun că: Această văduvă săracă a aruncat mai mult decât au aruncat toți în vistierie;

⁴⁴ Fiindcă ei toți au aruncat din abundența lor; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce a avut, tot avutul ei.