¹ Și sărbătoarea azimelor, care se cheamă Paștele, era aproape.

² Și preoții de seamă și scribii căutau cum să îl ucidă; fiindcă se temeau de popor.

³ Atunci a intrat Satan în Iuda, numit și Iscariot, fiind din numărul celor doisprezece.

⁴ Și Iuda a mers și a vorbit îndeaproape cu preoții de seamă și căpeteniile, cum să îl trădeze lor.

⁵ Și s-au bucurat și s-au înțeles să îi dea arginți.

⁶ Și a promis și căuta ocazia să li-l trădeze, în absența mulțimii.

⁷ Atunci a venit ziua azimelor, în care paștele trebuia înjunghiat.

⁸ Iar el a trimis pe Petru și Ioan, spunând: Duceți-vă și pregătiți-ne paștele, ca să mâncăm.

⁹ Iar ei i-au spus: Unde voiești să pregătim?

¹⁰ Iar el le-a spus: Iată, la intrarea voastră în cetate, vă va întâlni un om, purtând un ulcior cu apă; urmați-l în casa unde intră.

¹¹ Și să ziceți stăpânului casei: Învățătorul îți spune: Unde este camera de oaspeți, unde voi mânca paștele cu discipolii mei?

¹² Și vă va arăta o cameră mare de sus, așternută; acolo să pregătiți.

¹³ Și au mers și au găsit cum le-a spus; și au pregătit paștele.

¹⁴ Și când a venit ora, el a șezut la masă și cei doisprezece apostoli cu el.

¹⁵ Și le-a spus: Cu multă dorință am dorit să mănânc acest paște cu voi înainte de a suferi eu;

¹⁶ Fiindcă vă spun: Nu voi mai mânca nicidecum din el până când va fi împlinit în împărăția lui Dumnezeu.

¹⁷ Și luând paharul, a adus mulțumiri și a spus: Luați acesta și împărțiți-l între voi;

¹⁸ Fiindcă vă spun: Nu voi bea nicidecum din rodul viței până când va veni împărăția lui Dumnezeu.

¹⁹ Și a luat pâine și a adus mulțumiri și a frânt-o și le-a dat, spunând: Acesta este trupul meu care este dat pentru voi; să faceți aceasta în amintirea mea.

²⁰ Tot astfel și paharul, după cină, spunând: Acest pahar este noul testament în sângele meu, care se varsă pentru voi.

²¹ Dar, iată, mâna celui ce mă trădează este cu mine la masă.

²² Și, într-adevăr, Fiul omului se duce cum a fost hotărât; dar vai acelui om, prin care este trădat!

²³ Și au început să se întrebe între ei, care dintre ei ar fi cel ce ar face aceasta.

²⁴ Și a fost de asemenea o ceartă între ei, care dintre ei să fie socotit cel mai mare.

²⁵ Dar el le-a spus: Împărații neamurilor domnesc peste ele; și cei ce exercită autoritate asupra lor sunt chemați binefăcători.

²⁶ Dar voi să nu fiți așa; ci cel ce este mai mare printre voi, să fie ca cel mai tânăr; și conducătorul ca cel ce servește.

²⁷ Căci care este mai mare, cel ce șade la masă, sau cel ce servește? Nu cel ce șade la masă? Dar eu sunt printre voi ca cel ce servește.

²⁸ Iar voi sunteți cei care ați rămas necontenit cu mine în ispitirile mele.

²⁹ Și eu vă rânduiesc o împărăție, așa cum Tatăl meu mi-a rânduit;

³⁰ Ca să mâncați și să beți la masa mea în împărăția mea și să ședeți pe tronuri, judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel.

³¹ Iar Domnul a spus: Simone, Simone, iată, Satan a dorit să vă aibă ca să vă cearnă ca grâul.

³² Dar eu m-am rugat pentru tine, ca nu cumva credința ta să înceteze; și când te vei întoarce, întărește pe frații tăi.

³³ Iar Petru i-a spus: Doamne, sunt gata să merg cu tine deopotrivă la închisoare și la moarte.

³⁴ Iar el a zis: Îți spun, Petre, nicidecum nu va cânta cocoșul astăzi, înainte ca de trei ori să negi că mă cunoști.

³⁵ Și le-a spus: Când v-am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, v-a lipsit ceva? Iar ei au spus: Nimic.

³⁶ Atunci le-a spus: Dar acum, cel ce are pungă să o ia și la fel traista; și cel ce nu are sabie, să își vândă haina și să cumpere una.

³⁷ Fiindcă vă spun, mai trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: Și el a fost socotit printre călcătorii de lege, fiindcă și cele referitoare la mine au un sfârșit.

³⁸ Iar ei au spus: Doamne, iată, aici două săbii. Iar el le-a spus: Este destul.

³⁹ Și a ieșit și s-a dus conform obiceiului la muntele Măslinilor; iar discipolii săi l-au urmat și ei.

¹⁸ Și DOMNUL mi-a dat cunoașterea acesteia, și eu știu; atunci mi-ai arătat faptele lor.

¹⁹ Dar eu eram ca un miel sau un bou care este adus la măcelărire; și nu am știut că ei plănuiau planuri împotriva mea, spunând: Să distrugem pomul cu rodul lui și să îl stârpim din țara celor vii, ca numele lui să nu mai fie amintit.

²⁰ Dar tu, DOAMNE al oștirilor, care judeci cu dreptate, care încerci rărunchii și inima, lasă-mă să văd răzbunarea ta asupra lor, pentru că ție ți-am descoperit cauza mea.

²¹ De aceea astfel spune DOMNUL despre bărbații din Anatot, care îți caută viața, spunând: Să nu profețești în numele DOMNULUI, ca să nu mori de mâna noastră;

²² De aceea astfel spune DOMNUL oștirilor: Iată, eu îi voi pedepsi; tinerii vor muri de sabie; fiii lor și fiicele lor vor muri de foamete;

²³ Și nu va fi nicio rămășiță din ei, pentru că voi aduce răul peste bărbații din Anatot, în anul cercetării lor.

¹ Drept ești tu, DOAMNE, mă cert cu tine; totuși lasă-mă să vorbesc cu tine despre judecățile tale; Pentru ce prosperă calea celor stricați? Pentru ce sunt fericiți toți cei care se poartă foarte perfid?

² Tu i-ai sădit, da, au prins rădăcină: cresc, da, ei aduc rod; tu ești aproape în gura lor și departe de rărunchii lor.

³ Dar tu, DOAMNE, mă cunoști; tu m-ai văzut și mi-ai încercat inima față de tine; trage-i afară ca pe oi pentru măcelărire și pregătește-i pentru ziua măcelului.

⁴ Cât timp va jeli țara și se vor ofili ierburile de pe fiecare câmp, din cauza stricăciunii celor care locuiesc în ea? Fiarele și păsările sunt mistuite, pentru că ei au spus: El nu va vedea ultimul nostru sfârșit.

⁵ Dacă ai alergat cu pedeștrii și ei te-au obosit, atunci cum poți tu să te întreci cu caii? Și dacă în țara păcii, în care te încrezi, ei te-au obosit, atunci cum vei face când se umflă Iordanul?

⁹ Și DOMNUL mi-a spus: S-a găsit o uneltire printre bărbații lui Iuda și printre locuitorii Ierusalimului.

¹⁰ Ei s-au întors la nelegiuirile strămoșilor lor, care au refuzat să asculte cuvintele mele; și au mers după alți dumnezei, pentru a le servi; casa lui Israel și casa lui Iuda au rupt legământul meu pe care l-am făcut cu părinții lor.

¹¹ De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, voi aduce asupra lor răul de care nu vor fi în stare să scape; și chiar dacă vor striga către mine, eu nu le voi da ascultare.

¹⁴ De aceea tu nu te ruga pentru acest popor, nici nu înălța strigăt sau rugăciune pentru ei, pentru că nu îi voi asculta în timpul în care vor striga către mine din cauza tulburării lor.

¹⁵ Ce are preaiubita mea a face în casa mea, văzând că ea a lucrat cu desfrânare cu mulți și carnea cea sfântă este luată de la tine? Când faci răul, atunci te bucuri.

¹⁰ Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Du-te la popor și sfințește-i astăzi și mâine și să își spele hainele,

¹¹ Și să fie gata pentru a treia zi, pentru că în a treia zi DOMNUL va coborî înaintea ochilor întregului popor pe muntele Sinai.

¹² Și pune îngrădiri poporului de jur împrejur, spunând: Luați seama la voi înșivă, să nu urcați pe acest munte, sau să atingeți marginile acestuia, oricine atinge muntele va fi cu adevărat dat la moarte;

¹³ Nicio mână să nu îl atingă, căci va fi cu adevărat ucis cu pietre, sau străpuns; fie vită, fie om, nu va trăi; când trâmbița va suna lung, să se urce până la munte.

¹⁴ Și Moise a coborât de pe munte la popor și a sfințit poporul; iar ei și-au spălat hainele.

¹⁵ Și a spus poporului: Fiți pregătiți pentru a treia zi, nu vă apropiați de soțiile voastre.

¹⁶ Și s-a întâmplat, în a treia zi, dimineața, că au fost tunete și fulgere și un nor gros pe munte și sunetul trâmbiței foarte tare, așa că tot poporul care era în tabără a tremurat.

¹⁷ Și Moise a scos poporul din tabără pentru a se întâlni cu Dumnezeu; și au stat în picioare la poalele muntelui.

¹⁸ Și muntele Sinai fumega în întregime, din cauză că DOMNUL a coborât pe el în foc; și fumul lui se ridica asemenea fumului unui cuptor și întregul munte se cutremura grozav.

¹⁹ Și când sunetul trâmbiței a sunat lung și a crescut tot mai tare și mai tare, Moise a vorbit și Dumnezeu i-a răspuns printr-o voce.

¹ Atunci DOMNUL i-a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt și a zis:

² Cine este acesta care întunecă sfatul prin cuvinte fără cunoaștere?

³ Încinge-ți acum coapsele ca un bărbat; eu te voi întreba iar tu răspunde-mi.

⁴ Unde erai tu când așezam temeliile pământului? Spune, dacă ai înțelegere.

⁵ Cine a pus măsurile acestuia, dacă știi; sau cine a întins frânghia peste el?

⁶ Pe ce sunt temeliile lui legate; sau cine i-a pus piatra unghiulară a temeliei,

⁷ Când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?

⁸ Sau cine a închis marea cu porți, când a izbucnit, de parcă ar fi ieșit din pântece?

⁹ Când i-am făcut norul veșmânt și întunericul gros fașă pentru ea,

¹⁰ Și am spart pentru ea locul meu hotărât și am pus drugi și porți,

¹¹ Și am spus: Până aici să vii, dar nu mai departe; și aici să fie oprite mândrele tale valuri?

¹² Ai poruncit tu dimineții în zilele tale; și ai făcut răsăritul să își cunoască locul,

¹³ Ca să apuce marginile pământului; și cei stricați să fie scuturați de pe el?

¹⁴ Este întors ca lutul în sigiliu; și ei stau în picioare ca un veșmânt.

¹⁵ Și celor răi lumina le este oprită și brațul înalt va fi frânt.

¹⁶ Ai intrat tu în izvoarele mării? Sau te-ai plimbat în căutarea adâncului?

¹⁷ Ți-au fost porțile morții deschise? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?

¹⁸ Ai priceput tu lățimea pământului? Spune dacă le cunoști pe toate.

¹⁹ Unde este calea pe care locuiește lumina? Și cât despre întuneric, unde este locul lui,

²⁰ Ca să îl duci la hotarul lui și să cunoști cărările spre casa lui?

²¹ Îl cunoști tu, deoarece erai deja născut? Sau deoarece numărul zilelor tale este mare?

²² Ai intrat tu în tezaurele zăpezii? Sau ai văzut tu tezaurele grindinii,

²³ Pe care am păstrat-o pentru timpul tulburării, pentru ziua de bătălie și război?

¹ Atunci Iov i-a răspuns DOMNULUI și a zis:

² Știu că poți face totul și că niciun gând nu poate fi ținut de la tine.

³ Cine este cel ce ascunde sfatul fără cunoaștere? De aceea am spus ce nu am înțeles; lucruri prea minunate pentru mine, pe care nu le-am cunoscut.

⁴ Ascultă, te implor și voi vorbi; eu te voi întreba iar tu răspunde-mi.

⁵ Am auzit de tine prin auzul urechii, dar acum ochiul meu te vede.

⁴ Domnul DUMNEZEU mi-a dat limba învăţatului, să ştiu cum să vorbesc un cuvânt, la timp, celui obosit; el îmi trezeşte dimineaţă de dimineaţă, îmi trezeşte urechea să asculte ca cel învăţat.

⁵ Domnul DUMNEZEU mi-a deschis urechea şi nu m-am răzvrătit, nici nu m-am întors înapoi.

⁶ Mi-am dat spatele celor ce lovesc şi obrajii celor care au smuls părul, nu mi-am ascuns faţa de la ruşine şi scuipare.

⁷ Fiindcă Domnul DUMNEZEU mă va ajuta; de aceea nu voi fi încurcat, de aceea mi-am făcut faţa precum cremenea şi ştiu că nu voi fi ruşinat.

⁸ Cel ce mă declară drept este aproape; cine se va certa cu mine? Să ne ridicăm împreună în picioare, cine este potrivnicul meu? Să se apropie de mine.

⁹ Iată, Domnul DUMNEZEU mă va ajuta; cine este cel ce mă va condamna? Iată, se vor învechi toţi ca o haină, molia îi va mânca.

¹⁰ Cine printre voi se teme de DOMNUL, care ascultă de vocea servitorului său, care umblă în întuneric şi nu are lumină? Să se încreadă în numele DOMNULUI şi să se sprijine pe Dumnezeul lui.

¹¹ Iată, voi toţi care aprindeţi un foc, care vă înconjuraţi cu scântei, umblaţi în lumina focului vostru şi în scânteile pe care le-aţi aprins. Aceasta veţi avea din mâna mea; vă veţi întinde în întristare.

²³ Fiindcă am primit de la Domnul ce v-am și dat: Că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat pâine;

²⁴ Și după ce a adus mulțumiri, a frânt-o și a spus: Luați, mâncați, acesta este trupul meu, care este frânt pentru voi; faceți aceasta în amintirea mea.

²⁵ Tot astfel a luat și paharul după ce a mâncat, spunând: Acest pahar este testamentul cel nou în sângele meu; faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, în amintirea mea.

²⁶ Fiindcă ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din acest pahar, arătați moartea Domnului până vine el.

²⁷ De aceea oricine mănâncă pâinea aceasta și bea paharul Domnului în mod nedemn, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului.

²⁸ Dar omul să se cerceteze pe sine însuși și astfel să mănânce din pâine și să bea din pahar.

²⁹ Fiindcă cel ce mănâncă și bea în mod nedemn, își mănâncă și bea propria lui condamnare, dacă nu deosebește trupul Domnului.

³⁰ Din cauza aceasta între voi sunt mulți slabi și bolnavi și mulți dorm.

³¹ Căci dacă ne-am judeca pe noi înșine, nu am fi judecați.

³² Dar când suntem judecați, suntem disciplinați de Domnul, ca să nu fim condamnați cu lumea.

² Știți că peste două zile este paștele și Fiul omului este trădat pentru a fi crucificat.

³ Atunci s-au adunat preoții de seamă și scribii și bătrânii poporului în curtea palatului marelui preot, care se numea Caiafa,

⁴ Și au convenit ca să prindă pe Isus prin viclenie și să îl ucidă.

⁵ Dar spuneau: Nu în ziua sărbătorii, ca nu cumva să fie tulburare în popor.

⁶ Iar când Isus era în Betania, în casa lui Simon leprosul,

⁷ A venit la el o femeie având un vas de alabastru cu mir foarte prețios și l-a turnat pe capul lui în timp ce stătea la masă.

⁸ Dar când au văzut, discipolii lui s-au supărat foarte mult, spunând: Pentru ce risipa aceasta?

⁹ Fiindcă acest mir s-ar fi putut vinde pentru mult și dat săracilor.

¹⁰ Când Isus a înțeles, le-a spus: De ce tulburați femeia? Fiindcă a lucrat o lucrare bună față de mine.

¹¹ Deoarece pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți totdeauna.

¹² Fiindcă ea, turnând acest mir pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea.

¹³ Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evanghelie, în întreaga lume, va fi spus și ce a făcut ea, spre amintirea ei.

¹⁴ Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscariot, s-a dus la preoții de seamă,

¹⁵ Și le-a spus: Ce voiți să îmi dați și vi-l voi preda? Și s-au înțeles cu el pentru treizeci de arginți.

¹⁶ Și de atunci căuta ocazia potrivită să îl trădeze.

¹⁷ Și în prima zi a azimelor, discipolii au venit la Isus, spunându-i: Unde voiești să îți pregătim să mănânci paștele?

¹⁸ Iar el a spus: Mergeți în cetate la cutare om și spuneți-i: Învățătorul spune: Timpul meu este aproape; voi ține paștele în casa ta, cu discipolii mei.

¹⁹ Și discipolii au făcut cum îi îndrumase Isus; și au pregătit paștele.

²⁰ Iar, după ce s-a înserat, a șezut cu cei doisprezece.

¹ Iar înainte de sărbătoarea paștelui, când Isus a știut că i-a sosit timpul ca să plece din această lume la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

² Și la sfârșitul cinei, după ce diavolul pusese deja în inima lui Iuda Iscariot, al lui Simon, să îl trădeze,

³ Isus, știind că Tatăl îi dăduse toate în mâinile sale și că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu se duce,

⁴ S-a ridicat de la cină și și-a pus deoparte hainele; și a luat un ștergar și s-a încins.

⁵ Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

⁶ Atunci a venit la Simon Petru; iar Petru i-a spus: Doamne, tu să îmi speli picioarele?

⁷ Isus a răspuns și i-a zis: Ce fac eu, tu nu știi acum; dar vei ști după acestea.

⁸ Petru i-a spus: Nicidecum nu îmi vei spăla picioarele niciodată. Isus i-a răspuns: Dacă nu te spăl eu, nu ai parte cu mine.

⁹ Simon Petru i-a spus: Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul.

¹⁰ Isus i-a spus: Cel ce este scăldat nu are nevoie să își spele decât picioarele, deoarece este în totul curat; și voi sunteți curați, dar nu toți.

¹¹ Fiindcă știa cine îl trădează; de aceea a spus: Nu sunteți toți curați.

¹² Și după ce le-a spălat picioarele și și-a luat hainele, s-a așezat din nou și le-a spus: Știți ce v-am făcut?

¹³ Voi mă numiți Învățătorul și Domnul; și bine spuneți, fiindcă sunt.

¹⁴ Așadar dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora.

¹⁵ Pentru că v-am dat un exemplu, ca să faceți așa cum și eu v-am făcut vouă.

¹⁶ Adevărat, adevărat vă spun: Robul nu este mai mare decât domnul său, nici cel trimis mai mare decât cel ce l-a trimis.

¹⁷ Dacă știți acestea, fericiți sunteți dacă le faceți.

¹ Și când au ajuns aproape de Ierusalim, înspre Betfaghe și Betania, la muntele Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,

² Și le-a spus: Duceți-vă în satul dinaintea voastră; și îndată ce veți fi intrat în el veți găsi un măgăruș legat, pe care nu a șezut nimeni niciodată; dezlegați-l și aduceți-l.

³ Și dacă vă spune cineva: De ce faceți aceasta? Spuneți că Domnul are nevoie de el; și îndată îl va trimite aici.

⁴ Și s-au dus și au găsit măgărușul legat afară, lângă ușă, în locul unde se întâlnesc două drumuri; și l-au dezlegat.

⁵ Și unii dintre cei ce stăteau în picioare acolo le-au spus: Ce faceți dezlegând măgărușul?

⁶ Iar ei le-au spus așa cum le poruncise Isus; și i-au lăsat să plece.

⁷ Și au adus măgărușul la Isus și și-au aruncat hainele pe el; iar el a șezut pe el.

⁸ Și mulți își așterneau hainele pe cale; și alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale.

⁹ Și cei ce mergeau înainte și cei ce veneau după, strigau, spunând: Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului,

¹⁰ Binecuvântată fie împărăția tatălui nostru David, care vine în numele Domnului. Osana în cele preaînalte!

¹¹ Și Isus a intrat în Ierusalim și în templu; și după ce a privit toate lucrurile de jur împrejur, fiind ora serii, a ieșit înspre Betania cu cei doisprezece.

¹² Și a doua zi, când veneau din Betania, a flămânzit;

¹³ Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a venit să vadă dacă cumva găsește ceva pe el; și când a ajuns la el, nu a găsit nimic decât frunze; fiindcă nu era timpul smochinelor.

¹⁴ Și Isus, luând cuvântul, i-a zis smochinului: De acum înainte, nimeni să nu mănânce niciodată fructe din tine. Și discipolii lui au auzit.

¹⁵ Și au venit la Ierusalim; și Isus a intrat în templu și a început să arunce afară pe cei ce vindeau și cumpărau în templu; și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei;

¹⁶ Și nu lăsa ca cineva să poarte vreun vas prin templu.

¹⁷ Și i-a învățat, spunându-le: Nu este scris: Casa mea va fi numită de toate națiunile, casa rugăciunii? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.

¹⁸ Și scribii și preoții de seamă au auzit și au căutat cum să îl nimicească; fiindcă se temeau de el, pentru că toată mulțimea era înmărmurită de doctrina lui.

¹⁹ Și când s-a făcut seară a ieșit din cetate.

²⁰ Și dimineața, pe când treceau, au văzut smochinul uscat din rădăcini.

²¹ Și Petru, amintindu-și, i-a spus: Rabi, iată, smochinul pe care l-ai blestemat este uscat.

²² Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu!

²³ Fiindcă adevărat vă spun că oricine va spune acestui munte: Ridică-te și aruncă-te în mare; și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că acele lucruri pe care le spune se vor face, el va avea orice spune.

²⁴ De aceea vă spun: Tot ce doriți când vă rugați, să credeți că veți primi și veți avea.

²⁵ Și când stați în picioare rugându-vă, iertați dacă aveți ceva împotriva oricui; pentru ca și Tatăl vostru care este în cer să vă ierte fărădelegile voastre.

²⁶ Dar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru care este în cer nu va ierta fărădelegile voastre.

²⁷ Și au venit din nou la Ierusalim; și pe când se plimba el prin templu, au venit la el preoții de seamă și scribii și bătrânii,

²⁸ Și i-au spus: Cu ce autoritate faci acestea? Și cine ți-a dat această autoritate să faci acestea?

²⁹ Iar Isus a răspuns și le-a zis: Vă voi întreba și eu un lucru și răspundeți-mi și vă voi spune cu ce autoritate fac acestea.

³⁰ Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni? Răspundeți-mi.

³¹ Și discutau între ei, spunând: Dacă spunem: Din cer; va spune: Atunci de ce nu l-ați crezut?

³² Dar dacă spunem: De la oameni; se temeau de popor, fiindcă toți oamenii îl considerau pe Ioan, că era, într-adevăr, profet.

³³ Și au răspuns și i-au zis lui Isus: Nu putem spune. Și Isus, răspunzând, le zice: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.