¹⁵ Atunci fariseii s-au dus și au ținut sfat cum să îl prindă în cuvinte.

¹⁶ Și au trimis la el pe discipolii lor cu irodienii, spunând: Învățătorule, știm că ești adevărat și îi înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și nu îți pasă de nimeni; fiindcă nu te uiți la fața oamenilor.

¹⁷ Spune-ne atunci: Ce părere ai? Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu?

¹⁸ Dar Isus pricepând stricăciunea lor, a spus: De ce mă ispitiți, fățarnicilor?

¹⁹ Arătați-mi moneda pentru taxă. Și i-au adus un dinar.

²⁰ Iar el le-a spus: Al cui este acest chip și inscripție?

²¹ Iar ei i-au spus: Al Cezarului. Atunci el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.

²² Când au auzit, s-au minunat și l-au lăsat și s-au dus.

²³ În aceeași zi au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere și l-au întrebat,

²⁴ Spunând: Învățătorule, Moise a spus: Dacă moare un bărbat neavând copii, fratele lui să se căsătorească cu soția lui și să ridice sămânță fratelui său.

²⁵ Și erau cu noi șapte frați: și primul, după ce s-a căsătorit, a murit; și neavând sămânță a lăsat pe soția lui fratelui său.

²⁶ Tot așa și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.

²⁷ Și la urma tuturor a murit și femeia.

²⁸ La înviere așadar, căruia din cei șapte îi va fi ea soție? Fiindcă toți au avut-o.

²⁹ Isus a răspuns și le-a zis: Vă rătăciți, necunoscând nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

³⁰ Fiindcă la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

³¹ Dar în legătură cu învierea morților, nu ați citit ce v-a fost rostit de Dumnezeu, zicând:

³² Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.

³³ Și când mulțimile au auzit, au fost înmărmurite de doctrina lui.

³⁴ Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor, s-au adunat împreună.

³⁵ Atunci unul dintre ei, un învățător al legii, l-a întrebat, ispitindu-l și spunând:

³⁶ Învățătorule, care este marea poruncă în lege?

³⁷ Iar Isus i-a spus: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta.

³⁸ Aceasta este prima și marea poruncă.

³⁹ Și a doua, asemenea ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.

⁴⁰ De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții.

⁴¹ Pe când fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat,

⁴² Spunând: Ce gândiți voi despre Cristos? Al cui fiu este? Iar ei i-au spus: Al lui David.

⁴³ Iar el le-a spus: Cum atunci David, în duh, îl numește, Domn, spunând:

⁴⁴ DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, până fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău?

⁴⁵ Dacă atunci David îl numește Domn, cum este fiul lui?

⁴⁶ Și nimeni nu a fost în stare să îi răspundă un cuvânt, nici nu a cutezat nimeni din acea zi să îl mai întrebe ceva.

¹ Atunci Isus a vorbit mulțimilor și discipolilor săi,

² Spunând: Scribii și fariseii șed pe scaunul lui Moise;

³ De aceea toate, oricâte vă spun ei să țineți, acestea să le țineți și să le faceți; dar să nu faceți conform cu faptele lor; fiindcă ei spun și nu fac.

⁴ Fiindcă leagă sarcini grele și greu de purtat și le pun pe umerii oamenilor; dar ei, nici cu degetul lor, nu voiesc să le miște.

⁵ Ci toate faptele lor le fac pentru a fi văzuți de oameni; își fac filacterele late și își lățesc marginile hainelor;

⁶ Și le plac locurile de onoare la ospețe și scaunele din față în sinagogi,

⁷ Și saluturile în piețe și să fie numiți de oameni Rabi, Rabi.

⁸ Dar voi, să nu fiți numiți Rabi; fiindcă unul este Stăpânul vostru, Cristos; și voi toți sunteți frați.

⁹ Și să nu numiți pe nimeni tatăl vostru, pe pământ; fiindcă unul singur este Tatăl vostru, care este în cer.

¹⁰ Nici să nu fiți numiți stăpâni; fiindcă unul singur este Stăpânul vostru, Cristos.

¹¹ Dar cel ce este cel mai mare dintre voi va fi servitorul vostru.

¹² Și oricine se va înălța pe sine însuși, va fi umilit; și cel ce se va umili, va fi înălțat.

¹³ Dar vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că închideți împărăția cerului înaintea oamenilor; fiindcă nici voi nu intrați, nici pe cei ce vor să intre nu îi lăsați să intre.

¹⁴ Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că mâncați casele văduvelor și de ochii lumii faceți rugăciuni lungi; din această cauză veți primi mai mare damnare.

¹⁵ Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că înconjurați marea și pământul să faceți un prozelit; și când l-ați făcut, îl faceți de două ori mai mult copilul iadului decât pe voi înșivă.

¹⁶ Vai vouă, călăuze oarbe, care spuneți: Oricine va jura pe templu, aceasta nu este nimic; dar oricine va jura pe aurul templului este dator.

¹⁷ Nebuni și orbi, fiindcă ce este mai mare, aurul sau templul care sfințește aurul?

¹⁸ Și oricine va jura pe altar, aceasta nu este nimic; dar oricine jură pe darul de pe altar, este dator.

¹⁹ Nebuni și orbi, căci care este mai mare, darul, sau altarul care sfințește darul?

²⁰ De aceea oricine va jura pe altar, jură pe acesta și pe toate lucrurile de pe el.

²¹ Și oricine va jura pe templu, jură pe acesta și pe cel ce locuiește în el;

²² Și cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu și pe cel ce șade pe el.

²³ Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că dați zeciuială din mentă și anis și chimen și ați lăsat nefăcute cele mai grele lucruri ale legii: judecata și mila și credința; pe acestea trebuia să le faceți și să nu le lăsați nefăcute pe celelalte.

²⁴ Călăuze oarbe, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila.

²⁵ Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că faceți curat exteriorul paharului și al strachinei, dar în interior sunt pline de jecmănire și de necumpătare.

²⁶ Fariseu orb, curăță întâi ceea ce este în interiorul paharului și al strachinei, pentru ca și exteriorul lor să fie curat.

²⁷ Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că sunteți asemănători unor morminte văruite, care, într-adevăr, se arată frumoase la exterior, dar în interior sunt pline de oasele morților și de toată necurăția.

²⁸ Tot așa și voi, la exterior vă arătați drepți oamenilor, dar în interior sunteți plini de fățărnicie și de nelegiuire.

²⁹ Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că voi zidiți mormintele profeților și înfrumusețați mormintele celor drepți,

³⁰ Și spuneți: Dacă am fi fost în zilele părinților noștri, nu ne-am fi făcut părtași cu ei la sângele profeților.

³¹ De aceea vă sunteți martori vouă înșivă că sunteți copiii celor ce au ucis profeții.

³² Umpleți și voi măsura părinților voștri!

³³ Șerpi, pui de vipere, cum să scăpați de damnarea iadului?

³⁴ Din această cauză, iată, eu vă trimit profeți și înțelepți și scribi; și pe unii dintre ei îi veți ucide și crucifica; și pe alții dintre ei îi veți biciui în sinagogile voastre și îi veți persecuta din cetate în cetate;

³⁵ Ca să vină asupra voastră tot sângele drept vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați ucis între templu și altar.

³⁶ Adevărat vă spun: Toate acestea vor veni asupra acestei generații.

³⁷ Ierusalime, Ierusalime, care ucizi profeții și împroști cu pietre pe cei trimiși la tine. Cât de des am voit să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi și ați refuzat.

³⁸ Iată, casa vă este lăsată pustie.

³⁹ Fiindcă vă spun: De acum înainte nicidecum nu mă veți mai vedea până când veți spune: Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului.

²¹ When those went, these went; and when those stood, these stood; and when those were lifted up from the earth, the wheels were lifted up over against them: for the spirit of the living creature was in the wheels.

²² And the likeness of the firmament upon the heads of the living creature was as the colour of the terrible crystal, stretched forth over their heads above.

²³ And under the firmament were their wings straight, the one toward the other: every one had two, which covered on this side, and every one had two, which covered on that side, their bodies.

²⁴ And when they went, I heard the noise of their wings, like the noise of great waters, as the voice of the Almighty, the voice of speech, as the noise of an host: when they stood, they let down their wings.

²⁵ And there was a voice from the firmament that was over their heads, when they stood, and had let down their wings.

²⁶ And above the firmament that was over their heads was the likeness of a throne, as the appearance of a sapphire stone: and upon the likeness of the throne was the likeness as the appearance of a man above upon it.

²⁷ And I saw as the colour of amber, as the appearance of fire round about within it, from the appearance of his loins even upward, and from the appearance of his loins even downward, I saw as it were the appearance of fire, and it had brightness round about.

²⁸ As the appearance of the bow that is in the cloud in the day of rain, so was the appearance of the brightness round about. This was the appearance of the likeness of the glory of the LORD. And when I saw it, I fell upon my face, and I heard a voice of one that spake.

⁵ Și fiica lui Faraon a coborât să se spele la râu; și servitoarele ei umblau pe malul râului; și când a văzut arca printre trestii și-a trimis servitoarea să o aducă.

⁶ Și când a deschis-o, a văzut copilul; și, iată, pruncul plângea. Iar ea a avut milă de el și a spus: Acesta este unul dintre copiii evreilor.

⁷ Atunci sora lui a spus fiicei Faraonului: Să merg și să îți chem o doică dintre femeile evreice, ca să alăpteze copilul pentru tine?

⁸ Și fiica lui Faraon i-a spus: Du-te. Și fata a mers și a chemat pe mama copilului.

⁹ Și fiica lui Faraon i-a spus: Ia acest copil și alăptează-l pentru mine și îți voi da plățile tale. Și femeia a luat copilul și l-a alăptat.

¹⁰ Și copilul a crescut și ea l-a adus la fiica lui Faraon și el a devenit fiul ei. Iar ea i-a pus numele Moise; și a spus: Pentru că l-am scos din apă.

¹³ Și a fost o zi când fiii săi și fiicele sale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare.

¹⁴ Și a venit un mesager la Iov și a spus: Boii arau și măgărițele pășteau lângă ei;

¹⁵ Și sabeenii au căzut asupra lor și i-au luat; da, au ucis servitorii cu tăișul sabiei; și doar eu singur am scăpat ca să îți aduc vestea.

¹⁶ În timp ce el încă vorbea, a venit de asemenea un altul și a spus: Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a ars oile și servitorii și i-a mistuit; și doar eu singur am scăpat ca să îți aduc vestea.

¹⁷ În timp ce el încă vorbea, a venit de asemenea un altul și a spus: Caldeenii au făcut trei cete și au căzut asupra cămilelor și le-au dus, da, și au ucis servitorii cu tăișul sabiei; și doar eu singur am scăpat ca să îți aduc vestea.

¹⁸ În timp ce el încă vorbea, a venit de asemenea un altul și a spus: Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare,

¹⁹ Și, iată, a venit un vânt mare dinspre pustie și a lovit cele patru colțuri ale casei și ea a căzut peste tineri și ei sunt morți; și doar eu singur am scăpat ca să îți aduc vestea.

²⁰ Atunci Iov s-a ridicat și și-a rupt mantaua și și-a ras capul și a căzut la pământ și s-a închinat,

²¹ Și a spus: Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce acolo: DOMNUL a dat și DOMNUL a luat; binecuvântat fie numele DOMNULUI.

²² În toate acestea Iov nu a păcătuit, nici nu l-a acuzat pe Dumnezeu prostește.

³⁶ Dar, despre acea zi și oră, nu știe nimeni, nici îngerii din cer, ci numai Tatăl meu.

³⁷ Și așa cum au fost zilele lui Noe, tot așa va fi și venirea Fiului omului.

³⁸ Fiindcă, așa cum a fost în zilele dinainte de potop, mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în arcă,

³⁹ Și nu au știut, până când a venit potopul și i-a luat pe toți; așa va fi și venirea Fiului omului.

⁴⁰ Atunci, doi vor fi la câmp; unul va fi luat și celălalt lăsat.

⁴¹ Două femei vor măcina la moară; una va fi luată și cealaltă lăsată.

⁴² Vegheați așadar, pentru că nu știți în ce oră vine Domnul vostru.

⁴³ Dar să știți aceasta, că dacă ar fi știut stăpânul casei la ce oră ar veni hoțul, ar fi vegheat și nu ar fi permis să îi fie spartă casa.

⁴⁴ Din această cauză fiți și voi pregătiți, pentru că la o astfel de oră la care nu vă gândiți, vine Fiul omului.

⁴⁵ Atunci cine este robul credincios și înțelept, pe care l-a pus domnul său peste casa lui, ca să le dea mâncarea la timp?

⁴⁶ Binecuvântat este acel rob, pe care domnul său, când vine, îl va găsi făcând astfel.

⁴⁷ Adevărat vă spun că îl va face stăpân peste toate averile sale.

⁴⁸ Dar dacă acel rob rău va spune în inima lui: Domnul meu întârzie să vină;

⁴⁹ Și va începe să îi bată pe părtașii de robie și să mănânce și să bea cu bețivii;

⁵⁰ Domnul acelui rob va veni într-o zi când el nu se așteaptă la aceasta și la o oră pe care nu o știe,

⁵¹ Și îl va tăia în două și îi va rândui partea cu fățarnicii; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.

¹ Atunci împărăția cerului se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui.

² Și cinci dintre ele erau înțelepte și cinci fără minte.

³ Cele fără minte și-au luat candelele și nu au luat untdelemn cu ele;

⁴ Dar cele înțelepte au luat untdelemn în vasele lor, cu candelele lor.

⁵ În timp ce mirele întârzia, au ațipit toate și au adormit.

⁶ Și la miezul nopții s-a făcut o strigare: Iată, vine mirele; ieșiți-i în întâmpinare.

⁷ Atunci toate acele fecioare s-au ridicat și și-au pregătit candelele.

⁸ Și cele fără minte au spus celor înțelepte: Dați-ne din untdelemnul vostru, pentru că ni s-au stins candelele.

⁹ Dar cele înțelepte au răspuns, zicând: Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai degrabă duceți-vă la cei ce vând și cumpărați-vă.

¹⁰ Și pe când se duceau să cumpere, a venit mirele; și cele ce erau pregătite, au intrat cu el la nuntă; și ușa a fost închisă.

¹¹ Și după aceea au venit și celelalte fecioare, spunând: Doamne, Doamne, deschide-ne.

¹² Dar el a răspuns și a zis: Adevărat vă spun: Nu vă cunosc.

¹³ Vegheați așadar, pentru că nu știți nici ziua nici ora în care vine Fiul omului.

¹⁴ Fiindcă împărăția cerului este ca un om, care, plecând într-o țară îndepărtată, a chemat pe robii săi și le-a încredințat averile sale.

¹⁵ Și unuia i-a dat cinci talanți și altuia doi și altuia unul; fiecăruia conform capacităților lui; și imediat a plecat.

¹⁶ Atunci, cel ce primise cinci talanți s-a dus și a făcut comerț cu ei și a făcut alți cinci talanți.

¹⁷ Și tot așa, cel ce primise doi talanți, a câștigat și el alți doi.

¹⁸ Dar cel ce primise unul s-a dus și a săpat în pământ și a ascuns banii domnului său.

¹⁹ Și după mult timp domnul acelor robi vine și face socoteala cu ei.

²⁰ Și cel ce primise cinci talanți a venit și a adus alți cinci talanți, spunând: Domnule, mi-ai încredințat cinci talanți; iată, am câștigat pe lângă ei alți cinci talanți.

²¹ Și domnul său i-a spus: Bine ai lucrat, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține, te voi face stăpân peste multe; intră în bucuria domnului tău.

²² Și cel ce primise doi talanți a venit și a spus: Domnule, mi-ai încredințat doi talanți; iată, am câștigat pe lângă ei alți doi talanți.

²³ Domnul său i-a spus: Bine ai lucrat rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține, te voi face stăpân peste multe; intră în bucuria domnului tău.

²⁴ Atunci și cel ce primise un talant a venit și a spus: Domnule, te știam că ești om aspru, secerând de unde nu ai semănat și adunând de unde nu ai vânturat;

²⁵ Și mi-a fost teamă și m-am dus și am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău.

²⁶ Și domnul său, răspunzând, i-a zis: Rob stricat și leneș, ai știut că secer de unde nu am semănat și adun de unde nu am vânturat;

²⁷ De aceea trebuia să dai banii mei schimbătorilor de bani și eu venind, aș fi primit ce este al meu cu dobândă.

²⁸ Luați de aceea talantul de la el și dați-l celui ce are zece talanți;

²⁹ Căci fiecăruia care are, i se va da și va avea din abundență; dar de la cel ce nu are, se va lua și ce are.

³⁰ Și aruncați pe robul nefolositor în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.

³¹ Când Fiul omului va veni în gloria sa și toți îngerii sfinți cu el, atunci va ședea pe tronul gloriei sale;

³² Și înaintea lui vor fi adunate toate națiunile; și îi va separa pe unii de alții, precum păstorul separă oile de capre;

³³ Și va pune oile la dreapta sa, dar caprele la stânga.

³⁴ Atunci Împăratul va spune celor de la dreapta lui: Veniți binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția pregătită pentru voi de la întemeierea lumii;

³⁵ Fiindcă am fost flămând și mi-ați dat să mănânc; am fost însetat și mi-ați dat să beau; am fost străin și m-ați primit;

³⁶ Gol și m-ați îmbrăcat; am fost bolnav și m-ați vizitat; am fost în închisoare și ați venit la mine.

³⁷ Atunci cei drepți îi vor răspunde, zicând: Doamne, când te-am văzut noi flămând și ți-am dat să mănânci? Sau însetat și ți-am dat să bei?

³⁸ Când te-am văzut noi străin și te-am primit? Sau gol și te-am îmbrăcat?

³⁹ Sau când te-am văzut noi bolnav sau în închisoare și am venit pe la tine?

⁴⁰ Și Împăratul va răspunde și le va zice: Adevărat vă spun: Întrucât ați făcut acestea unuia dintre cei mai neînsemnați frați ai mei, mie mi le-ați făcut.

⁴¹ Apoi va spune și celor de la stânga: Plecați de la mine, blestemaților, în focul veșnic, pregătit pentru diavol și îngerii lui;

⁴² Fiindcă am fost flămând și nu mi-ați dat să mănânc; am fost însetat și nu mi-ați dat să beau;

⁴³ Am fost străin și nu m-ați primit; gol și nu m-ați îmbrăcat; bolnav și în închisoare și nu m-ați vizitat.

⁴⁴ Atunci îi vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când te-am văzut noi flămând sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare și nu te-am servit?

⁴⁵ Atunci le va răspunde, zicând: Adevărat vă spun: Întrucât nu ați făcut acestea unuia dintre cei mai neînsemnați din aceștia, mie nu mi le-ați făcut.

⁴⁶ Și aceștia vor merge în pedeapsă veșnică; dar cei drepți în viață eternă.

¹ Și s-a întâmplat că, după ce Isus a terminat toate aceste cuvinte, a spus discipolilor săi:

² Știți că peste două zile este paștele și Fiul omului este trădat pentru a fi crucificat.

¹ Și le-a spus: Adevărat vă spun că: Sunt unii dintre cei ce stau în picioare aici, care nicidecum nu vor gusta din moartea, până ce nu vor fi văzut împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.

² Și după șase zile, Isus ia pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și îi conduce sus pe un munte înalt, singuri, la o parte; și a fost transfigurat înaintea lor.

³ Și hainele sale au devenit strălucitoare, peste măsură de albe, ca zăpada; așa cum niciun înălbitor de pe pământ nu le poate înălbi.

⁴ Și li s-au arătat Ilie cu Moise; și vorbeau cu Isus.

⁵ Și Petru a răspuns și i-a zis lui Isus: Învățătorule, este bine pentru noi să fim aici; și să facem trei tabernacole: unul pentru tine și unul pentru Moise și unul pentru Ilie.

⁶ Fiindcă nu știa ce să spună; fiindcă erau foarte înspăimântați.

⁷ Și s-a făcut un nor care i-a umbrit; și o voce a venit din nor, spunând: Acesta este Fiul meu preaiubit: Ascultați-l!

⁸ Și dintr-o dată, când s-au uitat de jur împrejur, nu au mai văzut pe nimeni, decât numai pe Isus cu ei.

⁹ Și pe când coborau ei de pe munte, le-a poruncit să nu spună nimănui ce lucruri au văzut, până ce Fiul omului va fi înviat dintre morți.

¹⁰ Și au ținut în ei acel cuvânt, întrebându-se unul pe altul ce ar însemna învierea dintre morți.

¹¹ Și l-au întrebat, spunând: De ce spun scribii că Ilie trebuie să vină întâi?

¹² Iar el, răspunzând, le-a zis: Ilie, într-adevăr, venind întâi, restaurează toate lucrurile; și după cum este scris despre Fiul omului, că trebuie să sufere multe și să fie disprețuit.

¹³ Dar vă spun că: Ilie a și venit și i-au făcut orice au voit, așa cum este scris despre el.

¹⁴ Și când a venit la discipoli, a văzut o mulțime mare împrejurul lor și pe scribi întrebându-se cu ei.

¹⁵ Și îndată toți oamenii, când l-au văzut, au fost foarte uimiți, și alergând la el, îl salutau.

¹⁶ Și i-a întrebat pe scribi: Ce vă întrebați cu ei?

¹⁷ Și unul din mulțime a răspuns și a zis: Învățătorule, am adus la tine pe fiul meu, care are un duh mut;

¹⁸ Și oriunde îl apucă, îl scutură puternic și face spume și își scrâșnește dinții și rămâne vlăguit; și am vorbit cu discipolii tăi ca să îl scoată; și ei nu au fost în stare.

¹⁹ El i-a răspuns și a zis: O, generație fără credință, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceți-l la mine.

²⁰ Și l-au adus la el. Și când l-a văzut, îndată duhul l-a scuturat puternic și el a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spume.

²¹ Și l-a întrebat pe tatăl lui: De cât timp i se întâmplă aceasta? Iar el a spus: Din copilărie.

²² Și deseori îl aruncă în foc și în ape, ca să îl nimicească; dar dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne.

²³ Iar Isus i-a spus: Dacă poți crede, toate lucrurile sunt posibile celui ce crede.

²⁴ Și îndată tatăl copilului a strigat și a spus cu lacrimi: Cred, Doamne; ajută a mea necredință.

²⁵ Când Isus a văzut că mulțimea se aduna alergând, a mustrat duhul necurat, spunându-i: Duhule mut și surd, eu îți poruncesc, ieși din el și nu mai intra în el.

²⁶ Și duhul a strigat și l-a scuturat puternic și a ieșit din el; și era ca unul mort; încât mulți au spus: Este mort.

²⁷ Dar Isus, luându-l de mână, l-a ridicat; iar el s-a sculat.

²⁸ Și după ce el a intrat în casă, discipolii săi l-au întrebat deoparte: Noi de ce nu l-am putut scoate afară?

²⁹ Iar el le-a spus: Acest fel nu poate ieși afară prin nimic, decât prin rugăciune și postire.

³⁰ Și au plecat de acolo și au trecut prin Galileea; și nu voia ca cineva să știe.

³¹ Fiindcă învăța pe discipolii săi și le spunea: Fiul omului este trădat în mâinile oamenilor iar ei îl vor ucide; și după ce va fi fost ucis, a treia zi va învia.

³² Dar nu au înțeles acea spusă și le-a fost teamă să îl întrebe.

³³ Și a venit la Capernaum și fiind în casă, i-a întrebat: Pentru ce v-ați contrazis între voi pe drum?

³⁴ Dar tăceau, fiindcă pe drum s-au contrazis unii cu alții cine va fi cel mai mare.

³⁵ Și a șezut și a chemat pe cei doisprezece și le-a spus: Dacă cineva dorește să fie cel dintâi, să fie cel de pe urmă între toți și servitor al tuturor.

³⁶ Și a luat un copilaș și l-a pus în mijlocul lor; și după ce l-a luat în brațe, le-a spus:

³⁷ Oricine va primi pe unul din acest fel de copilași în numele meu, pe mine mă primește; și oricine mă primește pe mine, nu pe mine mă primește, ci pe cel ce m-a trimis.

³⁸ Și Ioan i-a răspuns, zicând: Învățătorule, noi am văzut pe unul scoțând draci în numele tău și el nu ne urmează; și l-am oprit, pentru că nu ne urmează.

³⁹ Dar Isus a spus: Nu îl opriți, fiindcă nu este niciun om care să facă un miracol în numele meu și care îndată să mă poată vorbi de rău.

⁴⁰ Fiindcă cine nu este împotriva noastră, este de partea noastră.

⁴¹ Fiindcă oricine vă va da să beți un pahar cu apă în numele meu, pentru că aparțineți lui Cristos, adevărat vă spun, nu își va pierde răsplata.

⁴² Și oricine va poticni pe unul dintre micuții care cred în mine, este mai bine pentru el ca o piatră de moară să îi fie atârnată de gât și să fie aruncat în mare.

⁴³ Și dacă mâna ta te poticnește, taie-o; este mai bine pentru tine să intri în viață ciung, decât să ai două mâini și să mergi în iad, în focul ce niciodată nu se va stinge,

⁴⁴ Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.

⁴⁵ Și dacă piciorul tău te poticnește, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop, decât să ai două picioare și să fii aruncat în iad, în focul ce niciodată nu se va stinge.

⁴⁶ Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.

⁴⁷ Și dacă ochiul tău te poticnește, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în împărăția lui Dumnezeu cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul iadului,

⁴⁸ Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.

⁴⁹ Căci fiecare va fi sărat cu foc și fiecare sacrificiu va fi sărat cu sare.

⁵⁰ Sarea este bună; dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce o veți drege? Să aveți sare în voi înșivă și pace unii cu alții.