¹⁵ Și după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: Simone, fiul lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El i-a spus: Da, Doamne; tu știi că te iubesc. Isus i-a spus: Paște mielușeii mei.

¹⁶ I-a spus din nou a doua oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubești? El i-a spus: Da, Doamne; știi că te iubesc. El i-a spus: Paște oile mele.

¹⁷ El i-a spus a treia oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubești tu? Petru s-a mâhnit că îi spusese a treia oară: Mă iubești? Și i-a spus: Doamne, tu toate le știi; tu știi că te iubesc. Isus i-a spus: Paște oile mele.

¹⁸ Adevărat, adevărat îți spun: Când erai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei fi bătrân, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.

¹⁹ A spus aceasta, arătând cu ce moarte îl va glorifica pe Dumnezeu. Și după ce a spus aceasta, i-a zis: Urmează-mă.

²⁰ Atunci Petru, întorcându-se, l-a văzut venind în urmă pe discipolul pe care îl iubea Isus și care se rezemase la cină pe pieptul lui și care spusese: Doamne, cine este cel ce te trădează?

²¹ Petru, văzându-l, i-a spus lui Isus: Doamne, dar cu acesta ce va fi?

²² Isus i-a spus: Dacă voiesc ca el să rămână în viață până vin eu, ce îți pasă? Tu, urmează-mă.

²³ Atunci, a ieșit cuvântul acesta printre frați, că discipolul acela nu va muri; dar Isus nu a spus că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână în viață până vin eu, ce îți pasă?

²⁴ Acesta este discipolul care aduce mărturie despre acestea și a scris acestea; și știm că mărturia lui este adevărată.

²⁵ Și sunt de asemenea multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, presupun că nici chiar lumea însăși nu ar putea cuprinde cărțile ce ar fi scrise. Amin!

¹⁴ Văzând atunci că avem un mare preot însemnat, care a trecut în ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem strâns mărturisirea noastră.

¹⁵ Fiindcă nu avem un mare preot care nu poate să simtă compasiune pentru neputințele noastre, ci în toate a fost ispitit asemenea nouă, totuși fără păcat.

¹⁶ Să ne apropiem așadar cutezător de tronul harului, ca să obținem milă și să găsim har pentru a ajuta în timp de nevoie.

¹ Căci fiecare mare preot luat dintre oameni este rânduit pentru oameni în cele privitoare la Dumnezeu, ca să ofere deopotrivă daruri și sacrificii pentru păcate;

² El, care poate avea compasiune pentru cei neștiutori și rătăciți, pentru că și el este cuprins de neputință.

³ Și din cauza acesteia este dator să aducă sacrificii pentru păcate, precum pentru popor, așa și pentru el însuși.

⁴ Și nimeni nu își ia singur această onoare, ci acela chemat de Dumnezeu, precum Aaron.

⁵ Tot astfel și Cristos nu s-a glorificat pe sine însuși ca să fie făcut mare preot, ci acela care i-a spus lui: Tu ești Fiul meu, astăzi te-am născut.

⁶ Așa cum și spune în alt loc: Tu ești preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melchisedec.

³⁴ Și chemând la el mulțimea, împreună cu discipolii săi, le-a spus: Oricine voiește să vină după mine, să se dezică de el însuși și să își ridice crucea și să mă urmeze.

³⁵ Fiindcă oricine voiește să își salveze viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru mine și pentru evanghelie, acela și-o va salva.

³⁶ Fiindcă la ce îi va folosi unui om, dacă va câștiga lumea întreagă, și își va pierde propriul suflet?

³⁷ Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

³⁸ De aceea oricine se va rușina de mine și de cuvintele mele în această generație adulteră și păcătoasă, de acela și Fiul omului se va rușina când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii sfinți.

¹ Și le-a spus: Adevărat vă spun că: Sunt unii dintre cei ce stau în picioare aici, care nicidecum nu vor gusta din moartea, până ce nu vor fi văzut împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.

¹ În acel timp, Irod, tetrarhul, a auzit de faima lui Isus;

² Și a spus servitorilor săi: Acesta este Ioan Baptist. El a înviat dintre morți; și din această cauză se arată fapte puternice în el.

³ Fiindcă Irod prinsese pe Ioan și îl legase și îl pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său, Filip.

⁴ Fiindcă Ioan i-a spus: Nu îți este legiuit să o ai.

⁵ Și voind să îl ucidă, se temea de mulțimi, pentru că îl considerau pe Ioan ca profet.

⁶ Dar când s-a ținut ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lor și i-a plăcut lui Irod.

⁷ De aceea el i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.

⁸ Și fiind instruită dinainte de mama ei, a spus: Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.

⁹ Și împăratul s-a întristat; cu toate acestea, din cauza jurământului și a celor ce ședeau la masă cu el, a poruncit să i-l dea.

¹⁰ Și a trimis și a decapitat pe Ioan în închisoare.

¹¹ Și capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei; și l-a dus mamei ei.

¹² Și discipolii lui au venit și au luat trupul și l-au îngropat și s-au dus și i-au spus lui Isus.

¹³ Isus, când a auzit, a plecat de acolo cu o corabie într-un loc pustiu, deoparte; și când oamenii au auzit, l-au urmat pe jos afară din cetăți.

¹⁴ Și Isus a mers și a văzut o mulțime mare și i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii.

¹⁵ Și pe când se făcea seară, discipolii lui au venit la el, spunând: Acesta este un loc pustiu și timpul este de acum trecut; trimite oamenii ca să se ducă prin sate și să își cumpere de mâncare.

¹⁶ Dar Isus le-a spus: Ei nu trebuie să plece; dați-le voi să mănânce.

¹⁷ Iar ei i-au spus: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.

¹⁸ Și el a spus: Aduceți-le aici la mine.

¹⁹ Și a poruncit mulțimilor să șadă pe iarbă și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și privind în sus spre cer a binecuvântat; și frângând a dat pâinile discipolilor, iar discipolii mulțimilor.

²⁰ Și au mâncat toți și au fost săturați; și au ridicat din frânturile rămase douăsprezece coșuri pline.

²¹ Și cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.

²² Și imediat Isus a constrâns pe discipolii săi să intre într-o corabie și să treacă înaintea lui de partea cealaltă, în timp ce el dădea drumul mulțimilor.

²³ Și după ce a dat drumul mulțimilor, a urcat pe un munte să se roage, la o parte; și pe când s-a făcut seară, era acolo singur.

²⁴ Dar corabia era deja în mijlocul mării, aruncată de valuri; fiindcă vântul era împotrivă.

²⁵ Și Isus a mers la ei în a patra gardă din noapte, umblând pe mare.

²⁶ Și când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: Este un duh; și de frică au strigat.

²⁷ Dar imediat Isus le-a vorbit, spunând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți!

²⁸ Și Petru i-a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, cheamă-mă să vin la tine pe apă.

²⁹ Iar el a spus: Vino! Și coborând din corabie, Petru a umblat pe apă să meargă la Isus.

³⁰ Dar văzând vântul furtunos, i-a fost teamă; și începând să se scufunde a strigat, spunând: Doamne, salvează-mă.

³¹ Și imediat Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?

³² Și după ce au intrat în corabie, vântul a încetat.

³³ Atunci cei ce erau în corabie au venit și i s-au închinat, spunând: Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu.

³⁴ Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului.

³⁵ Și când bărbații din locul acela l-au recunoscut, au trimis în întreg ținutul acela de jur împrejur și au adus la el pe toți cei ce erau bolnavi.

³⁶ Și l-au implorat ca numai să se atingă de marginea hainei lui; și toți câți s-au atins au fost complet însănătoșiți.