¹¹ Vai lor! Pentru că au mers pe calea lui Cain şi s-au grăbit cu lăcomie după rătăcirea lui Balaam pentru plată şi au pierit în împotrivirea lui Core.

¹² Aceştia sunt pete la ospeţele voastre de dragoste creştină, când ei sărbătoresc cu voi, hrănindu-se fără frică: nori fără apă, purtaţi încoace și încolo de vânturi; pomi tomnatici, fără rod, morţi de două ori, dezrădăcinaţi;

¹³ Valuri furioase ale mării, înspumându-şi propria ruşine; stele rătăcitoare, cărora negrul întunericului le este rezervat pentru totdeauna.

¹⁴ Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a profeţit despre acestea, spunând: Iată, Domnul vine cu zecile de mii de sfinţi ai lui,

¹⁵ Ca să facă judecată peste toţi şi ca să condamne pe toţi cei neevlavioşi dintre ei, pentru toate faptele lor neevlavioase, pe care le-au făcut cu neevlavie, şi pentru toate cuvântările lor grele, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au vorbit împotriva lui.

¹⁶ Aceştia sunt cârtitori, plângăreţi, umblând după propriile lor pofte; şi gura lor vorbeşte cuvinte umflate, feţele oamenilor fiind în admiraţie datorită profitului.

¹⁷ Dar voi, preaiubiţilor, amintiţi-vă cuvintele care au fost vorbite mai înainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos;

¹⁸ Cum vă spuneau ei, că în timpul de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând conform propriilor pofte neevlavioase.

¹⁹ Aceştia sunt cei care se separă pe ei înşişi, senzuali, neavând Duhul.

²⁰ Dar voi, preaiubiţilor, edificându-vă pe cea mai sfântă credinţă a voastră, rugându-vă în Duhul Sfânt,

²¹ Păziţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând mila Domnului nostru Isus Cristos pentru viaţă eternă.

²² Şi aveţi compasiune de unii, deosebind între ei;

²³ Iar pe alţii salvaţi-i cu teamă, smulgându-i din foc, urând chiar haina pătată de carne.

²⁴ Acum, a aceluia care este în stare să vă păzească de la cădere şi să vă prezente ireproşabili înaintea prezenţei gloriei sale cu multă veselie,

²⁵ Singurului Dumnezeu înţelept, Salvatorul nostru, a lui fie gloria şi maiestatea, domnia şi puterea, deopotrivă acum şi întotdeauna. Amin.

² Și au început să îl acuze, spunând: Am găsit pe acesta pervertind națiunea și oprind a da taxă Cezarului, spunând că el este Cristos, un Împărat.

³ Iar Pilat l-a întrebat, spunând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar el i-a răspuns și a zis: Tu spui.

⁴ Atunci Pilat a spus marilor preoți și mulțimii: Nu găsesc nicio vină în acest om.

⁵ Dar erau și mai insistenți, spunând: Întărâtă poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea, până în acest loc.

⁶ Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galileean.

⁷ Și înțelegând că este din jurisdicția lui Irod, l-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile.

⁸ Iar când Irod a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, fiindcă demult dorea să îl vadă, pentru că auzise multe despre el; și spera să vadă vreun miracol făcut de el.

⁹ Atunci l-a întrebat cu multe cuvinte; dar el nu i-a răspuns nimic.

¹⁰ Iar preoții de seamă și scribii stăteau în picioare și îl acuzau vehement.

¹¹ Iar Irod, împreună cu soldații lui, îl făceau de nimic și îl batjocoreau și l-au înveșmântat cu o haină strălucitoare și l-au trimis înapoi la Pilat.

¹² Și amândoi, Pilat și Irod, s-au făcut prieteni unul cu altul în acea zi; fiindcă înainte erau în dușmănie unul cu altul.

¹³ Iar Pilat, după ce a chemat la un loc pe preoții de seamă și conducătorii și poporul,

¹⁴ Le-a spus: Mi-ați adus pe acest om ca pe unul care pervertește poporul; și iată, eu, cercetându-l înaintea voastră, nu am găsit în acest om nicio vină din cele ce îl acuzați;

¹⁵ Nu, nici chiar Irod; fiindcă v-am trimis la el; și iată, nimic demn de moarte nu i s-a făcut.

¹⁶ De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera.

¹⁷ (Fiindcă de nevoie, la sărbătoare trebuia să le elibereze pe unul închis.)

¹⁸ Dar toți au strigat deodată, spunând: Ia-l pe acesta și eliberează-ni-l pe Baraba;

¹⁹ (Care, din cauza unei anumite răscoale făcută în cetate, și ucidere, fusese aruncat în închisoare.)

²⁰ Pilat așadar, dorind să îl elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou.

²¹ Dar ei strigau, spunând: Crucifică-l, crucifică-l!

²² Iar el le-a spus a treia oară: De ce, ce rău a făcut el? Nu am găsit nicio vină de moarte în el; așadar îl voi pedepsi și îl voi elibera.

²³ Dar insistau cu voci puternice, cerând ca el să fie crucificat. Și vocile lor și ale marilor preoți au învins.

²⁴ Iar Pilat a dat sentința ca să fie așa cum au cerut ei.

²⁵ Și le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare din cauza răscoalei și a uciderii, pe cel ce îl cereau; iar pe Isus l-a dat voii lor.

²⁶ Și pe când îl duceau de acolo, au prins pe unul Simon, un cirenean, venind de la câmp, și pe el au pus crucea, ca să o poarte după Isus.

²⁷ Și l-a urmat o mare mulțime a poporului și a femeilor, care, de asemenea, se tânguiau și îl jeleau.

²⁸ Dar Isus, întorcându-se spre ele, a spus: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți pentru mine, ci plângeți pentru voi înșivă și pentru copiii voștri.

²⁹ Pentru că iată, vin zilele în care vor spune: Binecuvântate sunt cele sterpe și pântecele care nu au născut și sânii care nu au alăptat.

³⁰ Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne.

³¹ Căci dacă ei fac acestea cu un copac verde, ce se va face cu cel uscat?

³² Și erau de asemenea alți doi răufăcători duși cu el, pentru a fi uciși.

³³ Și după ce au venit la locul care este numit Calvar, acolo l-au crucificat pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și celălalt la stânga.

³⁴ Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, fiindcă ei nu știu ce fac. Și i-au împărțit hainele și au aruncat sorți.

⁴⁴ Și era cam pe la ora a șasea și a fost întuneric peste toată țara, până la ora a noua.

⁴⁵ Și soarele s-a întunecat și perdeaua templului s-a rupt prin mijloc.

⁴⁶ Și după ce Isus a strigat cu voce tare, a spus: Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul; și, spunând astfel, și-a dat duhul.

⁴⁷ Și centurionul, când a văzut ce se făcuse, a glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr, acesta a fost un om drept.

⁴⁸ Și toți oamenii, care s-au adunat la acea priveliște, văzând cele ce se făcuseră, bătându-și piepturile s-au întors.

⁴⁹ Și toți cunoscuții lui și femeile care îl urmaseră din Galileea, au stat în picioare deoparte, uitându-se la acestea.

⁵⁰ Și iată, era un bărbat, numit Iosif, un consilier, fiind un bărbat bun și drept;

⁵¹ (Acesta nu fusese de acord cu sfatul și fapta lor); el era din Arimateea, o cetate a iudeilor; și care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu.

⁵² Acesta a mers la Pilat și a cerut trupul lui Isus.

⁵³ Și l-a luat jos și l-a înfășurat în pânză de in și l-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, în care nu fusese pus nimeni niciodată.

⁵⁴ Și acea zi era pregătirea; și sabatul se apropia.

⁵⁵ Și femeile, de asemenea, care au venit cu el din Galileea, l-au urmat și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui.

⁵⁶ Și s-au întors și au pregătit miresme și miruri; și s-au odihnit în sabat conform poruncii.

¹ Și era un anume bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al surorii ei, Marta.

² (Maria era aceea care l-a uns pe Domnul cu mir și i-a șters picioarele cu părul ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.)

³ De aceea surorile au trimis la el, spunând: Doamne, iată, acela pe care îl iubești, este bolnav.

⁴ Isus, când a auzit, a spus: Această boală nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea.

⁵ Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.

⁶ Când a auzit așadar că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era;

⁷ Apoi, după aceasta, le-a spus discipolilor: Să mergem din nou în Iudeea.

⁸ Discipolii i-au spus: Rabi, acum de curând căutau iudeii să te ucidă cu pietre și din nou te duci acolo?

⁹ Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ore în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia.

¹⁰ Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că nu este lumină în el.

¹¹ Acestea a spus Isus; și după aceea el le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar mă duc să îl trezesc din somn.

¹² Atunci discipolii lui au spus: Doamne, dacă doarme, se va face bine.

¹³ Dar Isus vorbise despre moartea lui, dar ei gândeau că vorbește despre odihna somnului.

¹⁴ De aceea Isus le-a spus atunci pe față: Lazăr este mort.

¹⁵ Și mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeți; totuși, să mergem la el.

¹⁶ Atunci Toma, cel numit Didumos, le-a spus celor împreună discipoli cu el: Să mergem și noi, ca să murim cu el.

¹⁷ Atunci când Isus a venit, a aflat că el era deja de patru zile în mormânt.

¹⁸ Și Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii.

¹⁹ Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie din cauza morții fratelui lor.

²⁰ Atunci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieșit și l-a întâlnit. Dar Maria ședea în casă.

²¹ Atunci Marta i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit;

²² Dar știu că orice vei cere chiar acum de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da.

²³ Isus i-a spus: Fratele tău va învia.

²⁴ Marta i-a spus: Știu că va învia în înviere, în ziua de apoi.

²⁵ Isus i-a spus: Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în mine, chiar dacă ar fi murit, totuși va trăi;

²⁶ Și oricine trăiește și crede în mine, nicidecum nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta?

²⁷ Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.

²⁸ Și, spunând acestea, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, spunând: Învățătorul a venit și te cheamă.

²⁹ Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede și a venit la el.

³⁰ Și Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta.

³¹ Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo.

³² Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut și a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.

³³ De aceea Isus, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui și s-a tulburat.

³⁴ Și a spus: Unde l-ați pus? I-au spus: Doamne, vino și vezi.

³⁵ Isus plângea.

³⁶ Atunci iudeii au spus: Iată, cât îl iubea!

³⁷ Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit?

³⁸ Isus de aceea, gemând din nou în el însuși, vine la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată peste ea.

³⁹ Isus a spus: Luați piatra la o parte. Marta, sora mortului, i-a spus: Doamne, deja miroase greu, fiindcă este mort de patru zile.

⁴⁰ Isus i-a spus: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?

⁴¹ Atunci au luat piatra de unde era pus mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a spus: Tată, îți mulțumesc că m-ai auzit.

⁴² Și eu am știut că totdeauna mă asculți; dar am spus aceasta din cauza mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis.

⁴³ Și, spunând acestea, a strigat cu voce tare: Lazăre, vino afară.

⁴⁴ Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză, și fața îi era înfășurată cu un ștergar. Isus le-a spus: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.

⁴⁵ Atunci mulți dintre iudei, care au venit la Maria și au văzut cele ce a făcut Isus, au crezut în el.

⁴⁶ Dar unii dintre ei au mers la farisei și le-au spus cele ce a făcut Isus.

⁴⁷ Atunci preoții de seamă și fariseii au adunat consiliul și au spus: Ce facem? Pentru că omul acesta face multe miracole.

⁴⁸ Dacă îl lăsăm astfel în pace, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua deopotrivă și locul și națiunea.

⁴⁹ Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu știți nimic,

⁵⁰ Nici nu gândiți că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor și să nu piară toată națiunea?

⁵¹ Dar nu a spus aceasta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru națiune;

⁵² Și nu numai pentru acea națiune, ci și ca să adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu, cei risipiți.

⁵³ De aceea din acea zi s-au sfătuit ca să îl ucidă.

⁵⁴ De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a stat acolo cu discipolii săi.

⁵⁵ Iar paștele iudeilor era aproape, și mulți au urcat din țară la Ierusalim înainte de paște, ca să se purifice.

⁵⁶ Atunci ei îl căutau pe Isus și au vorbit între ei, stând în picioare în templu: Ce gândiți voi, că nicidecum nu va veni la sărbătoare?

⁵⁷ Acum deopotrivă preoții de seamă și fariseii dăduseră poruncă, ca, dacă știe cineva unde este, să le arate ca să îl prindă.