¹¹ Vai lor! Pentru că au mers pe calea lui Cain şi s-au grăbit cu lăcomie după rătăcirea lui Balaam pentru plată şi au pierit în împotrivirea lui Core.

¹² Aceştia sunt pete la ospeţele voastre de dragoste creştină, când ei sărbătoresc cu voi, hrănindu-se fără frică: nori fără apă, purtaţi încoace și încolo de vânturi; pomi tomnatici, fără rod, morţi de două ori, dezrădăcinaţi;

¹³ Valuri furioase ale mării, înspumându-şi propria ruşine; stele rătăcitoare, cărora negrul întunericului le este rezervat pentru totdeauna.

¹⁴ Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a profeţit despre acestea, spunând: Iată, Domnul vine cu zecile de mii de sfinţi ai lui,

¹⁵ Ca să facă judecată peste toţi şi ca să condamne pe toţi cei neevlavioşi dintre ei, pentru toate faptele lor neevlavioase, pe care le-au făcut cu neevlavie, şi pentru toate cuvântările lor grele, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au vorbit împotriva lui.

¹⁶ Aceştia sunt cârtitori, plângăreţi, umblând după propriile lor pofte; şi gura lor vorbeşte cuvinte umflate, feţele oamenilor fiind în admiraţie datorită profitului.

¹⁷ Dar voi, preaiubiţilor, amintiţi-vă cuvintele care au fost vorbite mai înainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos;

¹⁸ Cum vă spuneau ei, că în timpul de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând conform propriilor pofte neevlavioase.

¹⁹ Aceştia sunt cei care se separă pe ei înşişi, senzuali, neavând Duhul.

²⁰ Dar voi, preaiubiţilor, edificându-vă pe cea mai sfântă credinţă a voastră, rugându-vă în Duhul Sfânt,

²¹ Păziţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând mila Domnului nostru Isus Cristos pentru viaţă eternă.

²² Şi aveţi compasiune de unii, deosebind între ei;

²³ Iar pe alţii salvaţi-i cu teamă, smulgându-i din foc, urând chiar haina pătată de carne.

²⁴ Acum, a aceluia care este în stare să vă păzească de la cădere şi să vă prezente ireproşabili înaintea prezenţei gloriei sale cu multă veselie,

²⁵ Singurului Dumnezeu înţelept, Salvatorul nostru, a lui fie gloria şi maiestatea, domnia şi puterea, deopotrivă acum şi întotdeauna. Amin.

² And they began to accuse him, saying, We found this fellow perverting the nation, and forbidding to give tribute to Cæsar, saying that he himself is Christ a King.

³ And Pilate asked him, saying, Art thou the King of the Jews? And he answered him and said, Thou sayest it.

⁴ Then said Pilate to the chief priests and to the people, I find no fault in this man.

⁵ And they were the more fierce, saying, He stirreth up the people, teaching throughout all Jewry, beginning from Galilee to this place.

⁶ When Pilate heard of Galilee, he asked whether the man were a Galilæan.

⁷ And as soon as he knew that he belonged unto Herod’s jurisdiction, he sent him to Herod, who himself also was at Jerusalem at that time.

⁸ And when Herod saw Jesus, he was exceeding glad: for he was desirous to see him of a long season, because he had heard many things of him; and he hoped to have seen some miracle done by him.

⁹ Then he questioned with him in many words; but he answered him nothing.

¹⁰ And the chief priests and scribes stood and vehemently accused him.

¹¹ And Herod with his men of war set him at nought, and mocked him, and arrayed him in a gorgeous robe, and sent him again to Pilate.

¹² And the same day Pilate and Herod were made friends together: for before they were at enmity between themselves.

¹³ And Pilate, when he had called together the chief priests and the rulers and the people,

¹⁴ Said unto them, Ye have brought this man unto me, as one that perverteth the people: and, behold, I, having examined him before you, have found no fault in this man touching those things whereof ye accuse him:

¹⁵ No, nor yet Herod: for I sent you to him; and, lo, nothing worthy of death is done unto him.

¹⁶ I will therefore chastise him, and release him.

¹⁷ (For of necessity he must release one unto them at the feast.)

¹⁸ And they cried out all at once, saying, Away with this man, and release unto us Barabbas:

¹⁹ (Who for a certain sedition made in the city, and for murder, was cast into prison.)

²⁰ Pilate therefore, willing to release Jesus, spake again to them.

²¹ But they cried, saying, Crucify him, crucify him.

²² And he said unto them the third time, Why, what evil hath he done? I have found no cause of death in him: I will therefore chastise him, and let him go.

²³ And they were instant with loud voices, requiring that he might be crucified. And the voices of them and of the chief priests prevailed.

²⁴ And Pilate gave sentence that it should be as they required.

²⁵ And he released unto them him that for sedition and murder was cast into prison, whom they had desired; but he delivered Jesus to their will.

²⁶ And as they led him away, they laid hold upon one Simon, a Cyrenian, coming out of the country, and on him they laid the cross, that he might bear it after Jesus.

²⁷ And there followed him a great company of people, and of women, which also bewailed and lamented him.

²⁸ But Jesus turning unto them said, Daughters of Jerusalem, weep not for me, but weep for yourselves, and for your children.

²⁹ For, behold, the days are coming, in the which they shall say, Blessed are the barren, and the wombs that never bare, and the paps which never gave suck.

³⁰ Then shall they begin to say to the mountains, Fall on us; and to the hills, Cover us.

³¹ For if they do these things in a green tree, what shall be done in the dry?

³² And there were also two other, malefactors, led with him to be put to death.

³³ And when they were come to the place, which is called Calvary, there they crucified him, and the malefactors, one on the right hand, and the other on the left.

³⁴ Then said Jesus, Father, forgive them; for they know not what they do. And they parted his raiment, and cast lots.

⁴⁴ And it was about the sixth hour, and there was a darkness over all the earth until the ninth hour.

⁴⁵ And the sun was darkened, and the veil of the temple was rent in the midst.

⁴⁶ And when Jesus had cried with a loud voice, he said, Father, into thy hands I commend my spirit: and having said thus, he gave up the ghost.

⁴⁷ Now when the centurion saw what was done, he glorified God, saying, Certainly this was a righteous man.

⁴⁸ And all the people that came together to that sight, beholding the things which were done, smote their breasts, and returned.

⁴⁹ And all his acquaintance, and the women that followed him from Galilee, stood afar off, beholding these things.

⁵⁰ And, behold, there was a man named Joseph, a counsellor; and he was a good man, and a just:

⁵¹ (The same had not consented to the counsel and deed of them;) he was of Arimathæa, a city of the Jews: who also himself waited for the kingdom of God.

⁵² This man went unto Pilate, and begged the body of Jesus.

⁵³ And he took it down, and wrapped it in linen, and laid it in a sepulchre that was hewn in stone, wherein never man before was laid.

⁵⁴ And that day was the preparation, and the sabbath drew on.

⁵⁵ And the women also, which came with him from Galilee, followed after, and beheld the sepulchre, and how his body was laid.

⁵⁶ And they returned, and prepared spices and ointments; and rested the sabbath day according to the commandment.

¹ Și era un anume bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al surorii ei, Marta.

² (Maria era aceea care l-a uns pe Domnul cu mir și i-a șters picioarele cu părul ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.)

³ De aceea surorile au trimis la el, spunând: Doamne, iată, acela pe care îl iubești, este bolnav.

⁴ Isus, când a auzit, a spus: Această boală nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea.

⁵ Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.

⁶ Când a auzit așadar că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era;

⁷ Apoi, după aceasta, le-a spus discipolilor: Să mergem din nou în Iudeea.

⁸ Discipolii i-au spus: Rabi, acum de curând căutau iudeii să te ucidă cu pietre și din nou te duci acolo?

⁹ Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ore în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia.

¹⁰ Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că nu este lumină în el.

¹¹ Acestea a spus Isus; și după aceea el le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar mă duc să îl trezesc din somn.

¹² Atunci discipolii lui au spus: Doamne, dacă doarme, se va face bine.

¹³ Dar Isus vorbise despre moartea lui, dar ei gândeau că vorbește despre odihna somnului.

¹⁴ De aceea Isus le-a spus atunci pe față: Lazăr este mort.

¹⁵ Și mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeți; totuși, să mergem la el.

¹⁶ Atunci Toma, cel numit Didumos, le-a spus celor împreună discipoli cu el: Să mergem și noi, ca să murim cu el.

¹⁷ Atunci când Isus a venit, a aflat că el era deja de patru zile în mormânt.

¹⁸ Și Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii.

¹⁹ Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie din cauza morții fratelui lor.

²⁰ Atunci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieșit și l-a întâlnit. Dar Maria ședea în casă.

²¹ Atunci Marta i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit;

²² Dar știu că orice vei cere chiar acum de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da.

²³ Isus i-a spus: Fratele tău va învia.

²⁴ Marta i-a spus: Știu că va învia în înviere, în ziua de apoi.

²⁵ Isus i-a spus: Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în mine, chiar dacă ar fi murit, totuși va trăi;

²⁶ Și oricine trăiește și crede în mine, nicidecum nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta?

²⁷ Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.

²⁸ Și, spunând acestea, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, spunând: Învățătorul a venit și te cheamă.

²⁹ Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede și a venit la el.

³⁰ Și Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta.

³¹ Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo.

³² Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut și a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.

³³ De aceea Isus, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui și s-a tulburat.

³⁴ Și a spus: Unde l-ați pus? I-au spus: Doamne, vino și vezi.

³⁵ Isus plângea.

³⁶ Atunci iudeii au spus: Iată, cât îl iubea!

³⁷ Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit?

³⁸ Isus de aceea, gemând din nou în el însuși, vine la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată peste ea.

³⁹ Isus a spus: Luați piatra la o parte. Marta, sora mortului, i-a spus: Doamne, deja miroase greu, fiindcă este mort de patru zile.

⁴⁰ Isus i-a spus: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?

⁴¹ Atunci au luat piatra de unde era pus mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a spus: Tată, îți mulțumesc că m-ai auzit.

⁴² Și eu am știut că totdeauna mă asculți; dar am spus aceasta din cauza mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis.

⁴³ Și, spunând acestea, a strigat cu voce tare: Lazăre, vino afară.

⁴⁴ Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză, și fața îi era înfășurată cu un ștergar. Isus le-a spus: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.

⁴⁵ Atunci mulți dintre iudei, care au venit la Maria și au văzut cele ce a făcut Isus, au crezut în el.

⁴⁶ Dar unii dintre ei au mers la farisei și le-au spus cele ce a făcut Isus.

⁴⁷ Atunci preoții de seamă și fariseii au adunat consiliul și au spus: Ce facem? Pentru că omul acesta face multe miracole.

⁴⁸ Dacă îl lăsăm astfel în pace, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua deopotrivă și locul și națiunea.

⁴⁹ Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu știți nimic,

⁵⁰ Nici nu gândiți că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor și să nu piară toată națiunea?

⁵¹ Dar nu a spus aceasta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru națiune;

⁵² Și nu numai pentru acea națiune, ci și ca să adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu, cei risipiți.

⁵³ De aceea din acea zi s-au sfătuit ca să îl ucidă.

⁵⁴ De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a stat acolo cu discipolii săi.

⁵⁵ Iar paștele iudeilor era aproape, și mulți au urcat din țară la Ierusalim înainte de paște, ca să se purifice.

⁵⁶ Atunci ei îl căutau pe Isus și au vorbit între ei, stând în picioare în templu: Ce gândiți voi, că nicidecum nu va veni la sărbătoare?

⁵⁷ Acum deopotrivă preoții de seamă și fariseii dăduseră poruncă, ca, dacă știe cineva unde este, să le arate ca să îl prindă.