⁹ Să se strângă toate naţiunile şi să se adune toate popoarele, cine dintre ei poate vesti aceasta şi să ne arate lucrurile din urmă? Să îşi aducă martorii lor, ca să fie declaraţi drepţi, sau să audă şi să spună: Este Adevăr.

¹⁰ Voi sunteţi martorii mei, spune DOMNUL, şi servitorul meu pe care l-am ales, ca să mă cunoaşteţi şi să mă credeţi şi să înţelegeţi că eu sunt el: Înaintea mea nu a fost format niciun Dumnezeu, nici nu va fi după mine.

¹¹ Eu, chiar eu, sunt DOMNUL; şi în afară de mine nu este salvator.

¹² Am vestit şi am salvat şi am arătat, când nu era dumnezeu străin printre voi, de aceea voi sunteţi martorii mei, spune DOMNUL, că eu sunt Dumnezeu.

¹³ Da, înainte ca ziua să fie, eu sunt el; şi nu este nimeni care să scape din mâna mea, voi face lucrare şi cine i se va împotrivi?

¹⁴ Astfel spune DOMNUL, răscumpărătorul tău, Cel Sfânt al lui Israel: De dragul vostru am trimis în Babilon şi am doborât pe toţi nobilii lor şi pe caldeeni, al căror strigăt este în corăbii.

¹ But the souls of the righteous are in the hand of God, and there shall no torment touch them.

² In the sight of the unwise they seemed to die: and their departure is taken for misery,

³ And their going from us to be utter destruction: but they are in peace.

⁴ For though they be punished in the sight of men, yet is their hope full of immortality.

⁵ And having been a little chastised, they shall be greatly rewarded: for God proved them, and found them worthy for himself.

⁶ As gold in the furnace hath he tried them, and received them as a burnt offering.

⁷ And in the time of their visitation they shall shine, and run to and fro like sparks among the stubble.

⁸ They shall judge the nations, and have dominion over the people, and their Lord shall reign for ever.

⁹ They that put their trust in him shall understand the truth: and such as be faithful in love shall abide with him: for grace and mercy is to his saints, and he hath care for his elect.

¹⁵ But the righteous live for evermore; their reward also is with the Lord, and the care of them is with the most High.

¹⁶ Therefore shall they receive a glorious kingdom, and a beautiful crown from the Lord’s hand: for with his right hand shall he cover them, and with his arm shall he protect them.

¹⁷ He shall take to him his jealousy for complete armour, and make the creature his weapon for the revenge of his enemies.

¹⁸ He shall put on righteousness as a breastplate, and true judgment instead of an helmet.

¹⁹ He shall take holiness for an invincible shield.

²⁰ His severe wrath shall he sharpen for a sword, and the world shall fight with him against the unwise.

²¹ Then shall the right aiming thunderbolts go abroad; and from the clouds, as from a well drawn bow, shall they fly to the mark.

²² And hailstones full of wrath shall be cast as out of a stone bow, and the water of the sea shall rage against them, and the floods shall cruelly drown them.

²³ Yea, a mighty wind shall stand up against them, and like a storm shall blow them away: thus iniquity shall lay waste the whole earth, and ill dealing shall overthrow the thrones of the mighty.

¹ Hear therefore, O ye kings, and understand; learn, ye that be judges of the ends of the earth.

² Give ear, ye that rule the people, and glory in the multitude of nations.

³ For power is given you of the Lord, and sovereignty from the Highest, who shall try your works, and search out your counsels.

¹² Dar înaintea tuturor acestora, vor pune mâinile pe voi și vă vor persecuta, predându-vă la sinagogi și închisori, fiind aduși înaintea împăraților și a guvernatorilor, din cauza numelui meu.

¹³ Și aceasta vi se va întoarce pentru mărturie.

¹⁴ De aceea puneți-vă în inimi să nu meditați înainte ce veți răspunde,

¹⁵ Fiindcă eu vă voi da o gură și înțelepciune, pe care toți potrivnicii voștri nu vor putea să o combată, nici să i se împotrivească.

¹⁶ Și veți fi trădați deopotrivă de părinți și frați și rude și prieteni; și îi vor ucide pe unii dintre voi.

¹⁷ Și veți fi urâți de toți din cauza numelui meu.

¹⁸ Și niciun păr din capul vostru nu va pieri nicidecum.

¹⁹ În răbdarea voastră păstrați-vă sufletele.

¹ Iuda, rob al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacov, celor ce sunt sfinţiţi prin Dumnezeu Tatăl şi păstraţi în Isus Cristos şi chemaţi:

² Milă şi pace şi dragoste să vă fie înmulţite.

³ Preaiubiţilor, dându-mi toată silinţa ca să vă scriu despre salvarea comună, am fost constrâns să vă scriu şi să vă îndemn să luptaţi cu zel pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată.

⁴ Fiindcă s-au furişat anumiţi oameni, care din vechime au fost rânduiţi pentru această condamnare, oameni neevlavioşi, schimbând harul Dumnezeului nostru în desfrânare şi negând pe singurul Domn Dumnezeu şi pe Domnul nostru Isus Cristos.

⁵ De aceea doresc a vă aduce aminte, deşi odată aţi ştiut aceasta, că Domnul, după ce a salvat poporul din ţara Egiptului, a nimicit pe cei ce nu au crezut.

⁶ Şi pe îngerii care nu şi-au ţinut domeniul de activitate, ci şi-au părăsit propria locuinţă, el i-a păstrat în lanţuri veşnice sub întuneric, pentru judecata marii zile.

⁷ Aşa cum Sodoma şi Gomora şi cetăţile din jurul lor, care asemenea acelora, s-au dedat curviei şi au mers după altă carne, sunt puse înainte ca exemplu, suferind răzbunarea focului etern.

⁸ Într-adevăr, în acelaşi fel şi aceşti visători murdari întinează carnea, dispreţuiesc domnia şi vorbesc de rău demnităţile.

⁹ Dar Mihail, arhanghelul, pe când se certa cu diavolul, s-a contrazis pentru trupul lui Moise şi nu a cutezat să aducă împotriva lui o acuzaţie defăimătoare, ci a spus: Domnul să te mustre!

¹⁰ Dar aceştia vorbesc de rău lucrurile pe care de fapt nu le ştiu; dar în ce înţeleg, în mod natural, ca dobitoace fără raţiune, în acelea se corup pe ei înşişi.

¹ De aceea și noi, fiind încercuiți cu un nor așa de mare de martori, să lăsăm deoparte fiecare greutate și păcatul care ne copleșește așa de ușor și să alergăm cu răbdare cursa care este pusă înaintea noastră,

² Privind cu atenție la Isus, autorul și desăvârșitorul credinței noastre care, pentru bucuria pusă înaintea lui, a îndurat crucea, disprețuind rușinea și este așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.

³ Căci luați aminte la cel ce a îndurat o astfel de împotrivire a păcătoșilor față de el, ca nu cumva să obosiți și să cădeți de oboseală în mințile voastre.

⁴ Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, luptând împotriva păcatului.

⁵ Și ați uitat îndemnul care vă vorbește ca unor copii: Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nici nu cădea de oboseală când ești mustrat de el;

⁶ Fiindcă Domnul disciplinează pe cine iubește și biciuiește pe fiecare fiu pe care îl primește.

⁷ Dacă îndurați disciplinarea, Dumnezeu se poartă cu voi precum cu fii; căci, care este fiul pe care nu îl disciplinează tatăl?

⁸ Dar dacă sunteți fără disciplinare, din care toți sunt părtași, atunci sunteți bastarzi și nu fii.

⁹ Mai mult, după carnea noastră am avut părinți care ne-au disciplinat și i-am respectat; nu cu atât mai mult să fim în supunere Tatălui duhurilor și să trăim?

¹⁰ Fiindcă ei, într-adevăr, pentru puține zile ne disciplinau după cum li se părea bine; dar el, pentru folosul nostru, ca să fim părtași ai sfințeniei lui.

³⁹ And he came out, and went, as he was wont, to the mount of Olives; and his disciples also followed him.

⁴⁰ And when he was at the place, he said unto them, Pray that ye enter not into temptation.

⁴¹ And he was withdrawn from them about a stone’s cast, and kneeled down, and prayed,

⁴² Saying, Father, if thou be willing, remove this cup from me: nevertheless not my will, but thine, be done.

⁴⁵ And when he rose up from prayer, and was come to his disciples, he found them sleeping for sorrow,

⁴⁶ And said unto them, Why sleep ye? rise and pray, lest ye enter into temptation.

⁴⁷ And while he yet spake, behold a multitude, and he that was called Judas, one of the twelve, went before them, and drew near unto Jesus to kiss him.

⁴⁸ But Jesus said unto him, Judas, betrayest thou the Son of man with a kiss?

⁴⁹ When they which were about him saw what would follow, they said unto him, Lord, shall we smite with the sword?

⁵⁰ And one of them smote the servant of the high priest, and cut off his right ear.

⁵¹ And Jesus answered and said, Suffer ye thus far. And he touched his ear, and healed him.

⁵² Then Jesus said unto the chief priests, and captains of the temple, and the elders, which were come to him, Be ye come out, as against a thief, with swords and staves?

⁵³ When I was daily with you in the temple, ye stretched forth no hands against me: but this is your hour, and the power of darkness.

⁵⁴ Then took they him, and led him, and brought him into the high priest’s house. And Peter followed afar off.

⁵⁵ And when they had kindled a fire in the midst of the hall, and were set down together, Peter sat down among them.

⁵⁶ But a certain maid beheld him as he sat by the fire, and earnestly looked upon him, and said, This man was also with him.

⁵⁷ And he denied him, saying, Woman, I know him not.

⁵⁸ And after a little while another saw him, and said, Thou art also of them. And Peter said, Man, I am not.

⁵⁹ And about the space of one hour after another confidently affirmed, saying, Of a truth this fellow also was with him: for he is a Galilæan.

⁶⁰ And Peter said, Man, I know not what thou sayest. And immediately, while he yet spake, the cock crew.

⁶¹ And the Lord turned, and looked upon Peter. And Peter remembered the word of the Lord, how he had said unto him, Before the cock crow, thou shalt deny me thrice.

⁶² And Peter went out, and wept bitterly.

⁶³ And the men that held Jesus mocked him, and smote him.

⁶⁴ And when they had blindfolded him, they struck him on the face, and asked him, saying, Prophesy, who is it that smote thee?

⁶⁵ And many other things blasphemously spake they against him.

⁶⁶ And as soon as it was day, the elders of the people and the chief priests and the scribes came together, and led him into their council, saying,

⁶⁷ Art thou the Christ? tell us. And he said unto them, If I tell you, ye will not believe:

⁶⁸ And if I also ask you, ye will not answer me, nor let me go.

⁶⁹ Hereafter shall the Son of man sit on the right hand of the power of God.

⁷⁰ Then said they all, Art thou then the Son of God? And he said unto them, Ye say that I am.

⁷¹ And they said, What need we any further witness? for we ourselves have heard of his own mouth.

¹ And the whole multitude of them arose, and led him unto Pilate.

¹ Fiindcă împărăția cerului se aseamănă cu un om gospodar, care a ieșit devreme dimineața să angajeze lucrători în via lui.

² Și după ce s-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi, i-a trimis în via lui.

³ Și a ieșit pe la ora a treia și a văzut pe alții stând în picioare fără lucru în piață.

⁴ Și le-a spus: Duceți-vă și voi în vie și vă voi da ce este drept. Și s-au dus.

⁵ A ieșit din nou pe la ora a șasea și pe la ora a nouă și a făcut la fel.

⁶ Și pe la ora a unsprezecea a ieșit și a găsit pe alții stând în picioare fără lucru și le-a spus: De ce stați aici în picioare toată ziua fără lucru?

⁷ Iar ei i-au răspuns: Pentru că nimeni nu ne-a angajat. Iar el le-a spus: Duceți-vă și voi în vie; și veți primi ce este drept.

⁸ Și când s-a făcut seară, domnul viei i-a spus administratorului său: Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.

⁹ Și când au venit angajații de pe la ora a unsprezecea, au primit fiecare câte un dinar.

¹⁰ Dar când au venit primii, presupuneau că vor primi mai mult; dar au primit de asemenea fiecare câte un dinar.

¹¹ Și când au primit, cârteau împotriva stăpânului casei,

¹² Spunând: Aceștia, ultimii, nu au lucrat decât o oră și i-ai făcut egali cu noi, care am dus greul și arșița zilei.

¹³ Dar el a răspuns unuia dintre ei și a zis: Prietene, nu îți fac nicio nedreptate; nu te-ai învoit cu mine cu un dinar?

¹⁴ Ia ce este al tău și pleacă; voiesc să plătesc acestuia ultim, ca și ție.

¹⁵ Nu îmi este legiuit să fac ce voiesc cu ce este al meu? Este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?

¹⁶ Astfel că aceia din urmă vor fi cei dintâi și cei dintâi vor fi cei din urmă; fiindcă mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.

¹ Și pe când trecea, Isus a văzut pe un om orb din naștere.

² Și discipolii lui l-au întrebat, spunând: Rabi, cine a păcătuit, acest om sau părinții lui, de s-a născut orb?

³ Isus a răspuns: Nu a păcătuit nici acest om, nici părinții lui; ci ca faptele lui Dumnezeu să fie arătate în el.

⁴ Eu trebuie să lucrez faptele celui ce m-a trimis cât este ziuă; vine noaptea, când nimeni nu poate lucra.

⁵ Cât sunt în lume, eu sunt lumina lumii.

⁶ După ce a vorbit astfel a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat; și a uns ochii orbului cu lutul acela,

⁷ Și i-a spus: Du-te, spală-te în scăldătoarea Siloamului (care se traduce: Trimis). De aceea s-a dus și s-a spălat și a venit văzând.

⁸ De aceea vecinii și cei ce îl văzuseră înainte că era orb, au spus: Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?

⁹ Unii spuneau: El este; alții spuneau: Seamănă cu el; el spunea: Eu sunt.

¹⁰ Așadar i-au spus: Cum ți-au fost deschiși ochii?

¹¹ El a răspuns și a zis: Un om numit Isus, a făcut tină și mi-a uns ochii și mi-a spus: Du-te la scăldătoarea Siloamului și spală-te; și m-am dus și m-am spălat și am primit vedere.

¹² Atunci i-au spus: Unde este el? Iar el a spus: Nu știu.

¹³ L-au adus la farisei pe cel ce înainte fusese orb.

¹⁴ Și era de sabat când făcuse Isus tină și i-a deschis ochii.

¹⁵ Atunci din nou fariseii l-au întrebat și ei cum și-a primit vedere. El le-a spus: Mi-a pus lut pe ochi și m-am spălat și văd.

¹⁶ De aceea unii dintre farisei au spus: Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ține sabatul. Alții au spus: Cum poate un om păcătos să facă astfel de miracole? Și era dezbinare între ei.

¹⁷ Din nou au spus orbului: Tu ce spui despre el, pentru că ți-a deschis ochii? El a spus: Este un profet.

¹⁸ Dar iudeii nu au crezut despre el că fusese orb și a primit vedere, până nu au chemat pe părinții celui care a primit vedere.

¹⁹ Și i-au întrebat, spunând: Este acesta fiul vostru, despre care voi spuneți că s-a născut orb? Așadar, cum vede acum?

²⁰ Părinții lui le-au răspuns și au zis: Știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb;

²¹ Dar cum vede acum, nu știm, sau cine i-a deschis ochii, nu știm; el este în vârstă, întrebați-l; el va vorbi pentru el însuși.

²² Părinții lui au spus acestea pentru că se temeau de iudei; fiindcă iudeii se înțeleseseră deja că, dacă ar mărturisi cineva că el este Cristosul, să fie exclus din sinagogă.

²³ Din această cauză au spus părinții lui: Este în vârstă, întrebați-l.

²⁴ Atunci au chemat din nou pe omul care fusese orb și i-au spus: Dă-i lauda lui Dumnezeu; noi știm că omul acesta este un păcătos.

²⁵ El a răspuns și a zis: Dacă este păcătos, nu știu; eu una știu, că eram orb și acum văd.

²⁶ Din nou i-au spus: Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii?

²⁷ Iar el le-a răspuns: V-am spus deja și nu ați ascultat. Pentru ce doriți să auziți din nou? Doriți și voi să vă faceți discipolii lui?

²⁸ Atunci l-au ocărât și au spus: Tu ești discipolul aceluia; dar noi suntem discipolii lui Moise.

²⁹ Știm că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise; cât despre acesta nu știm de unde este.

³⁰ Omul a răspuns și le-a zis: Chiar în aceasta este o minune, că voi nu știți de unde este și totuși el mi-a deschis ochii.

³¹ Și știm că Dumnezeu nu ascultă pe păcătoși; dar, dacă cineva este închinător lui Dumnezeu și face voia lui, pe el îl ascultă.

³² De când este lumea, nu s-a auzit că cineva a deschis ochii unuia născut orb.

³³ Dacă acest om nu ar fi de la Dumnezeu, nu ar putea face nimic.

³⁴ Ei au răspuns și i-au zis: Tu ești născut cu totul în păcate și ne înveți pe noi? Și l-au aruncat afară.

³⁵ Isus a auzit că l-au aruncat afară; și când l-a găsit i-a spus: Crezi tu pe Fiul lui Dumnezeu?

³⁶ Iar el a răspuns și a zis: Cine este Doamne, ca să cred în el?

³⁷ Și Isus i-a spus: Deopotrivă l-ai văzut și el este cel ce vorbește cu tine.

³⁸ Iar el a spus: Doamne, cred, și i s-a închinat.

³⁹ Și Isus a spus: Pentru judecată am venit eu în această lume, ca toți ce nu văd, să vadă; și cei ce văd, să devină orbi.

⁴⁰ Și unii dintre fariseii care erau cu el au auzit aceste cuvinte și i-au spus: Suntem și noi orbi?

⁴¹ Isus le-a spus: Dacă ați fi orbi nu ați avea păcat, dar acum spuneți: Vedem; de aceea păcatul vostru rămâne.