¹ Bătrânul, către preaiubitul Gaiu, pe care îl iubesc în adevăr.

² Preaiubitule, mai presus de toate doresc ca tu să prosperi şi să fii sănătos, aşa cum prosperă sufletul tău.

³ Fiindcă m-am bucurat foarte mult când fraţii au venit şi au adus mărturie despre adevărul care este în tine, aşa cum tu umbli în adevăr.

⁴ Nu am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.

⁵ Preaiubitule, cu credincioşie faci tot ceea ce lucrezi pentru fraţi şi pentru străini,

⁶ Care au adus mărturie despre dragostea ta creştină, înaintea bisericii; pe care dacă îi însoţeşti evlavios, bine vei face.

⁷ Fiindcă pentru numele lui au ieşit, neluând nimic de la neamuri.

⁸ De aceea suntem datori să îi primim pe unii ca aceştia, ca să fim conlucrători cu adevărul.

⁹ Am scris bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu ne primeşte.

¹⁰ Din această cauză, dacă vin, îi voi aminti faptele sale pe care le face, îndrugând cuvinte răutăcioase împotriva noastră; şi nemulţumit cu acestea, el nici nu îi primeşte pe fraţi şi îi opreşte pe cei ce doresc să îi primească şi îi dă afară din biserică.

¹¹ Preaiubitule, nu urma ceea ce este rău, ci ceea ce este bun. Cel ce face bine este din Dumnezeu, dar cel ce face rău nu l-a văzut pe Dumnezeu.

¹² Lui Dimitrie i s-a dat o mărturie bună din partea tuturor şi a adevărului însuşi; da, şi noi aducem mărturie; şi ştiţi că mărturia noastră este adevărată.

¹³ Aveam multe de scris, dar nu voiesc să îţi scriu cu cerneală şi condei.

¹⁴ Dar sper să te văd în curând şi vom vorbi faţă în faţă. Pace ţie. Te salută prietenii noştri. Salută prietenii pe nume.

²⁹ And it came to pass, when he was come nigh to Bethphage and Bethany, at the mount called the mount of Olives, he sent two of his disciples,

³⁰ Saying, Go ye into the village over against you; in the which at your entering ye shall find a colt tied, whereon yet never man sat: loose him, and bring him hither.

³¹ And if any man ask you, Why do ye loose him? thus shall ye say unto him, Because the Lord hath need of him.

³² And they that were sent went their way, and found even as he had said unto them.

³³ And as they were loosing the colt, the owners thereof said unto them, Why loose ye the colt?

³⁴ And they said, The Lord hath need of him.

³⁵ And they brought him to Jesus: and they cast their garments upon the colt, and they set Jesus thereon.

³⁶ And as he went, they spread their clothes in the way.

³⁷ And when he was come nigh, even now at the descent of the mount of Olives, the whole multitude of the disciples began to rejoice and praise God with a loud voice for all the mighty works that they had seen;

³⁸ Saying, Blessed be the King that cometh in the name of the Lord: peace in heaven, and glory in the highest.

³⁹ And some of the Pharisees from among the multitude said unto him, Master, rebuke thy disciples.

⁴⁰ And he answered and said unto them, I tell you that, if these should hold their peace, the stones would immediately cry out.

⁷ Then came the day of unleavened bread, when the passover must be killed.

⁸ And he sent Peter and John, saying, Go and prepare us the passover, that we may eat.

⁹ And they said unto him, Where wilt thou that we prepare?

¹⁰ And he said unto them, Behold, when ye are entered into the city, there shall a man meet you, bearing a pitcher of water; follow him into the house where he entereth in.

¹¹ And ye shall say unto the goodman of the house, The Master saith unto thee, Where is the guestchamber, where I shall eat the passover with my disciples?

¹² And he shall shew you a large upper room furnished: there make ready.

¹³ And they went, and found as he had said unto them: and they made ready the passover.

¹⁴ And when the hour was come, he sat down, and the twelve apostles with him.

¹⁵ And he said unto them, With desire I have desired to eat this passover with you before I suffer:

¹⁶ For I say unto you, I will not any more eat thereof, until it be fulfilled in the kingdom of God.

¹⁷ And he took the cup, and gave thanks, and said, Take this, and divide it among yourselves:

¹⁸ For I say unto you, I will not drink of the fruit of the vine, until the kingdom of God shall come.

¹⁹ And he took bread, and gave thanks, and brake it, and gave unto them, saying, This is my body which is given for you: this do in remembrance of me.

²⁰ Likewise also the cup after supper, saying, This cup is the new testament in my blood, which is shed for you.

²¹ But, behold, the hand of him that betrayeth me is with me on the table.

²² And truly the Son of man goeth, as it was determined: but woe unto that man by whom he is betrayed!

²³ And they began to enquire among themselves, which of them it was that should do this thing.

²⁴ And there was also a strife among them, which of them should be accounted the greatest.

²⁵ And he said unto them, The kings of the Gentiles exercise lordship over them; and they that exercise authority upon them are called benefactors.

²⁶ But ye shall not be so: but he that is greatest among you, let him be as the younger; and he that is chief, as he that doth serve.

²⁷ For whether is greater, he that sitteth at meat, or he that serveth? is not he that sitteth at meat? but I am among you as he that serveth.

²⁸ Ye are they which have continued with me in my temptations.

²⁹ And I appoint unto you a kingdom, as my Father hath appointed unto me;

³⁰ That ye may eat and drink at my table in my kingdom, and sit on thrones judging the twelve tribes of Israel.

³¹ And the Lord said, Simon, Simon, behold, Satan hath desired to have you, that he may sift you as wheat:

³² But I have prayed for thee, that thy faith fail not: and when thou art converted, strengthen thy brethren.

³³ And he said unto him, Lord, I am ready to go with thee, both into prison, and to death.

³⁴ And he said, I tell thee, Peter, the cock shall not crow this day, before that thou shalt thrice deny that thou knowest me.

³⁵ And he said unto them, When I sent you without purse, and scrip, and shoes, lacked ye any thing? And they said, Nothing.

³⁶ Then said he unto them, But now, he that hath a purse, let him take it, and likewise his scrip: and he that hath no sword, let him sell his garment, and buy one.

³⁷ For I say unto you, that this that is written must yet be accomplished in me, And he was reckoned among the transgressors: for the things concerning me have an end.

³⁸ And they said, Lord, behold, here are two swords. And he said unto them, It is enough.

³⁹ And he came out, and went, as he was wont, to the mount of Olives; and his disciples also followed him.

¹ Isus s-a dus la muntele Măslinilor.

² Și devreme dimineața a venit din nou în templu; și tot poporul a venit la el; și a șezut și i-a învățat.

³ Și scribii și fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter; și după ce au pus-o în mijloc,

⁴ I-au spus: Învățătorule, această femeie a fost prinsă în adulter, chiar asupra faptei.

⁵ Și Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea. Dar tu ce spui?

⁶ Spuneau aceasta, ispitindu-l, ca să îl acuze. Dar Isus, aplecându-se jos, scria cu degetul pe pământ de parcă nu îi auzea.

⁷ Și în timp ce continuau să îl întrebe, s-a ridicat și le-a spus: Acela care este fără păcat dintre voi, să arunce primul cu piatra în ea.

⁸ Și, aplecându-se jos din nou, scria pe pământ.

⁹ Și cei ce au auzit, fiind condamnați de conștiința lor, au ieșit unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la ultimii. Și Isus a rămas singur; și femeia stând în mijloc.

¹⁰ Când s-a ridicat Isus și nu a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, i-a spus: Femeie, unde sunt aceia, acuzatorii tăi? Nimeni nu te-a condamnat?

¹¹ Iar ea a spus: Nimeni, Doamne. Și Isus i-a spus: Nici eu nu te condamn; du-te și nu mai păcătui.

¹² Atunci Isus le-a vorbit din nou, spunând: Eu sunt lumina lumii; cel ce mă urmează nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.

¹³ De aceea fariseii i-au spus: Tu aduci mărturie despre tine însuți; mărturia ta nu este adevărată.

¹⁴ Isus a răspuns și le-a zis: Deși eu aduc mărturie despre mine însumi, mărturia mea este adevărată pentru că știu de unde am venit și unde mă duc, dar voi nu puteți spune de unde vin și unde mă duc.

¹⁵ Voi judecați conform cărnii; eu nu judec pe nimeni.

¹⁶ Și chiar dacă eu judec, judecata mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci eu și Tatăl care m-a trimis.

¹⁷ Și de asemenea este scris în legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată.

¹⁸ Eu sunt cel ce aduce mărturie despre mine însumi și Tatăl care m-a trimis aduce mărturie despre mine.

¹⁹ Atunci ei i-au spus: Unde este Tatăl tău? Isus a răspuns: Nu mă cunoașteți nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m-ați fi cunoscut, ați fi cunoscut și pe Tatăl meu.

²⁰ Isus a spus aceste cuvinte în vistierie, pe când îi învăța în templu; și nimeni nu a pus mâinile pe el, pentru că nu îi venise încă timpul.

²¹ Atunci Isus le-a spus din nou: Eu mă duc și voi mă veți căuta și veți muri în păcatele voastre; acolo unde mă duc eu, voi nu puteți veni.

²² Atunci iudeii au spus: Oare se va omorî el însuși? Pentru că spune: Acolo unde mă duc eu, voi nu puteți veni.

²³ Și le-a spus: Voi sunteți de jos, eu sunt din înalt; voi sunteți din această lume, eu nu sunt din această lume.

²⁴ De aceea v-am spus că veți muri în păcatele voastre; căci dacă nu credeți că eu sunt el, veți muri în păcatele voastre.

²⁵ Atunci i-au spus: Tu, cine ești? Și Isus le-a spus: Chiar acela de care de la început v-am spus.

²⁶ Am multe de spus și de judecat despre voi, dar cel ce m-a trimis este adevărat și spun lumii cele pe care le-am auzit de la el.

²⁷ Ei nu au înțeles că le vorbea despre Tatăl.

²⁸ Atunci Isus le-a spus: Când veți fi ridicat pe Fiul omului, atunci veți ști că eu sunt el și că nu fac nimic de la mine însumi, ci așa cum m-a învățat Tatăl meu, acestea vorbesc.

²⁹ Și cel ce m-a trimis este cu mine; Tatăl nu m-a lăsat singur, pentru că totdeauna eu fac cele plăcute lui.

³⁰ Pe când vorbea acestea, mulți au crezut în el.

³¹ Atunci Isus a spus iudeilor care au crezut în el: Dacă stăruiți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei;

³² Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.

³³ I-au răspuns: Noi suntem sămânța lui Avraam și nu am fost robi niciodată nimănui; cum spui tu: Veți fi făcuți liberi?

³⁴ Isus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine face păcat este robul păcatului.

³⁵ Și robul nu trăiește în casă pentru totdeauna, Fiul însă trăiește pentru totdeauna.

³⁶ De aceea dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.

³⁷ Știu că sunteți sămânța lui Avraam; dar căutați să mă ucideți, deoarece cuvântul meu nu are loc în voi.

³⁸ Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl meu; și voi faceți ceea ce ați văzut la tatăl vostru.

³⁹ Ei au răspuns și i-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Isus le-a spus: Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.

⁴⁰ Dar acum căutați să mă ucideți, un om care v-a spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu; Avraam nu a făcut aceasta.

⁴¹ Voi faceți faptele tatălui vostru. Atunci ei i-au spus: Noi nu suntem născuți din curvie; avem un Tată, pe Dumnezeu.

⁴² Isus le-a spus: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m-ați iubi; fiindcă eu am ieșit și am venit din Dumnezeu; căci nu am venit de la mine însumi ci el m-a trimis.

⁴³ De ce nu înțelegeți vorbirea mea? Pentru că nu puteți asculta cuvântul meu.

⁴⁴ Voi sunteți din tatăl vostru diavolul, și poftele tatălui vostru voiți să faceți. El a fost ucigaș de la început și nu a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Când vorbește o minciună, vorbește din ale lui, fiindcă este mincinos și tatăl minciunii.

⁴⁵ Și pentru că eu spun adevărul, nu mă credeți.

⁴⁶ Cine dintre voi mă dovedește vinovat de păcat? Și dacă spun adevărul, de ce nu mă credeți?

⁴⁷ Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.

⁴⁸ Atunci iudeii au răspuns și i-au zis: Nu spunem noi bine că ești samaritean și că ai drac?

⁴⁹ Isus a răspuns: Nu am drac, ci onorez pe Tatăl meu, iar voi mă dezonorați pe mine.

⁵⁰ Și eu nu caut gloria mea; este unul care caută și judecă.

⁵¹ Adevărat, adevărat vă spun: Dacă cineva ține cuvântul meu, nu va vedea moartea niciodată.

⁵² Atunci, iudeii i-au spus: Acum știm că ai drac. Avraam este mort și profeții; și tu spui: Dacă cineva ține cuvântul meu, nicidecum nu va gusta moartea niciodată.

⁵³ Ești tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care este mort? Și profeții sunt morți; cine te faci tu pe tine însuți?

⁵⁴ Isus a răspuns: Dacă eu mă onorez, onoarea mea nu este nimic; Tatăl meu este cel ce mă onorează, el despre care voi spuneți că este Dumnezeul vostru;

⁵⁵ Totuși nu l-ați cunoscut, dar eu îl cunosc; și dacă spun că nu îl cunosc, voi fi un mincinos ca voi; dar îl cunosc și țin cuvântul lui.

⁵⁶ Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie să vadă ziua mea; și a văzut-o și s-a bucurat.

⁵⁷ Atunci iudeii i-au spus: Nu ai nici cincizeci de ani și ai văzut pe Avraam?

⁵⁸ Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Mai înainte să fi fost Avraam: Eu sunt.

⁵⁹ Atunci au ridicat pietre ca să arunce în el; dar Isus s-a ascuns și a ieșit din templu, mergând prin mijlocul lor și astfel a trecut.