¹ Bătrânul, către preaiubitul Gaiu, pe care îl iubesc în adevăr.

² Preaiubitule, mai presus de toate doresc ca tu să prosperi şi să fii sănătos, aşa cum prosperă sufletul tău.

³ Fiindcă m-am bucurat foarte mult când fraţii au venit şi au adus mărturie despre adevărul care este în tine, aşa cum tu umbli în adevăr.

⁴ Nu am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.

⁵ Preaiubitule, cu credincioşie faci tot ceea ce lucrezi pentru fraţi şi pentru străini,

⁶ Care au adus mărturie despre dragostea ta creştină, înaintea bisericii; pe care dacă îi însoţeşti evlavios, bine vei face.

⁷ Fiindcă pentru numele lui au ieşit, neluând nimic de la neamuri.

⁸ De aceea suntem datori să îi primim pe unii ca aceştia, ca să fim conlucrători cu adevărul.

⁹ Am scris bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu ne primeşte.

¹⁰ Din această cauză, dacă vin, îi voi aminti faptele sale pe care le face, îndrugând cuvinte răutăcioase împotriva noastră; şi nemulţumit cu acestea, el nici nu îi primeşte pe fraţi şi îi opreşte pe cei ce doresc să îi primească şi îi dă afară din biserică.

¹¹ Preaiubitule, nu urma ceea ce este rău, ci ceea ce este bun. Cel ce face bine este din Dumnezeu, dar cel ce face rău nu l-a văzut pe Dumnezeu.

¹² Lui Dimitrie i s-a dat o mărturie bună din partea tuturor şi a adevărului însuşi; da, şi noi aducem mărturie; şi ştiţi că mărturia noastră este adevărată.

¹³ Aveam multe de scris, dar nu voiesc să îţi scriu cu cerneală şi condei.

¹⁴ Dar sper să te văd în curând şi vom vorbi faţă în faţă. Pace ţie. Te salută prietenii noştri. Salută prietenii pe nume.

²⁹ Și s-a întâmplat că, pe când s-a apropiat de Betfaghe și de Betania, la muntele numit al Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,

³⁰ Spunând: Duceți-vă în satul dinaintea voastră, în care, intrând, veți găsi un măgăruș legat, pe care încă nu a șezut niciun om; dezlegați-l și aduceți-l.

³¹ Și dacă cineva vă întreabă: Pentru ce îl dezlegați? Astfel să îi spuneți: Pentru că Domnul are nevoie de el.

³² Iar cei trimiși au plecat și au găsit chiar așa cum le spusese.

³³ Dar pe când dezlegau măgărușul, proprietarii lui le-au spus: De ce dezlegați măgărușul?

³⁴ Iar ei au spus: Domnul are nevoie de el.

³⁵ Și l-au adus la Isus; și și-au aruncat hainele pe măgăruș și l-au așezat pe Isus călare pe el.

³⁶ Și pe când mergea el, ei își așterneau hainele pe cale.

³⁷ Și pe când se apropia, chiar la coborâșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea discipolilor a început să se bucure și să laude pe Dumnezeu cu voce tare din cauza tuturor faptelor puternice pe care le văzuseră,

³⁸ Spunând: Binecuvântat fie Împăratul care vine în numele Domnului; pace în cer și glorie în cele prea înalte.

³⁹ Și unii dintre fariseii din mulțime, i-au spus: Învățătorule, mustră-ți discipolii.

⁴⁰ Iar el a răspuns și le-a zis: Vă spun că dacă aceștia vor tăcea, pietrele imediat vor striga.

⁷ Atunci a venit ziua azimelor, în care paștele trebuia înjunghiat.

⁸ Iar el a trimis pe Petru și Ioan, spunând: Duceți-vă și pregătiți-ne paștele, ca să mâncăm.

⁹ Iar ei i-au spus: Unde voiești să pregătim?

¹⁰ Iar el le-a spus: Iată, la intrarea voastră în cetate, vă va întâlni un om, purtând un ulcior cu apă; urmați-l în casa unde intră.

¹¹ Și să ziceți stăpânului casei: Învățătorul îți spune: Unde este camera de oaspeți, unde voi mânca paștele cu discipolii mei?

¹² Și vă va arăta o cameră mare de sus, așternută; acolo să pregătiți.

¹³ Și au mers și au găsit cum le-a spus; și au pregătit paștele.

¹⁴ Și când a venit ora, el a șezut la masă și cei doisprezece apostoli cu el.

¹⁵ Și le-a spus: Cu multă dorință am dorit să mănânc acest paște cu voi înainte de a suferi eu;

¹⁶ Fiindcă vă spun: Nu voi mai mânca nicidecum din el până când va fi împlinit în împărăția lui Dumnezeu.

¹⁷ Și luând paharul, a adus mulțumiri și a spus: Luați acesta și împărțiți-l între voi;

¹⁸ Fiindcă vă spun: Nu voi bea nicidecum din rodul viței până când va veni împărăția lui Dumnezeu.

¹⁹ Și a luat pâine și a adus mulțumiri și a frânt-o și le-a dat, spunând: Acesta este trupul meu care este dat pentru voi; să faceți aceasta în amintirea mea.

²⁰ Tot astfel și paharul, după cină, spunând: Acest pahar este noul testament în sângele meu, care se varsă pentru voi.

²¹ Dar, iată, mâna celui ce mă trădează este cu mine la masă.

²² Și, într-adevăr, Fiul omului se duce cum a fost hotărât; dar vai acelui om, prin care este trădat!

²³ Și au început să se întrebe între ei, care dintre ei ar fi cel ce ar face aceasta.

²⁴ Și a fost de asemenea o ceartă între ei, care dintre ei să fie socotit cel mai mare.

²⁵ Dar el le-a spus: Împărații neamurilor domnesc peste ele; și cei ce exercită autoritate asupra lor sunt chemați binefăcători.

²⁶ Dar voi să nu fiți așa; ci cel ce este mai mare printre voi, să fie ca cel mai tânăr; și conducătorul ca cel ce servește.

²⁷ Căci care este mai mare, cel ce șade la masă, sau cel ce servește? Nu cel ce șade la masă? Dar eu sunt printre voi ca cel ce servește.

²⁸ Iar voi sunteți cei care ați rămas necontenit cu mine în ispitirile mele.

²⁹ Și eu vă rânduiesc o împărăție, așa cum Tatăl meu mi-a rânduit;

³⁰ Ca să mâncați și să beți la masa mea în împărăția mea și să ședeți pe tronuri, judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel.

³¹ Iar Domnul a spus: Simone, Simone, iată, Satan a dorit să vă aibă ca să vă cearnă ca grâul.

³² Dar eu m-am rugat pentru tine, ca nu cumva credința ta să înceteze; și când te vei întoarce, întărește pe frații tăi.

³³ Iar Petru i-a spus: Doamne, sunt gata să merg cu tine deopotrivă la închisoare și la moarte.

³⁴ Iar el a zis: Îți spun, Petre, nicidecum nu va cânta cocoșul astăzi, înainte ca de trei ori să negi că mă cunoști.

³⁵ Și le-a spus: Când v-am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, v-a lipsit ceva? Iar ei au spus: Nimic.

³⁶ Atunci le-a spus: Dar acum, cel ce are pungă să o ia și la fel traista; și cel ce nu are sabie, să își vândă haina și să cumpere una.

³⁷ Fiindcă vă spun, mai trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: Și el a fost socotit printre călcătorii de lege, fiindcă și cele referitoare la mine au un sfârșit.

³⁸ Iar ei au spus: Doamne, iată, aici două săbii. Iar el le-a spus: Este destul.

³⁹ Și a ieșit și s-a dus conform obiceiului la muntele Măslinilor; iar discipolii săi l-au urmat și ei.

¹ Isus s-a dus la muntele Măslinilor.

² Și devreme dimineața a venit din nou în templu; și tot poporul a venit la el; și a șezut și i-a învățat.

³ Și scribii și fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter; și după ce au pus-o în mijloc,

⁴ I-au spus: Învățătorule, această femeie a fost prinsă în adulter, chiar asupra faptei.

⁵ Și Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea. Dar tu ce spui?

⁶ Spuneau aceasta, ispitindu-l, ca să îl acuze. Dar Isus, aplecându-se jos, scria cu degetul pe pământ de parcă nu îi auzea.

⁷ Și în timp ce continuau să îl întrebe, s-a ridicat și le-a spus: Acela care este fără păcat dintre voi, să arunce primul cu piatra în ea.

⁸ Și, aplecându-se jos din nou, scria pe pământ.

⁹ Și cei ce au auzit, fiind condamnați de conștiința lor, au ieșit unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la ultimii. Și Isus a rămas singur; și femeia stând în mijloc.

¹⁰ Când s-a ridicat Isus și nu a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, i-a spus: Femeie, unde sunt aceia, acuzatorii tăi? Nimeni nu te-a condamnat?

¹¹ Iar ea a spus: Nimeni, Doamne. Și Isus i-a spus: Nici eu nu te condamn; du-te și nu mai păcătui.

¹² Atunci Isus le-a vorbit din nou, spunând: Eu sunt lumina lumii; cel ce mă urmează nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.

¹³ De aceea fariseii i-au spus: Tu aduci mărturie despre tine însuți; mărturia ta nu este adevărată.

¹⁴ Isus a răspuns și le-a zis: Deși eu aduc mărturie despre mine însumi, mărturia mea este adevărată pentru că știu de unde am venit și unde mă duc, dar voi nu puteți spune de unde vin și unde mă duc.

¹⁵ Voi judecați conform cărnii; eu nu judec pe nimeni.

¹⁶ Și chiar dacă eu judec, judecata mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci eu și Tatăl care m-a trimis.

¹⁷ Și de asemenea este scris în legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată.

¹⁸ Eu sunt cel ce aduce mărturie despre mine însumi și Tatăl care m-a trimis aduce mărturie despre mine.

¹⁹ Atunci ei i-au spus: Unde este Tatăl tău? Isus a răspuns: Nu mă cunoașteți nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m-ați fi cunoscut, ați fi cunoscut și pe Tatăl meu.

²⁰ Isus a spus aceste cuvinte în vistierie, pe când îi învăța în templu; și nimeni nu a pus mâinile pe el, pentru că nu îi venise încă timpul.

²¹ Atunci Isus le-a spus din nou: Eu mă duc și voi mă veți căuta și veți muri în păcatele voastre; acolo unde mă duc eu, voi nu puteți veni.

²² Atunci iudeii au spus: Oare se va omorî el însuși? Pentru că spune: Acolo unde mă duc eu, voi nu puteți veni.

²³ Și le-a spus: Voi sunteți de jos, eu sunt din înalt; voi sunteți din această lume, eu nu sunt din această lume.

²⁴ De aceea v-am spus că veți muri în păcatele voastre; căci dacă nu credeți că eu sunt el, veți muri în păcatele voastre.

²⁵ Atunci i-au spus: Tu, cine ești? Și Isus le-a spus: Chiar acela de care de la început v-am spus.

²⁶ Am multe de spus și de judecat despre voi, dar cel ce m-a trimis este adevărat și spun lumii cele pe care le-am auzit de la el.

²⁷ Ei nu au înțeles că le vorbea despre Tatăl.

²⁸ Atunci Isus le-a spus: Când veți fi ridicat pe Fiul omului, atunci veți ști că eu sunt el și că nu fac nimic de la mine însumi, ci așa cum m-a învățat Tatăl meu, acestea vorbesc.

²⁹ Și cel ce m-a trimis este cu mine; Tatăl nu m-a lăsat singur, pentru că totdeauna eu fac cele plăcute lui.

³⁰ Pe când vorbea acestea, mulți au crezut în el.

³¹ Atunci Isus a spus iudeilor care au crezut în el: Dacă stăruiți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei;

³² Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.

³³ I-au răspuns: Noi suntem sămânța lui Avraam și nu am fost robi niciodată nimănui; cum spui tu: Veți fi făcuți liberi?

³⁴ Isus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine face păcat este robul păcatului.

³⁵ Și robul nu trăiește în casă pentru totdeauna, Fiul însă trăiește pentru totdeauna.

³⁶ De aceea dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.

³⁷ Știu că sunteți sămânța lui Avraam; dar căutați să mă ucideți, deoarece cuvântul meu nu are loc în voi.

³⁸ Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl meu; și voi faceți ceea ce ați văzut la tatăl vostru.

³⁹ Ei au răspuns și i-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Isus le-a spus: Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.

⁴⁰ Dar acum căutați să mă ucideți, un om care v-a spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu; Avraam nu a făcut aceasta.

⁴¹ Voi faceți faptele tatălui vostru. Atunci ei i-au spus: Noi nu suntem născuți din curvie; avem un Tată, pe Dumnezeu.

⁴² Isus le-a spus: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m-ați iubi; fiindcă eu am ieșit și am venit din Dumnezeu; căci nu am venit de la mine însumi ci el m-a trimis.

⁴³ De ce nu înțelegeți vorbirea mea? Pentru că nu puteți asculta cuvântul meu.

⁴⁴ Voi sunteți din tatăl vostru diavolul, și poftele tatălui vostru voiți să faceți. El a fost ucigaș de la început și nu a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Când vorbește o minciună, vorbește din ale lui, fiindcă este mincinos și tatăl minciunii.

⁴⁵ Și pentru că eu spun adevărul, nu mă credeți.

⁴⁶ Cine dintre voi mă dovedește vinovat de păcat? Și dacă spun adevărul, de ce nu mă credeți?

⁴⁷ Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.

⁴⁸ Atunci iudeii au răspuns și i-au zis: Nu spunem noi bine că ești samaritean și că ai drac?

⁴⁹ Isus a răspuns: Nu am drac, ci onorez pe Tatăl meu, iar voi mă dezonorați pe mine.

⁵⁰ Și eu nu caut gloria mea; este unul care caută și judecă.

⁵¹ Adevărat, adevărat vă spun: Dacă cineva ține cuvântul meu, nu va vedea moartea niciodată.

⁵² Atunci, iudeii i-au spus: Acum știm că ai drac. Avraam este mort și profeții; și tu spui: Dacă cineva ține cuvântul meu, nicidecum nu va gusta moartea niciodată.

⁵³ Ești tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care este mort? Și profeții sunt morți; cine te faci tu pe tine însuți?

⁵⁴ Isus a răspuns: Dacă eu mă onorez, onoarea mea nu este nimic; Tatăl meu este cel ce mă onorează, el despre care voi spuneți că este Dumnezeul vostru;

⁵⁵ Totuși nu l-ați cunoscut, dar eu îl cunosc; și dacă spun că nu îl cunosc, voi fi un mincinos ca voi; dar îl cunosc și țin cuvântul lui.

⁵⁶ Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie să vadă ziua mea; și a văzut-o și s-a bucurat.

⁵⁷ Atunci iudeii i-au spus: Nu ai nici cincizeci de ani și ai văzut pe Avraam?

⁵⁸ Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Mai înainte să fi fost Avraam: Eu sunt.

⁵⁹ Atunci au ridicat pietre ca să arunce în el; dar Isus s-a ascuns și a ieșit din templu, mergând prin mijlocul lor și astfel a trecut.