¹ The memory of a just man is praised, and the Lord’s blessing is upon his head. Blessed is one who has found wisdom; a mortal who knows understanding. To import her is better than treasures of gold and silver. She is more valuable than precious stones; nothing of value equals her worth. Justice proceeds from her mouth; she bears law and mercy on her tongue. Therefore, my children, listen to me, for I speak weighty things. And blessed is the one who keeps my ways. For my goings out are the goings out of life, and favour is prepared from the Lord. Therefore I exhort you, and utter my voice to the children of humankind. Because I, Wisdom, have prepared counsel, knowledge and understanding. I have called on them. Counsel and sureness are mine; prudence is mine, strength is mine. I love those who are my friends, while those who seek me will find grace. You innocent, then, understand cunning; you untaught, take it to heart. Listen to me, for I will speak weighty things, and I will open right things from my lips. Because my throat will meditate truth; lying lips are abominable before me. All the words of my mouth are with justice, there is nothing crooked in them nor twisted. They are all straight for those who understand, and right for those who find knowledge. For I teach you what is true, that your hope may be in the Lord and that you may be filled with spirit.

³¹ Gura celui drept duce mai departe înțelepciune, dar limba perversă va fi tăiată.

³² Buzele celui drept cunosc ceea ce este bine primit, dar gura celor stricați vorbește perversitate.

¹ O balanță înșelătoare este urâciune pentru DOMNUL, dar o greutate întreagă este desfătarea lui.

² Când vine mândria, atunci vine rușinea; dar cu cei umili este înțelepciunea.

³ Integritatea celor drepți îi va călăuzi, dar perversitatea călcătorilor de lege îi va nimici.

⁴ Averea nu folosește în ziua furiei, dar dreptatea eliberează de la moarte.

⁵ Dreptatea celui desăvârșit îi va îndrepta calea, dar cel stricat va cădea prin propria lui stricăciune.

⁶ Dreptatea celor integri îi va elibera, dar călcătorii de lege vor fi prinși în răutatea lor.

⁷ Când un om stricat moare, așteptarea lui va pieri; și speranța celor nedrepți piere.

⁸ Cel drept este eliberat din tulburare, iar în locul lui vine cel stricat.

⁹ Un fățarnic nimicește pe aproapele său cu gura sa, dar prin cunoaștere cei drepți vor fi eliberați.

¹⁰ Când le merge bine celor drepți, cetatea se bucură, și când pier cei stricați, sunt strigăte.

¹¹ Prin binecuvântarea celor integri este înălțată cetatea, dar prin gura celor stricați este doborâtă.

¹² Cel lipsit de înțelepciune disprețuiește pe aproapele său, dar un om al înțelegerii tace.

⁷ But though the righteous be prevented with death, yet shall he be in rest.

⁸ For honourable age is not that which standeth in length of time, nor that is measured by number of years.

⁹ But wisdom is the gray hair unto men, and an unspotted life is old age.

¹⁰ He pleased God, and was beloved of him: so that living among sinners he was translated.

¹¹ Yea speedily was he taken away, lest that wickedness should alter his understanding, or deceit beguile his soul.

¹² For the bewitching of naughtiness doth obscure things that are honest; and the wandering of concupiscence doth undermine the simple mind.

¹³ He, being made perfect in a short time, fulfilled a long time:

¹⁴ For his soul pleased the Lord: therefore hasted he to take him away from among the wicked.

¹⁵ This the people saw, and understood it not, neither laid they up this in their minds, That his grace and mercy is with his saints, and that he hath respect unto his chosen.

¹ Adevărat, adevărat vă spun: Cel care nu intră pe ușă în staulul oilor, ci se cațără pe altă parte, acela este hoț și tâlhar.

² Dar cel care intră pe ușă este păstorul oilor.

³ Portarul îi deschide și oile aud vocea lui; iar el își cheamă oile pe nume și le conduce afară.

⁴ Și după ce își scoate oile, merge înaintea lor și oile îl urmează, pentru că ele îi cunosc vocea.

⁵ Și nu vor urma nicidecum un străin, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor.

⁶ Isus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înțeles cele ce le vorbea.

⁷ Atunci Isus le-a spus din nou: Adevărat, adevărat vă spun: Eu sunt ușa oilor.

⁸ Toți cei ce au venit înainte de mine, sunt hoți și tâlhari; dar oile nu i-au ascultat.

⁹ Eu sunt ușa; dacă intră cineva prin mine va fi salvat și va intra și va ieși și va găsi pășune.

¹ Dar să mai știi aceasta, că în zilele de pe urmă vor veni timpuri primejdioase.

² Fiindcă oamenii vor fi iubitori de sine, lacomi, lăudăroși, mândri, blasfematori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără sfințenie,

³ Fără afecțiune naturală, călcători de pace, acuzatori falși, lipsiți de autocontrol, feroce, disprețuitori ai celor buni,

⁴ Trădători, impulsivi, îngâmfați, iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu,

⁵ Având o formă de evlavie dar negându-i puterea; ferește-te de astfel de oameni.

⁶ Fiindcă dintre aceștia sunt cei care se furișează în case și captivează femeile fără minte, încărcate cu păcate, purtate de diverse pofte,

⁷ Învățând tot timpul și neputând niciodată să vină la cunoașterea adevărului.

⁸ Și chiar așa cum Ianes și Iambres s-au împotrivit lui Moise, tot așa și aceștia se împotrivesc adevărului, oameni ai minților corupte și respinși referitor la credință.

⁹ Dar nu vor înainta mai departe, fiindcă nebunia lor va fi evidentă tuturor, cum a fost și a acelora.

¹⁷ Ascultați de cei ce conduc peste voi și supuneți-vă, fiindcă ei veghează asupra sufletelor voastre, ca unii care trebuie să dea socoteală; pentru ca ei să facă aceasta cu bucurie și nu cu mâhnire, fiindcă aceasta nu vă este de folos.

¹⁸ Rugați-vă pentru noi! Căci ne încredem că avem o conștiință bună, în toate voind să trăim onest.

¹⁹ Dar mult mai mult, vă implor să faceți aceasta, ca să vă fiu redat cât mai curând.

²⁰ Iar Dumnezeul păcii, care l-a adus înapoi dintre morți pe Domnul nostru Isus, marele păstor al oilor, prin sângele legământului veșnic,

²¹ Să vă desăvârșească în fiecare lucrare bună, pentru a face voia lui, lucrând în voi ce este plăcut înaintea lui, prin Isus Cristos, căruia fie gloria pentru totdeauna și întotdeauna. Amin.

⁴⁶ Păziți-vă de scribii care doresc să se plimbe în robe lungi și iubesc saluturile în piețe și scaunele de frunte în sinagogi și locurile de onoare la ospețe;

⁴⁷ Care devorează casele văduvelor și de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceștia vor primi mai mare damnare.

¹ Și a ridicat privirea și a văzut pe bogați aruncându-și darurile în vistierie.

² Și a văzut și pe o anumită văduvă săracă aruncând acolo doi bănuți.

³ Și a spus: Adevărat vă spun, această văduvă săracă a aruncat în vistierie mai mult decât toți;

⁴ Fiindcă toți aceștia au aruncat din abundența lor pentru ofrandele lui Dumnezeu; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat în vistierie tot ce avea ca să trăiască.

⁹ Eu sunt ușa; dacă intră cineva prin mine va fi salvat și va intra și va ieși și va găsi pășune.

¹⁰ Hoțul nu vine decât pentru a fura și a ucide și a nimici. Eu am venit ca ele să aibă viață și să o aibă din abundență.

¹¹ Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun își dă viața pentru oi.

¹² Dar cel angajat și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le apucă și risipește oile.

¹³ Cel angajat fuge, pentru că este angajat și nu îi pasă de oi.

¹⁴ Eu sunt păstorul cel bun și le cunosc pe ale mele și sunt cunoscut de ale mele.

¹⁵ Așa cum mă cunoaște Tatăl, tot așa îl cunosc și eu pe Tatăl; și îmi dau viața pentru oi.

¹⁶ Mai am și alte oi, care nu sunt din acest staul; și pe acelea trebuie să le aduc, și ele vor auzi vocea mea; și va fi un singur staul și un singur păstor.

¹ Și toată mulțimea lor s-a sculat și ei l-au dus la Pilat.

² Și au început să îl acuze, spunând: Am găsit pe acesta pervertind națiunea și oprind a da taxă Cezarului, spunând că el este Cristos, un Împărat.

³ Iar Pilat l-a întrebat, spunând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar el i-a răspuns și a zis: Tu spui.

⁴ Atunci Pilat a spus marilor preoți și mulțimii: Nu găsesc nicio vină în acest om.

⁵ Dar erau și mai insistenți, spunând: Întărâtă poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea, până în acest loc.

⁶ Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galileean.

⁷ Și înțelegând că este din jurisdicția lui Irod, l-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile.

⁸ Iar când Irod a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, fiindcă demult dorea să îl vadă, pentru că auzise multe despre el; și spera să vadă vreun miracol făcut de el.

⁹ Atunci l-a întrebat cu multe cuvinte; dar el nu i-a răspuns nimic.

¹⁰ Iar preoții de seamă și scribii stăteau în picioare și îl acuzau vehement.

¹¹ Iar Irod, împreună cu soldații lui, îl făceau de nimic și îl batjocoreau și l-au înveșmântat cu o haină strălucitoare și l-au trimis înapoi la Pilat.

¹² Și amândoi, Pilat și Irod, s-au făcut prieteni unul cu altul în acea zi; fiindcă înainte erau în dușmănie unul cu altul.

¹³ Iar Pilat, după ce a chemat la un loc pe preoții de seamă și conducătorii și poporul,

¹⁴ Le-a spus: Mi-ați adus pe acest om ca pe unul care pervertește poporul; și iată, eu, cercetându-l înaintea voastră, nu am găsit în acest om nicio vină din cele ce îl acuzați;

¹⁵ Nu, nici chiar Irod; fiindcă v-am trimis la el; și iată, nimic demn de moarte nu i s-a făcut.

¹⁶ De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera.

¹⁷ (Fiindcă de nevoie, la sărbătoare trebuia să le elibereze pe unul închis.)

¹⁸ Dar toți au strigat deodată, spunând: Ia-l pe acesta și eliberează-ni-l pe Baraba;

¹⁹ (Care, din cauza unei anumite răscoale făcută în cetate, și ucidere, fusese aruncat în închisoare.)

²⁰ Pilat așadar, dorind să îl elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou.

²¹ Dar ei strigau, spunând: Crucifică-l, crucifică-l!

²² Iar el le-a spus a treia oară: De ce, ce rău a făcut el? Nu am găsit nicio vină de moarte în el; așadar îl voi pedepsi și îl voi elibera.

²³ Dar insistau cu voci puternice, cerând ca el să fie crucificat. Și vocile lor și ale marilor preoți au învins.

²⁴ Iar Pilat a dat sentința ca să fie așa cum au cerut ei.

²⁵ Și le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare din cauza răscoalei și a uciderii, pe cel ce îl cereau; iar pe Isus l-a dat voii lor.

²⁶ Și pe când îl duceau de acolo, au prins pe unul Simon, un cirenean, venind de la câmp, și pe el au pus crucea, ca să o poarte după Isus.

²⁷ Și l-a urmat o mare mulțime a poporului și a femeilor, care, de asemenea, se tânguiau și îl jeleau.

²⁸ Dar Isus, întorcându-se spre ele, a spus: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți pentru mine, ci plângeți pentru voi înșivă și pentru copiii voștri.

²⁹ Pentru că iată, vin zilele în care vor spune: Binecuvântate sunt cele sterpe și pântecele care nu au născut și sânii care nu au alăptat.

³⁰ Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne.

³¹ Căci dacă ei fac acestea cu un copac verde, ce se va face cu cel uscat?

³² Și erau de asemenea alți doi răufăcători duși cu el, pentru a fi uciși.

³³ Și după ce au venit la locul care este numit Calvar, acolo l-au crucificat pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și celălalt la stânga.

³⁴ Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, fiindcă ei nu știu ce fac. Și i-au împărțit hainele și au aruncat sorți.

³⁵ Și poporul stătea în picioare, privind. Și conducătorii de asemenea, împreună cu ei, l-au luat în derâdere, spunând: A salvat pe alții; să se salveze pe sine însuși, dacă el este Cristos, alesul lui Dumnezeu.

³⁶ Iar soldații de asemenea îl batjocoreau, venind la el și oferindu-i oțet,

³⁷ Și spunând: Dacă tu ești împăratul iudeilor, salvează-te pe tine însuți.

³⁸ Și a fost și o inscripție scrisă deasupra lui cu litere grecești și latinești și evreiești: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

³⁹ Iar unul dintre răufăcătorii atârnați îl defăima, spunând: Dacă tu ești Cristos, salvează-te pe tine însuți și pe noi.

⁴⁰ Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că ești sub aceeași condamnare?

⁴¹ Și noi, într-adevăr, pe drept; fiindcă primim răsplata cuvenită faptelor noastre; dar acest om nu a făcut nimic incorect.

⁴² Iar el i-a spus lui Isus: Doamne, amintește-ți de mine, când vii în împărăția ta.

⁴³ Și Isus i-a spus: Adevărat îți spun: Astăzi vei fi cu mine în paradis.

⁴⁴ Și era cam pe la ora a șasea și a fost întuneric peste toată țara, până la ora a noua.

⁴⁵ Și soarele s-a întunecat și perdeaua templului s-a rupt prin mijloc.

⁴⁶ Și după ce Isus a strigat cu voce tare, a spus: Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul; și, spunând astfel, și-a dat duhul.

⁴⁷ Și centurionul, când a văzut ce se făcuse, a glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr, acesta a fost un om drept.

⁴⁸ Și toți oamenii, care s-au adunat la acea priveliște, văzând cele ce se făcuseră, bătându-și piepturile s-au întors.

⁴⁹ Și toți cunoscuții lui și femeile care îl urmaseră din Galileea, au stat în picioare deoparte, uitându-se la acestea.

⁵⁰ Și iată, era un bărbat, numit Iosif, un consilier, fiind un bărbat bun și drept;

⁵¹ (Acesta nu fusese de acord cu sfatul și fapta lor); el era din Arimateea, o cetate a iudeilor; și care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu.

⁵² Acesta a mers la Pilat și a cerut trupul lui Isus.

⁵³ Și l-a luat jos și l-a înfășurat în pânză de in și l-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, în care nu fusese pus nimeni niciodată.

⁵⁴ Și acea zi era pregătirea; și sabatul se apropia.

⁵⁵ Și femeile, de asemenea, care au venit cu el din Galileea, l-au urmat și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui.

⁵⁶ Și s-au întors și au pregătit miresme și miruri; și s-au odihnit în sabat conform poruncii.