¹² Preaiubiților să nu vi se pară ciudată încercarea arzătoare care vine să vă încerce, de parcă ceva ciudat vi s-a întâmplat,

¹³ Ci bucurați-vă întrucât sunteți părtași suferințelor lui Cristos, pentru ca atunci când gloria sa va fi revelată, voi să vă bucurați de asemenea cu multă veselie.

¹⁴ Dacă sunteți ocărâți pentru numele lui Cristos, fericiți sunteți, pentru că duhul gloriei și al lui Dumnezeu se odihnește peste voi; din partea lor este vorbit de rău dar din partea voastră este glorificat.

¹⁵ Dar niciunul dintre voi să nu sufere ca un ucigaș, sau hoț, sau făcător de rele, sau ca un băgăreț în treburile altora.

¹⁶ Iar dacă cineva suferă pentru că este creștin, să nu se rușineze, ci să glorifice pe Dumnezeu în legătură cu aceasta.

¹⁷ Pentru că a venit timpul ca judecata să înceapă la casa lui Dumnezeu, iar dacă întâi începe la noi, care va fi sfârșitul acelora care nu ascultă de evanghelia lui Dumnezeu?

¹⁸ Și dacă cel drept cu greu este salvat, unde se vor arăta cel neevlavios și cel păcătos?

¹⁹ De aceea cei ce suferă conform voii lui Dumnezeu să își încredințeze sufletele lor lui, în facerea de bine, ca unui Creator credincios.

¹ Pe bătrânii care sunt printre voi îi îndemn, eu, care sunt de asemenea un bătrân și martor al suferințelor lui Cristos și părtaș al gloriei care va fi revelată,

² Pașteți turma lui Dumnezeu care este printre voi, supraveghind, nu prin constrângere, ci de bunăvoie; nu pentru câștig murdar, ci cu o minte binevoitoare;

³ Nici ca domnind peste moștenirea lui Dumnezeu, ci fiind exemple turmei.

⁴ Și când Păstorul cel mare se va arăta, veți primi o coroană a gloriei ce nu se ofilește.

⁵ Tot așa, tinerilor, supuneți-vă bătrânilor. Da, toți fiți supuși unii altora și îmbrăcați-vă cu umilință, pentru că Dumnezeu se opune celor mândri și dă har celor umili.

³⁸ Și le-a spus în doctrina lui: Păziți-vă de scribii cărora le place să umble cu robe lungi și le plac saluturile în piețe,

³⁹ Și scaunele din față în sinagogi și locurile de onoare la ospețe;

⁴⁰ Care devorează casele văduvelor și de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceștia vor primi mai mare damnare.

⁴¹ Și Isus ședea în fața vistieriei și privea cum oamenii aruncau bani în vistierie; și mulți bogați aruncau mult.

⁴² Și a venit o anumită văduvă săracă și a aruncat doi cadranți care fac un bănuț.

⁴³ Și a chemat pe discipolii săi și le-a spus: Adevărat vă spun că: Această văduvă săracă a aruncat mai mult decât au aruncat toți în vistierie;

⁴⁴ Fiindcă ei toți au aruncat din abundența lor; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce a avut, tot avutul ei.

¹ Și s-a întâmplat, când el s-a dus în casa unui conducător al fariseilor să mănânce pâine, în sabat, că ei îl pândeau.

² Și iată, înaintea lui era un anumit om bolnav cu hidropizie.

³ Și Isus, răspunzând, le-a spus învățătorilor legii și fariseilor, zicând: Este legiuit a vindeca în sabat?

⁴ Dar ei tăceau. Iar el l-a apucat și l-a vindecat și l-a lăsat să plece;

⁵ Și le-a răspuns, zicând: În ziua sabatului, care dintre voi dacă îi cade un măgar sau un bou într-o groapă nu îl va scoate imediat?

⁶ Și din nou nu au fost în stare să îi răspundă la acestea.

⁷ Și le-a spus o parabolă celor ce au fost invitați, când a observat cum au ales locurile de onoare; spunându-le:

⁸ Când ești invitat de cineva la nuntă, nu te așeza în locul de cinste; ca nu cumva, unul mai demn de cinste decât tine să fie invitat de el;

⁹ Și cel ce te-a invitat pe tine și pe el, venind, îți spune: Dă acestuia locul; și atunci începi cu rușine să iei ultimul loc.

¹⁰ Ci, când ești invitat, du-te și așază-te pe ultimul loc; ca, pe când vine cel ce te-a invitat, să îți spună: Prietene, urcă-te mai sus; atunci tu vei avea glorie înaintea celor ce stau la masă cu tine.

¹¹ Pentru că oricine se înalță pe sine însuși, va fi umilit; și cel ce se umilește, va fi înălțat.

¹² Atunci a spus și celui ce l-a invitat: Când faci un prânz sau o cină, nu chema prietenii tăi, nici frații tăi, nici rudele tale, nici vecini bogați; ca nu cumva și ei să te cheme în schimb și să ai o răsplată.

¹³ Ci, când faci un ospăț, cheamă săracii, schilozii, șchiopii, orbii;

¹⁴ Și vei fi binecuvântat, pentru că ei nu te pot răsplăti, fiindcă tu vei fi răsplătit la învierea drepților.

¹⁵ Și când unul dintre cei ce ședeau la masă cu el a auzit acestea, i-a spus: Binecuvântat este cel ce va mânca pâine în împărăția lui Dumnezeu.

¹⁶ Atunci i-a spus: Un anumit om a făcut o cină mare și a invitat pe mulți;

¹⁷ Și a trimis pe robul său la ora cinei să spună celor invitați: Veniți, pentru că toate sunt de acum pregătite.

¹⁸ Dar toți, ca unul, au început să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat o bucată de pământ și trebuie să mă duc și să o văd; te rog să mă scuzi.

¹⁹ Și altul a spus: Am cumpărat cinci perechi de boi și merg să îi încerc; te rog să mă scuzi.

²⁰ Și altul a spus: M-am căsătorit cu o femeie și de aceea nu pot veni.

²¹ Și acel rob a venit și a arătat domnului său acestea. Atunci stăpânul casei, mâniindu-se, a spus robului său: Du-te repede în străzile și ulițele cetății și adu aici săracii și schilozii și șchiopii și orbii.

²² Și robul a spus: Doamne, s-a făcut cum ai poruncit și mai este loc.

²³ Și domnul i-a spus robului: Du-te la drumurile mari și la garduri și constrânge-i să intre, ca să îmi fie casa umplută.

²⁴ Fiindcă vă spun că niciunul dintre acei bărbați care au fost invitați, nu va gusta din cina mea.

²⁵ Și mergeau mulțimi mari cu el; și, întorcându-se, le-a spus:

²⁶ Dacă vine cineva la mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe soție și pe copii și pe frați și pe surori, da, și propria sa viață de asemenea, nu poate fi discipolul meu.

²⁷ Și oricine nu își poartă crucea și nu vine după mine, nu poate fi discipolul meu.

²⁸ Căci, care dintre voi, vrând să zidească un turn, nu se așază mai întâi și socotește costul, dacă are cu ce să îl termine?

²⁹ Ca nu cumva, punând el temelia și nefiind în stare să termine, toți cei ce îl văd, să înceapă să își bată joc de el,

³⁰ Spunând: Acest om a început să zidească și nu a fost în stare să termine.

³¹ Sau, care împărat, mergând să facă război împotriva altui împărat, nu se așază mai întâi și se consultă dacă este în stare să îl întâmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

³² Iar dacă nu, pe când celălalt este încă departe, trimițând o solie, cere condiții de pace.

³³ Tot așa, oricine dintre voi care nu renunță la tot ce are, nu poate fi discipolul meu.

³⁴ Sarea este bună, dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce va fi dreasă;

³⁵ Nu este bună nici pentru pământ, nici pentru bălegar, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă.