¹ Pustiul şi locul uscat se vor veseli pentru ei; şi deşertul se va bucura şi va înflori ca trandafirul.

² Va înflori mult şi se va bucura cu bucurie şi cântare, gloria Libanului îi va fi dată, măreţia Carmelului şi a Saronului, vor vedea gloria DOMNULUI şi măreţia Dumnezeului nostru.

³ Întăriţi mâinile slabe şi îndreptaţi genunchii care se clatină.

⁴ Spuneţi-le celor cu inimă temătoare: Fiţi tari, nu vă temeţi; iată, Dumnezeul vostru va veni cu răzbunare, Dumnezeu va veni cu o răsplătire; va veni şi vă va salva.

⁵ Atunci ochii orbilor vor fi deschişi şi urechile surzilor vor fi destupate.

⁶ Atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta, căci ape vor ţâşni în pustiu şi pâraie în deşert.

⁷ Şi pământul uscat va deveni iaz şi ţara însetată izvoare de apă; în locuinţa dragonilor, unde fiecare se întinde, va fi iarbă cu trestii şi papură.

⁸ Şi va fi acolo un drum mare şi o cale, şi va fi numită Calea Sfinţeniei; cei necuraţi nu vor trece pe ea, ci va fi pentru cei sfinţi; trecătorii, chiar nebuni, nu se vor rătăci în ea.

⁹ Niciun leu nu va fi acolo, nici vreo fiară răpitoare nu se va urca pe ea, nu se va găsi acolo, dar cei răscumpăraţi vor umbla pe ea,

¹⁰ Şi răscumpăraţii DOMNULUI se vor întoarce şi vor veni în Sion cu cântece şi bucurie veşnică pe capetele lor, bucurie şi veselie vor căpăta, iar întristarea şi vaietul vor fugi.

²⁵ Și pe când Ioan își împlinea alergarea, spunea: Cine presupuneți că sunt eu? Eu nu sunt acela. Dar, iată, vine unul după mine, ale cărui sandale din picioare nu sunt demn să le dezleg.

²⁶ Bărbați și frați, fii din stirpea lui Avraam și oricare dintre voi care vă temeți de Dumnezeu, vouă vă este trimis cuvântul acestei salvări.

²⁷ Fiindcă toți cei ce locuiesc în Ierusalim și conducătorii lor nu l-au cunoscut, și vocile profeților care sunt citite în fiecare sabat, le-au împlinit, condamnându-l.

²⁸ Și cu toate că nu au găsit nicio vină de moarte în el, totuși i-au cerut lui Pilat ca el să fie ucis.

²⁹ Și după ce au împlinit tot ce era scris despre el, l-au luat jos de pe lemn și l-au pus într-un mormânt.

³⁰ Dar Dumnezeu l-a înviat dintre morți;

³¹ El a fost văzut multe zile de cei ce au urcat cu el din Galileea la Ierusalim, care sunt martorii lui pentru popor.

³² Și noi vă predicăm vești îmbucurătoare, că promisiunea făcută pentru părinți,

³³ A împlinit-o Dumnezeu față de noi, copiii lor, în aceea că a înviat pe Isus, precum și este scris în psalmul al doilea: Tu ești Fiul meu, astăzi te-am născut.

¹ Și în acele zile a venit Ioan Baptist, predicând în pustia Iudeii,

² Și spunând: Pocăiți-vă, fiindcă împărăția cerului este aproape.

³ Fiindcă acesta este cel despre care fusese spus de profetul Isaia, zicând: Vocea unuia strigând în pustie, Pregătiți calea Domnului, faceți cărările lui drepte.

⁴ Și acest Ioan își avea haina din păr de cămilă și un brâu de piele în jurul mijlocului său; și mâncarea lui era lăcuste și miere sălbatică.

⁵ Atunci au ieșit la el Ierusalimul și toată Iudeea și toată regiunea de jur împrejurul Iordanului,

⁶ Și erau botezați de el în Iordan, mărturisindu-și păcatele.

⁷ Dar când a văzut pe mulți dintre farisei și saduchei venind la botezul lui, le-a spus: O pui de vipere, cine v-a avertizat să fugiți de furia care vine?

⁸ Faceți de aceea roade cuvenite pocăinței.

⁹ Și nu vă gândiți să spuneți în voi înșivă: Avem ca tată pe Avraam; căci vă spun că Dumnezeu este în stare să ridice copii lui Avraam din aceste pietre.

¹⁰ Iar acum, securea deja este înfiptă la rădăcina pomilor; de aceea, fiecare pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.

¹¹ Eu, într-adevăr, vă botez cu apă pentru pocăință; dar cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, ale cărui sandale nu sunt demn să le duc; el vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc;

¹⁶ Spălaţi-vă, curăţiţi-vă; puneţi deoparte facerile voastre de rău din faţa ochilor mei; încetaţi să faceţi răul;

¹⁷ Învăţaţi să faceţi binele; căutaţi judecata, uşuraţi pe oprimat, judecaţi pe cel fără tată, pledaţi pentru văduvă.

¹⁸ Veniţi acum să ne judecăm, spune DOMNUL, de sunt păcatele voastre ca stacojiul, vor fi albe ca zăpada; de sunt roşii precum carminul, vor fi ca lâna.

¹⁹ Dacă veţi fi voitori şi ascultători, veţi mânca bunătatea pământului,

²⁰ Dar dacă veţi refuza şi vă veţi răzvrăti, veţi fi mâncaţi de sabie; căci gura DOMNULUI a vorbit.

¹ Și s-a întâmplat că, în timp ce Apolo era în Corint, Pavel, traversând ținuturile de sus, a venit la Efes; și, găsind anumiți discipoli,

² Le-a spus: Ați primit Duhul Sfânt de când ați crezut? Iar ei i-au spus: Nici măcar nu am auzit că ar fi vreun Duh Sfânt.

³ Iar el le-a spus: Atunci cu ce ați fost botezați? Iar ei au spus: Cu botezul lui Ioan.

⁴ Atunci Pavel a spus: Ioan într-adevăr a botezat cu botezul pocăinței, spunând poporului că ar trebui să creadă în cel ce vine după el, adică în Cristos Isus.

⁵ Când au auzit, au fost botezați în numele Domnului Isus.

⁶ Și după ce Pavel și-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei; și vorbeau în limbi și profețeau.

⁷ Și erau cam doisprezece bărbați cu totul.

⁸ Și a intrat în sinagogă și a vorbit cutezător timp de trei luni, dezbătând și convingând despre cele ale împărăției lui Dumnezeu.

¹ Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu;

² Așa cum este scris în profeți: Iată, eu trimit pe mesagerul meu înaintea feței tale, care îți va pregăti calea înaintea ta.

³ Vocea unuia care strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, faceți cărările sale drepte.

⁴ Ioan boteza în pustie și predica botezul pocăinței pentru iertarea păcatelor.

⁵ Și ieșea la el toată țara Iudeii și cei din Ierusalim și toți au fost botezați de el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele.

⁶ Și Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă și cu un brâu de piele în jurul mijlocului său și mânca lăcuste și miere sălbatică;

⁷ Și predica, spunând: După mine vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt demn să mă aplec să îi dezleg cureaua sandalelor.

⁸ Eu într-adevăr v-am botezat cu apă, dar el vă va boteza cu Duhul Sfânt.

³ De aceea cu bucurie veţi scoate apă din fântânile salvării.

⁴ Şi în acea zi veţi spune: Lăudaţi pe DOMNUL, chemaţi numele său, vestiţi facerile lui printre popoare, daţi de ştire că numele lui este înălţat.

⁵ Cântaţi DOMNULUI, căci a făcut lucruri măreţe, aceasta este cunoscută pe tot pământul.

⁶ Strigă şi chiuie, locuitor al Sionului, căci mare este Cel Sfânt al lui Israel în mijlocul tău.

³ Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Cristos, am fost botezați în moartea lui?

⁴ De aceea suntem îngropați cu el prin botez în moarte; pentru ca, așa cum Cristos a fost înviat dintre morți prin gloria Tatălui, chiar așa și noi ar trebui să umblăm în înnoirea vieții.

⁵ Căci dacă am fost sădiți împreună în asemănarea morții sale, vom fi și în asemănarea învierii sale.

⁶ Știind aceasta, că omul nostru cel vechi este crucificat cu el, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, ca de acum înainte noi să nu mai servim păcatului.

⁷ Fiindcă cel mort este eliberat de păcat.

⁸ Acum dacă suntem morți împreună cu Cristos, credem că vom și trăi cu el,

⁹ Știind că Cristos, fiind înviat dintre morți, nu mai moare; moartea nu mai are domnie asupra lui.

¹⁰ Fiindcă în aceea că a murit, a murit pentru păcat o singură dată; dar în aceea că trăiește, trăiește pentru Dumnezeu.

¹¹ Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă a fi morți într-adevăr față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru.

⁹ Și s-a întâmplat în acele zile că Isus a venit din Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan.

¹⁰ Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschizându-se și Duhul ca un porumbel coborând pe el;

¹¹ Și a venit o voce din cer: Tu ești Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată plăcerea.

¹² Și îndată Duhul l-a condus în pustie.

¹³ Și a fost acolo, în pustie, patruzeci de zile ispitit de Satan; și a fost cu fiarele sălbatice; și îngerii i-au servit.

¹⁴ Și după ce Ioan a fost pus în închisoare, Isus a venit în Galileea predicând evanghelia împărăției lui Dumnezeu,

¹⁵ Și, spunând: Timpul este împlinit și împărăția lui Dumnezeu este aproape: pocăiți-vă și credeți evanghelia.

⁸ Astfel spune DOMNUL: La timpul îndurării te-am auzit, şi în ziua salvării te-am ajutat; şi te voi păstra şi te voi da ca legământ al poporului, pentru a întemeia pământul, să faci să moştenească moştenirile pustiite;

⁹ Ca să spui prizonierilor: Mergeţi înainte; celor ce sunt în întuneric: Arătaţi-vă. Vor paşte pe lângă drumuri şi păşunile lor vor fi în toate locurile înalte.

¹⁰ Nu vor flămânzi nici nu vor înseta; nici căldura nici soarele nu îi vor lovi, căci cel ce are milă de ei îi va conduce, pe lângă izvoarele de apă îi va călăuzi.

¹¹ Şi toţi munţii mei îi voi face o cale şi drumurile mele mari vor fi înălţate.

¹² Iată, aceştia vor veni de departe; şi, iată, aceştia din nord şi din vest şi aceştia din ţara lui Sinim.

¹³ Cântaţi, cerurilor; şi bucură-te, pământule; şi izbucniţi în cântare, munţilor, fiindcă DOMNUL a mângâiat poporul lui şi va avea milă de cei nenorociţi ai lui.

¹⁴ Dar Sionul a spus: DOMNUL m-a părăsit şi Domnul meu m-a uitat.

¹⁵ Poate o femeie să îşi uite copilul sugar, încât să nu aibă milă de fiul pântecelui ei? Da, ei pot uita, totuşi eu nu te voi uita.

¹¹ Fiindcă harul lui Dumnezeu care aduce salvarea s-a arătat tuturor oamenilor,

¹² Învățându-ne ca, negând neevlavia și poftele lumești, să trăim în cumpătare, în dreptate și în evlavie în această lume de acum.

¹³ Așteptând acea binecuvântată speranță și glorioasa arătare a marelui Dumnezeu și a Salvatorului nostru Isus Cristos.

¹⁴ Care s-a dat pe sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din toată nelegiuirea și să purifice pentru sine însuși un popor deosebit, zelos pentru fapte bune.

⁴ Dar după ce s-a arătat bunătatea și dragostea pentru oameni a lui Dumnezeu, Salvatorul nostru,

⁵ Nu prin faptele dreptății pe care noi le-am făcut, ci conform milei sale el ne-a salvat, prin spălarea regenerării și înnoirea Duhului Sfânt,

⁶ Pe care l-a turnat abundent peste noi prin Isus Cristos, Salvatorul nostru,

⁷ Pentru ca, fiind declarați drepți prin harul său, să fim făcuți moștenitori conform cu speranța vieții eterne.

¹³ Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, să fie botezat de el.

¹⁴ Dar Ioan l-a oprit, spunând: Eu am nevoie să fiu botezat de tine și tu vii la mine?

¹⁵ Și Isus răspunzând, i-a zis: Lasă acum, fiindcă astfel ni se cuvine a împlini toată dreptatea. Atunci l-a lăsat.

¹⁶ Și Isus, după ce a fost botezat, a ieșit din apă îndată; și iată, cerurile i s-au deschis și a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și așezându-se ușor pe el.

¹⁷ Și iată, o voce din cer a spus: Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc toată plăcerea.

¹ La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul.

² Şi pământul era fără formă şi gol; şi întuneric era peste suprafaţa adâncului. Şi Duhul lui Dumnezeu se mişca peste suprafaţa apelor.

³ Şi Dumnezeu a spus: Să fie lumină! Şi a fost lumină.

⁴ Şi Dumnezeu a văzut lumina, că era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.

⁵ Şi Dumnezeu a numit lumina zi şi întunericul l-a numit noapte. Şi a fost o seară şi o dimineaţă: ziua întâi.

⁶ Şi Dumnezeu a spus: Să fie o întindere în mijlocul apelor şi aceasta să despartă apele de ape.

⁷ Şi Dumnezeu a făcut întinderea şi a despărţit apele care erau dedesubtul întinderii de apele care erau deasupra întinderii şi aşa a fost.

⁸ Şi Dumnezeu a numit întinderea cer. Şi a fost o seară şi o dimineaţă: ziua a doua.

⁹ Şi Dumnezeu a spus: Apele de sub cer să se adune la un loc şi să se arate uscatul. Şi aşa a fost.

¹⁰ Şi Dumnezeu a numit uscatul pământ, şi adunarea apelor a numit-o mări; şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

¹¹ Şi Dumnezeu a spus: Să dea pământul iarbă, verdeaţa care aduce sămânţă şi pomi roditori care aduc rod după felul lor, a căror sămânţă este în ei, pe pământ. Şi aşa a fost.

¹² Şi pământul a dat iarbă şi verdeaţă care aduce sămânţă după felul ei şi pomi care aduc rod, a căror sămânţă era în ei, după felul lor; şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

¹³ Şi a fost o seară şi o dimineaţă: ziua a treia.

¹⁵ Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Pentru ce strigi către mine? Vorbește copiilor lui Israel să meargă înainte;

¹⁶ Dar ridică-ți toiagul și întinde-ți mâna peste mare și despic-o; și copiii lui Israel vor merge pe uscat prin mijlocul mării.

¹⁷ Și eu, iată, eu voi împietri inimile egiptenilor și îi vor urmări; și îmi voi aduce onoare prin Faraon și prin toată oștirea sa, prin carele sale și prin călăreții săi.

¹⁸ Și egiptenii vor ști că eu sunt DOMNUL, când mi-am adus onoare prin Faraon, prin carele sale și prin călăreții săi.

²¹ Și Moise și-a întins mâna peste mare; și DOMNUL a făcut ca marea să meargă înapoi printr-un puternic vânt din est toată noaptea aceea și a făcut marea pământ uscat și apele au fost despicate.

²² Și copiii lui Israel au mers în mijlocul mării pe pământ uscat; și apele le erau un zid pe partea dreaptă a lor și pe partea stângă a lor.

²³ Și egiptenii i-au urmărit și au intrat după ei în mijlocul mării, toți caii lui Faraon, carele sale și călăreții săi.

²⁷ Și Moise și-a întins mâna peste mare și marea s-a întors la puterea ei când a apărut dimineața; și egiptenii au fugit de dinaintea acesteia; și DOMNUL a doborât pe egipteni în mijlocul mării.

²⁸ Și apele s-au întors și au acoperit carele și călăreții, chiar toată oștirea lui Faraon care a intrat în mare după ei; nu a rămas nici măcar unul dintre ei.

²⁹ Dar copiii lui Israel au umblat pe pământ uscat în mijlocul mării; și apele le erau un zid de partea lor dreaptă și de partea lor stângă.

²² Astfel Moise a adus pe Israel de la Marea Roșie și au ieșit în pustia Șur; și au mers trei zile în pustie și nu au găsit apă.

²³ Și când au ajuns la Mara, nu puteau bea din apele din Mara, fiindcă erau amare; de aceea i s-a pus numele Mara.

²⁴ Și poporul a cârtit împotriva lui Moise, spunând: Ce vom bea?

²⁵ Și el a strigat către DOMNUL; și DOMNUL i-a arătat un pom, pe care, când l-a aruncat în ape, apele s-au făcut dulci; acolo le-a făcut un statut și o rânduială și acolo i-a încercat,

²⁶ Și a spus: Dacă vei da ascultare cu toată atenția la vocea DOMNULUI Dumnezeul tău și vei face ceea ce este drept înaintea ochilor lui și vei deschide urechea la poruncile lui și vei ține toate statutele lui, nu voi pune peste tine niciuna din aceste boli pe care le-am adus peste egipteni; căci eu sunt DOMNUL care te vindecă.

²⁷ Și au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece fântâni de apă și șaptezeci de palmieri; și au așezat tabăra acolo lângă ape.

¹ Și au pornit de la Elim și toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia lui Sin, care este între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a celei de a doua luni după ieșirea lor din țara Egiptului.

⁷ Și DOMNUL i-a spus lui Iosua: Astăzi voi începe să te înalț în văzul întregului Israel, ca să știe că, precum am fost cu Moise, tot astfel voi fi cu tine.

⁸ Și să poruncești preoților care poartă chivotul legământului, spunând: Când veți ajunge la marginea apei Iordanului, să stați nemișcați în Iordan.

¹⁵ Și în timp ce aceia care au purtat chivotul au ajuns la Iordan și picioarele preoților care au purtat chivotul s-au muiat în marginea apei (fiindcă Iordanul se revarsă peste toate malurile sale în toate zilele recoltei),

¹⁶ Că apele care veneau de sus au stat și s-au ridicat într-o grămadă foarte departe de cetatea Adam, care este lângă Țaretan; și cele care coborau spre marea câmpiei, chiar marea sărată, s-au oprit și s-au despărțit; și poporul a trecut în dreptul Ierihonului.

¹⁷ Și preoții care au purtat chivotul legământului DOMNULUI au stat ferm pe pământ uscat în mijlocul Iordanului și toți israeliții au trecut pe pământ uscat, până când toți oamenii au terminat de trecut Iordanul.

⁶ And Elijah said unto him, Tarry, I pray thee, here; for the LORD hath sent me to Jordan. And he said, As the LORD liveth, and as thy soul liveth, I will not leave thee. And they two went on.

⁷ And fifty men of the sons of the prophets went, and stood to view afar off: and they two stood by Jordan.

⁸ And Elijah took his mantle, and wrapped it together, and smote the waters, and they were divided hither and thither, so that they two went over on dry ground.

⁹ And it came to pass, when they were gone over, that Elijah said unto Elisha, Ask what I shall do for thee, before I be taken away from thee. And Elisha said, I pray thee, let a double portion of thy spirit be upon me.

¹⁰ And he said, Thou hast asked a hard thing: nevertheless, if thou see me when I am taken from thee, it shall be so unto thee; but if not, it shall not be so.

¹¹ And it came to pass, as they still went on, and talked, that, behold, there appeared a chariot of fire, and horses of fire, and parted them both asunder; and Elijah went up by a whirlwind into heaven.

¹² And Elisha saw it, and he cried, My father, my father, the chariot of Israel, and the horsemen thereof. And he saw him no more: and he took hold of his own clothes, and rent them in two pieces.

¹³ He took up also the mantle of Elijah that fell from him, and went back, and stood by the bank of Jordan;

¹⁴ And he took the mantle of Elijah that fell from him, and smote the waters, and said, Where is the LORD God of Elijah? and when he also had smitten the waters, they parted hither and thither: and Elisha went over.

⁹ So Naaman came with his horses and with his chariot, and stood at the door of the house of Elisha.

¹⁰ And Elisha sent a messenger unto him, saying, Go and wash in Jordan seven times, and thy flesh shall come again to thee, and thou shalt be clean.

¹¹ But Naaman was wroth, and went away, and said, Behold, I thought, He will surely come out to me, and stand, and call on the name of the LORD his God, and strike his hand over the place, and recover the leper.

¹² Are not Abana and Pharpar, rivers of Damascus, better than all the waters of Israel? may I not wash in them, and be clean? So he turned and went away in a rage.

¹³ And his servants came near, and spake unto him, and said, My father, if the prophet had bid thee do some great thing, wouldest thou not have done it? how much rather then, when he saith to thee, Wash, and be clean?

¹⁴ Then went he down, and dipped himself seven times in Jordan, according to the saying of the man of God: and his flesh came again like unto the flesh of a little child, and he was clean.

¹⁶ Spălaţi-vă, curăţiţi-vă; puneţi deoparte facerile voastre de rău din faţa ochilor mei; încetaţi să faceţi răul;

¹⁷ Învăţaţi să faceţi binele; căutaţi judecata, uşuraţi pe oprimat, judecaţi pe cel fără tată, pledaţi pentru văduvă.

¹⁸ Veniţi acum să ne judecăm, spune DOMNUL, de sunt păcatele voastre ca stacojiul, vor fi albe ca zăpada; de sunt roşii precum carminul, vor fi ca lâna.

¹⁹ Dacă veţi fi voitori şi ascultători, veţi mânca bunătatea pământului,

²⁰ Dar dacă veţi refuza şi vă veţi răzvrăti, veţi fi mâncaţi de sabie; căci gura DOMNULUI a vorbit.

¹ Şi Iacob a plecat pe calea sa şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu.

² Şi când Iacob i-a văzut, a spus: Aceasta este oştirea lui Dumnezeu; şi a pus numele acelui loc, Mahanaim.

³ Şi Iacob a trimis mesageri înaintea lui la Esau, fratele său, până în ţara lui Seir, ţinutul lui Edom.

⁴ Şi le-a poruncit, spunând: Astfel să vorbiţi domnului meu Esau: Servitorul tău, Iacob, spune astfel: Eu am locuit temporar cu Laban şi am rămas acolo până acum;

⁵ Şi am boi şi măgari, turme şi servitori şi servitoare; şi am trimis pentru a spune domnului meu, ca să găsesc har înaintea ochilor tăi.

⁶ Şi mesagerii s-au întors la Iacob, spunând: Am mers la fratele tău, Esau; şi de asemenea el vine să te întâlnească şi patru sute de bărbaţi cu el.

⁷ Atunci Iacob a fost grozav de înspăimântat şi tulburat şi a împărţit oamenii care erau cu el şi turmele şi cirezile şi cămilele, în două cete;

⁸ Şi a spus: Dacă Esau vine la una din cete şi o loveşte, atunci cealaltă ceată care rămâne va scăpa.

⁹ Şi Iacob a spus: Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, DOMNUL care mi-a spus: Întoarce-te în ţara ta şi la rudele tale şi mă voi purta bine cu tine;

¹⁰ Eu nu sunt demn nici de cea mai mică din toate îndurările şi de tot adevărul pe care l-ai arătat servitorului tău; căci cu toiagul meu am trecut acest Iordan; şi acum eu am devenit două cete.

⁵ Și fiica lui Faraon a coborât să se spele la râu; și servitoarele ei umblau pe malul râului; și când a văzut arca printre trestii și-a trimis servitoarea să o aducă.

⁶ Și când a deschis-o, a văzut copilul; și, iată, pruncul plângea. Iar ea a avut milă de el și a spus: Acesta este unul dintre copiii evreilor.

⁷ Atunci sora lui a spus fiicei Faraonului: Să merg și să îți chem o doică dintre femeile evreice, ca să alăpteze copilul pentru tine?

⁸ Și fiica lui Faraon i-a spus: Du-te. Și fata a mers și a chemat pe mama copilului.

⁹ Și fiica lui Faraon i-a spus: Ia acest copil și alăptează-l pentru mine și îți voi da plățile tale. Și femeia a luat copilul și l-a alăptat.

¹⁰ Și copilul a crescut și ea l-a adus la fiica lui Faraon și el a devenit fiul ei. Iar ea i-a pus numele Moise; și a spus: Pentru că l-am scos din apă.

³⁶ Și Ghedeon i-a spus lui Dumnezeu: Dacă voiești să salvezi pe Israel prin mâna mea, precum ai spus,

³⁷ Iată, voi pune un val de lână în arie și dacă va fi rouă numai pe val și tot pământul de lângă va fi uscat, atunci voi cunoaște că vei salva pe Israel prin mâna mea, precum ai spus.

³⁸ Și a fost astfel, că s-a sculat a doua zi dis-de-dimineață și a strâns valul și a stors roua din val, un vas plin cu apă.

³⁹ Și Ghedeon i-a spus lui Dumnezeu: Să nu se aprindă mânia ta împotriva mea și voi vorbi numai de data aceasta, te rog, să mai încerc numai de data aceasta cu valul; să fie uscat peste val și peste tot pământul să fie rouă.

⁴⁰ Și Dumnezeu a făcut astfel în noaptea aceea, că a fost uscat numai valul și pe tot pământul a fost rouă.

³⁰ And Elijah said unto all the people, Come near unto me. And all the people came near unto him. And he repaired the altar of the LORD that was broken down.

³¹ And Elijah took twelve stones, according to the number of the tribes of the sons of Jacob, unto whom the word of the LORD came, saying, Israel shall be thy name:

³² And with the stones he built an altar in the name of the LORD: and he made a trench about the altar, as great as would contain two measures of seed.

³³ And he put the wood in order, and cut the bullock in pieces, and laid him on the wood, and said, Fill four barrels with water, and pour it on the burnt sacrifice, and on the wood.

³⁴ And he said, Do it the second time. And they did it the second time. And he said, Do it the third time. And they did it the third time.

³⁵ And the water ran round about the altar; and he filled the trench also with water.

³⁶ And it came to pass at the time of the offering of the evening sacrifice, that Elijah the prophet came near, and said, LORD God of Abraham, Isaac, and of Israel, let it be known this day that thou art God in Israel, and that I am thy servant, and that I have done all these things at thy word.

³⁷ Hear me, O LORD, hear me, that this people may know that thou art the LORD God, and that thou hast turned their heart back again.

³⁸ Then the fire of the LORD fell, and consumed the burnt sacrifice, and the wood, and the stones, and the dust, and licked up the water that was in the trench.

³⁹ And when all the people saw it, they fell on their faces: and they said, The LORD, he is the God; the LORD, he is the God.

¹⁹ And the men of the city said unto Elisha, Behold, I pray thee, the situation of this city is pleasant, as my lord seeth: but the water is naught, and the ground barren.

²⁰ And he said, Bring me a new cruse, and put salt therein. And they brought it to him.

²¹ And he went forth unto the spring of the waters, and cast the salt in there, and said, Thus saith the LORD, I have healed these waters; there shall not be from thence any more death or barren land.

²² So the waters were healed unto this day, according to the saying of Elisha which he spake.

⁸ Astfel spune DOMNUL: La timpul îndurării te-am auzit, şi în ziua salvării te-am ajutat; şi te voi păstra şi te voi da ca legământ al poporului, pentru a întemeia pământul, să faci să moştenească moştenirile pustiite;

⁹ Ca să spui prizonierilor: Mergeţi înainte; celor ce sunt în întuneric: Arătaţi-vă. Vor paşte pe lângă drumuri şi păşunile lor vor fi în toate locurile înalte.

¹⁰ Nu vor flămânzi nici nu vor înseta; nici căldura nici soarele nu îi vor lovi, căci cel ce are milă de ei îi va conduce, pe lângă izvoarele de apă îi va călăuzi.

¹¹ Şi toţi munţii mei îi voi face o cale şi drumurile mele mari vor fi înălţate.

¹² Iată, aceştia vor veni de departe; şi, iată, aceştia din nord şi din vest şi aceştia din ţara lui Sinim.

¹³ Cântaţi, cerurilor; şi bucură-te, pământule; şi izbucniţi în cântare, munţilor, fiindcă DOMNUL a mângâiat poporul lui şi va avea milă de cei nenorociţi ai lui.

¹⁴ Dar Sionul a spus: DOMNUL m-a părăsit şi Domnul meu m-a uitat.

¹⁵ Poate o femeie să îşi uite copilul sugar, încât să nu aibă milă de fiul pântecelui ei? Da, ei pot uita, totuşi eu nu te voi uita.

¹⁹ Fiindcă deși sunt liber față de toți, totuși m-am făcut rob tuturor, ca să câștig pe cei mai mulți.

²⁰ Și iudeilor m-am făcut ca iudeu, ca să câștig pe iudei; celor de sub lege, ca fiind sub lege, ca să câștig pe cei de sub lege;

²¹ Celor fără lege, ca fără lege (nefiind fără lege față de Dumnezeu, ci sub lege față de Cristos), ca să câștig pe cei fără lege.

²² Celor slabi m-am făcut asemenea celor slabi, ca să câștig pe cei slabi. M-am făcut toate tuturor, ca oricum să salvez pe unii.

²³ Și fac aceasta pentru evanghelie, ca să mă fac părtaș al ei cu voi.

²⁴ Nu știți că cei ce aleargă într-o cursă, toți aleargă, dar unul primește premiul? Alergați astfel ca să îl obțineți.

²⁵ Dar oricine se străduiește pentru măiestrie se înfrânează în toate. Și ei fac aceasta ca să obțină o coroană putrezitoare, dar noi una neputrezitoare.

²⁶ Eu de aceea astfel alerg, dar nu ca în nesiguranță. Astfel lupt, dar nu ca unul care lovește în aer.

²⁷ Ci îmi disciplinez trupul și îl țin în supunere, ca nu cumva în vreun fel după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.

¹ Și în anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, Pontius Pilat fiind guvernator al Iudeii și Irod fiind tetrarh al Galileii și Filip, fratele lui, tetrarh al Ituriei și al regiunii Trachonitis și Lisanias, tetrarh al Abilenei,

² Ana și Caiafa fiind înalții preoți, cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.

³ Și a venit în tot ținutul din jurul Iordanului, predicând botezul pocăinței pentru iertarea păcatelor;

⁴ Așa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul, spunând: Vocea unuia strigând în pustie: Pregătiți calea Domnului, faceți-i cărările drepte.

⁵ Fiecare vale va fi umplută și fiecare munte și deal va fi coborât; și cea strâmbă va fi îndreptată și căile colțuroase vor fi netezite;

⁶ Și toată făptura va vedea salvarea lui Dumnezeu.

⁷ Atunci a spus mulțimilor care ieșeau să fie botezate de el: Pui de vipere, cine v-a avertizat să fugiți de furia care vine?

⁸ Faceți de aceea roade cuvenite de pocăință și nu începeți să spuneți în voi înșivă: Avem ca tată pe Avraam; fiindcă vă spun că Dumnezeu este în stare să ridice copii lui Avraam din aceste pietre.

⁹ Iar acum, securea chiar este înfiptă la rădăcina pomilor; de aceea fiecare pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.

¹⁰ Și mulțimea l-a întrebat, spunând: Atunci ce să facem?

¹¹ El a răspuns și le-a zis: Cel ce are două haine, să împartă celui ce nu are; și cel ce are mâncare, să facă la fel.

¹² Atunci au venit și niște vameși să fie botezați și i-au spus: Învățătorule, ce să facem?

¹³ Și le-a spus: Să nu stoarceți mai mult decât vă este rânduit.

¹⁴ Și soldații la fel îl întrebau, spunând: Și noi ce să facem? Și le-a spus: Nu asupriți pe nimeni, nici să nu acuzați pe nedrept; și să fiți mulțumiți cu plățile voastre.

¹⁵ Și pe când poporul era în așteptare și toți cugetau în inimile lor despre Ioan, dacă este sau nu este el Cristosul,

¹⁶ Ioan a răspuns, zicând, tuturor: Eu într-adevăr vă botez cu apă; dar vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt demn să îi dezleg cureaua sandalelor; el vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.

¹⁷ A cărui furcă este în mâna lui și își va curăța în întregime aria și va aduna grâul în grânarul său; dar pleava o va arde cu foc de nestins.

¹⁸ Și predica poporului multe alte lucruri, îndemnându-i.

¹ Pustiul şi locul uscat se vor veseli pentru ei; şi deşertul se va bucura şi va înflori ca trandafirul.

² Va înflori mult şi se va bucura cu bucurie şi cântare, gloria Libanului îi va fi dată, măreţia Carmelului şi a Saronului, vor vedea gloria DOMNULUI şi măreţia Dumnezeului nostru.

³ Întăriţi mâinile slabe şi îndreptaţi genunchii care se clatină.

⁴ Spuneţi-le celor cu inimă temătoare: Fiţi tari, nu vă temeţi; iată, Dumnezeul vostru va veni cu răzbunare, Dumnezeu va veni cu o răsplătire; va veni şi vă va salva.

⁵ Atunci ochii orbilor vor fi deschişi şi urechile surzilor vor fi destupate.

⁶ Atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta, căci ape vor ţâşni în pustiu şi pâraie în deşert.

⁷ Şi pământul uscat va deveni iaz şi ţara însetată izvoare de apă; în locuinţa dragonilor, unde fiecare se întinde, va fi iarbă cu trestii şi papură.

⁸ Şi va fi acolo un drum mare şi o cale, şi va fi numită Calea Sfinţeniei; cei necuraţi nu vor trece pe ea, ci va fi pentru cei sfinţi; trecătorii, chiar nebuni, nu se vor rătăci în ea.

⁹ Niciun leu nu va fi acolo, nici vreo fiară răpitoare nu se va urca pe ea, nu se va găsi acolo, dar cei răscumpăraţi vor umbla pe ea,

¹⁰ Şi răscumpăraţii DOMNULUI se vor întoarce şi vor veni în Sion cu cântece şi bucurie veşnică pe capetele lor, bucurie şi veselie vor căpăta, iar întristarea şi vaietul vor fugi.

¹ Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, şi cel ce nu are bani, veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi; da, veniţi, cumpăraţi vin şi lapte fără bani şi fără preţ.

² Pentru ce cheltuiţi bani pentru ce nu este pâine? Şi osteneala voastră pentru ceea ce nu satură? Daţi-mi atent ascultare şi mâncaţi ceea ce este bun şi să se desfete sufletul vostru în grăsime.

³ Plecaţi-vă urechile şi veniţi la mine, ascultaţi şi sufletul vostru va trăi; iar eu voi face un legământ veşnic cu voi, conform îndurărilor sigure ale lui David.

⁴ Iată, l-am dat ca martor poporului, un conducător şi comandant poporului.

⁵ Iată, vei chema o naţiune pe care nu o cunoşti, şi naţiuni care nu te-au cunoscut vor alerga la tine datorită DOMNULUI Dumnezeului tău şi pentru Cel Sfânt al lui Israel, căci el te-a glorificat.

⁶ Căutaţi pe DOMNUL cât mai poate fi găsit, chemaţi-l cât mai este aproape;

⁷ Să îşi părăsească cel stricat calea şi omul nedrept gândurile lui, şi să se întoarcă la DOMNUL, iar el va avea milă de el; şi la Dumnezeul nostru, căci el îşi înmulţeşte iertarea.

⁸ Fiindcă gândurile mele nu sunt gândurile tale, nici căile tale nu sunt căile mele, spune DOMNUL.

⁹ Căci aşa cum cerurile sunt mai sus decât pământul, tot așa căile mele sunt mai înalte decât căile voastre şi gândurile mele decât gândurile voastre.

¹⁰ Căci aşa cum coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se întoarce acolo, ci udă pământul şi îl face să încolţească şi să înmugurească, pentru a da sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă,

¹¹ Tot așa va fi cuvântul meu care iese din gura mea, nu se va întoarce la mine gol, ci va împlini ceea ce îmi place şi va prospera în lucrul la care l-am trimis.

¹² Fiindcă veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi conduşi cu pace, munţii şi dealurile vor izbucni înaintea voastră în cântare şi toţi copacii câmpului vor bate din palme.

¹³ În loc de spin va răsări bradul şi în loc de mărăcine va răsări pomul de mirt şi va fi DOMNULUI ca nume, ca un semn veşnic care nu va fi stârpit.

³ De aceea cu bucurie veţi scoate apă din fântânile salvării.

⁴ Şi în acea zi veţi spune: Lăudaţi pe DOMNUL, chemaţi numele său, vestiţi facerile lui printre popoare, daţi de ştire că numele lui este înălţat.

⁵ Cântaţi DOMNULUI, căci a făcut lucruri măreţe, aceasta este cunoscută pe tot pământul.

⁶ Strigă şi chiuie, locuitor al Sionului, căci mare este Cel Sfânt al lui Israel în mijlocul tău.

¹ Mai mult, fraților, nu vă voiesc neștiutori, că toți părinții noștri au fost sub nor, și toți au trecut prin mare;

² Și toți au fost botezați la Moise în nor și în mare;

³ Și toți au mâncat aceeași mâncare spirituală,

⁴ Și toți au băut aceeași băutură spirituală, fiindcă au băut din acea Stâncă spirituală ce îi urma; și acea Stâncă era Cristos.

⁹ Și s-a întâmplat în acele zile că Isus a venit din Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan.

¹⁰ Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschizându-se și Duhul ca un porumbel coborând pe el;

¹¹ Și a venit o voce din cer: Tu ești Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată plăcerea.

¹ În acel timp, Irod, tetrarhul, a auzit de faima lui Isus;

² Și a spus servitorilor săi: Acesta este Ioan Baptist. El a înviat dintre morți; și din această cauză se arată fapte puternice în el.

³ Fiindcă Irod prinsese pe Ioan și îl legase și îl pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său, Filip.

⁴ Fiindcă Ioan i-a spus: Nu îți este legiuit să o ai.

⁵ Și voind să îl ucidă, se temea de mulțimi, pentru că îl considerau pe Ioan ca profet.

⁶ Dar când s-a ținut ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lor și i-a plăcut lui Irod.

⁷ De aceea el i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.

⁸ Și fiind instruită dinainte de mama ei, a spus: Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.

⁹ Și împăratul s-a întristat; cu toate acestea, din cauza jurământului și a celor ce ședeau la masă cu el, a poruncit să i-l dea.

¹⁰ Și a trimis și a decapitat pe Ioan în închisoare.

¹¹ Și capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei; și l-a dus mamei ei.

¹² Și discipolii lui au venit și au luat trupul și l-au îngropat și s-au dus și i-au spus lui Isus.

¹³ Isus, când a auzit, a plecat de acolo cu o corabie într-un loc pustiu, deoparte; și când oamenii au auzit, l-au urmat pe jos afară din cetăți.

¹⁴ Și Isus a mers și a văzut o mulțime mare și i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii.

¹⁵ Și pe când se făcea seară, discipolii lui au venit la el, spunând: Acesta este un loc pustiu și timpul este de acum trecut; trimite oamenii ca să se ducă prin sate și să își cumpere de mâncare.

¹⁶ Dar Isus le-a spus: Ei nu trebuie să plece; dați-le voi să mănânce.

¹⁷ Iar ei i-au spus: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.

¹⁸ Și el a spus: Aduceți-le aici la mine.

¹⁹ Și a poruncit mulțimilor să șadă pe iarbă și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și privind în sus spre cer a binecuvântat; și frângând a dat pâinile discipolilor, iar discipolii mulțimilor.

²⁰ Și au mâncat toți și au fost săturați; și au ridicat din frânturile rămase douăsprezece coșuri pline.

²¹ Și cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.

²² Și imediat Isus a constrâns pe discipolii săi să intre într-o corabie și să treacă înaintea lui de partea cealaltă, în timp ce el dădea drumul mulțimilor.

²³ Și după ce a dat drumul mulțimilor, a urcat pe un munte să se roage, la o parte; și pe când s-a făcut seară, era acolo singur.

²⁴ Dar corabia era deja în mijlocul mării, aruncată de valuri; fiindcă vântul era împotrivă.

²⁵ Și Isus a mers la ei în a patra gardă din noapte, umblând pe mare.

²⁶ Și când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: Este un duh; și de frică au strigat.

²⁷ Dar imediat Isus le-a vorbit, spunând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți!

²⁸ Și Petru i-a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, cheamă-mă să vin la tine pe apă.

²⁹ Iar el a spus: Vino! Și coborând din corabie, Petru a umblat pe apă să meargă la Isus.

³⁰ Dar văzând vântul furtunos, i-a fost teamă; și începând să se scufunde a strigat, spunând: Doamne, salvează-mă.

³¹ Și imediat Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?

³² Și după ce au intrat în corabie, vântul a încetat.

³³ Atunci cei ce erau în corabie au venit și i s-au închinat, spunând: Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu.

³⁴ Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului.

³⁵ Și când bărbații din locul acela l-au recunoscut, au trimis în întreg ținutul acela de jur împrejur și au adus la el pe toți cei ce erau bolnavi.

³⁶ Și l-au implorat ca numai să se atingă de marginea hainei lui; și toți câți s-au atins au fost complet însănătoșiți.