¹¹ Dar Maria stătea în picioare afară lângă mormânt, plângând; și pe când plângea s-a aplecat și a privit în mormânt.

¹² Și a văzut doi îngeri în alb, șezând unul la cap și altul la picioare, unde fusese pus trupul lui Isus.

¹³ Și ei i-au spus: Femeie, de ce plângi? Ea le-a spus: Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus.

¹⁴ Și după ce a spus acestea, s-a întors înapoi și a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu știa că este Isus.

¹⁵ Isus i-a spus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, presupunând că este grădinarul, i-a spus: Domnule, dacă l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus și îl voi lua.

¹⁶ Isus i-a spus: Maria. Ea, întorcându-se, i-a spus: Rabuni; care înseamnă, Stăpânule.

¹⁷ Isus i-a spus: Nu mă atinge, căci încă nu m-am urcat la Tatăl meu; ci du-te la frații mei și spune-le: Mă urc la Tatăl meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru.

¹⁸ Maria Magdalena a venit și a spus discipolilor că l-a văzut pe Domnul și că el i-a spus acestea.

¹¹ Dar vă fac cunoscut, fraților, că evanghelia care a fost predicată de mine nu este conform omului,

¹² Fiindcă nici nu am primit-o de la om, nici nu am învățat-o de la om, ci prin revelația lui Isus Cristos.

¹³ Fiindcă ați auzit de purtarea mea de odinioară, în iudaism, că persecutam peste măsură biserica lui Dumnezeu și o pustiiam;

¹⁴ Și creșteam în iudaism peste mulți de o vârstă cu mine, din națiunea mea, fiind peste măsură de zelos pentru tradițiile părinților mei.

¹⁵ Dar când i-a plăcut lui Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul său,

¹⁶ Pentru a revela pe Fiul său în mine, ca să îl predic printre păgâni, îndată, nu am primit sfat de la carne și sânge,

¹⁷ Nici nu am urcat la Ierusalim la cei care au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia și m-am întors din nou la Damasc.

¹⁸ Apoi, după trei ani, am urcat la Ierusalim să îl văd pe Petru și am rămas cu el cincisprezece zile.

¹⁹ Dar nu am văzut pe un altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului.

⁸ And Stephen, full of faith and power, did great wonders and miracles among the people.

⁹ Then there arose certain of the synagogue, which is called the synagogue of the Libertines, and Cyrenians, and Alexandrians, and of them of Cilicia and of Asia, disputing with Stephen.

¹⁰ And they were not able to resist the wisdom and the spirit by which he spake.

¹¹ Then they suborned men, which said, We have heard him speak blasphemous words against Moses, and against God.

¹² And they stirred up the people, and the elders, and the scribes, and came upon him, and caught him, and brought him to the council,

¹³ And set up false witnesses, which said, This man ceaseth not to speak blasphemous words against this holy place, and the law:

¹⁴ For we have heard him say, that this Jesus of Nazareth shall destroy this place, and shall change the customs which Moses delivered us.

¹⁵ And all that sat in the council, looking stedfastly on him, saw his face as it had been the face of an angel.

¹ Then said the high priest, Are these things so?

² And he said, Men, brethren, and fathers, hearken; The God of glory appeared unto our father Abraham, when he was in Mesopotamia, before he dwelt in Charran,

³ And said unto him, Get thee out of thy country, and from thy kindred, and come into the land which I shall shew thee.

⁴ Then came he out of the land of the Chaldæans, and dwelt in Charran: and from thence, when his father was dead, he removed him into this land, wherein ye now dwell.

⁵ And he gave him none inheritance in it, no, not so much as to set his foot on: yet he promised that he would give it to him for a possession, and to his seed after him, when as yet he had no child.

⁴⁷ But Solomon built him an house.

⁴⁸ Howbeit the most High dwelleth not in temples made with hands; as saith the prophet,

⁴⁹ Heaven is my throne, and earth is my footstool: what house will ye build me? saith the Lord: or what is the place of my rest?

⁵⁰ Hath not my hand made all these things?

⁵¹ Ye stiffnecked and uncircumcised in heart and ears, ye do always resist the Holy Ghost: as your fathers did, so do ye.

⁵² Which of the prophets have not your fathers persecuted? and they have slain them which shewed before of the coming of the Just One; of whom ye have been now the betrayers and murderers:

⁵³ Who have received the law by the disposition of angels, and have not kept it.

⁵⁴ When they heard these things, they were cut to the heart, and they gnashed on him with their teeth.

⁵⁵ But he, being full of the Holy Ghost, looked up stedfastly into heaven, and saw the glory of God, and Jesus standing on the right hand of God,

⁵⁶ And said, Behold, I see the heavens opened, and the Son of man standing on the right hand of God.

⁵⁷ Then they cried out with a loud voice, and stopped their ears, and ran upon him with one accord,

⁵⁸ And cast him out of the city, and stoned him: and the witnesses laid down their clothes at a young man’s feet, whose name was Saul.

⁵⁹ And they stoned Stephen, calling upon God, and saying, Lord Jesus, receive my spirit.

⁶⁰ And he kneeled down, and cried with a loud voice, Lord, lay not this sin to their charge. And when he had said this, he fell asleep.

¹³ Și după ce au plecat, iată, îngerul Domnului se arată lui Iosif în vis, spunând: Ridică-te și ia copilul și pe mama lui și fugi în Egipt și stai acolo până îți voi trimite eu vorbă; fiindcă Irod va căuta copilul, să îl nimicească.

¹⁴ După ce s-a ridicat, a luat copilul și pe mama lui în noapte și a plecat în Egipt.

¹⁵ Și a fost acolo până la moartea lui Irod; ca să se împlinească ce fusese spus de Domnul prin profetul, care a spus: Am chemat pe fiul meu din Egipt.

¹⁶ Atunci Irod, văzând că fusese batjocorit de magi, s-a înfuriat foarte tare și a trimis și a ucis pe toți copiii de la doi ani în jos, care erau în Betleem și în toate împrejurimile lui, conform timpului pe care îl aflase în amănunțime de la magi.

¹⁷ Atunci s-a împlinit ce fusese spus de către Ieremia, profetul, zicând:

¹⁸ O voce s-a auzit în Rama, tânguire și plângere și jale mare: Rahela jelindu-și copiii și refuzând să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.

¹⁹ Dar după ce Irod a murit, iată, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif în Egipt,

²⁰ Spunând: Ridică-te și ia copilul și pe mama lui și du-te în țara lui Israel; fiindcă au murit cei ce căutau să ia viața copilului.

²¹ Și s-a ridicat și a luat copilul și pe mama lui și a venit în țara lui Israel.

²² Dar când a auzit că Arhelaus domnește în Iudeea în locul tatălui său, Irod, i-a fost teamă să se ducă acolo; totuși fiind avertizat de Dumnezeu în vis, s-a dus în părțile Galileii.

²³ Și a venit și a locuit într-o cetate numită Nazaret; ca să se împlinească ce fusese spus prin profeți: El se va chema Nazarinean.

³³ Ascultați altă parabolă: Era un anume gospodar care a sădit o vie. Și a împrejmuit-o cu un gard și a săpat un teasc în ea și a zidit un turn. Și a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o țară îndepărtată;

³⁴ Și când anotimpul roadelor s-a apropiat, a trimis pe robii săi la viticultori, ca să primească din roadele acesteia.

³⁵ Dar viticultorii i-au prins pe robii lui și pe unul l-au bătut și pe altul l-au ucis, iar pe altul l-au împroșcat cu pietre.

³⁶ Din nou a trimis alți robi, mai mulți decât primii; iar ei le-au făcut la fel.

³⁷ Dar în cele din urmă a trimis la ei pe fiul său, spunând: Îl vor respecta pe fiul meu.

³⁸ Dar viticultorii, văzând pe fiul, au spus între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să îl ucidem și să punem stăpânire pe moștenirea lui.

³⁹ Și l-au prins și l-au scos în afara viei și l-au ucis.

⁴⁰ Așadar când vine domnul viei, ce va face el acelor viticultori?

⁴¹ Ei îi spun: Pe oamenii aceia răi îi va nimici groaznic și își va arenda via altor viticultori, care îi vor da roadele la timpurile lor.

⁴² Isus le-a spus: Nu ați citit niciodată în scripturi: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colțului temeliei; DOMNUL a făcut aceasta și este minunată în ochii noștri?

¹ Și văzând mulțimile, a urcat pe munte; și pe când ședea, discipolii lui au venit la el;

² Și el și-a deschis gura și i-a învățat, spunând:

³ Binecuvântați sunt cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerului.

⁴ Binecuvântați sunt cei ce jelesc, pentru că ei vor fi mângâiați.

⁵ Binecuvântați sunt cei blânzi, pentru că ei vor moșteni pământul.

⁶ Binecuvântați sunt cei ce flămânzesc și însetează după dreptate, pentru că ei vor fi săturați.

⁷ Binecuvântați sunt cei milostivi, pentru că ei vor obține milă.

⁸ Binecuvântați sunt cei cu inima pură, pentru că ei vor vedea pe Dumnezeu.

⁹ Binecuvântați sunt cei ce fac pace, pentru că ei vor fi chemați copiii lui Dumnezeu.

¹⁰ Binecuvântați sunt cei persecutați pentru dreptate, pentru că a lor este împărăția cerului.

¹¹ Binecuvântați sunteți când, din cauza mea, vă vor ocărî și vă vor persecuta și vor spune orice fel de rău, cu falsitate, împotriva voastră.

¹² Bucurați-vă și veseliți-vă peste măsură, pentru că mare este răsplata voastră în cer; fiindcă tot așa i-au persecutat pe profeții care au fost înainte de voi.

¹³ Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce va fi sărată? Nu mai este bună la nimic decât să fie aruncată afară și călcată sub picioarele oamenilor.

¹⁴ Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe deal nu poate fi ascunsă.

¹⁵ Nici nu aprind oamenii candela și o pun sub oboroc, ci pe sfeșnic; și aceasta dă lumină tuturor celor din casă.

¹⁶ Astfel să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre bune și să îl glorifice pe Tatăl vostru care este în cer.

¹⁷ Să nu gândiți că am venit să distrug legea sau profeții; nu am venit să distrug, ci să împlinesc.

¹⁸ Fiindcă adevărat vă spun: Până cerul și pământul vor trece, o iotă sau o frântură de literă nu va trece nicidecum din lege, până totul va fi împlinit.

¹⁹ De aceea, oricine va strica una dintre cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni astfel, va fi chemat cel mai mic în împărăția cerului; dar oricine le va împlini și îi va învăța pe alții, acela va fi chemat mare în împărăția cerului.

²⁰ Căci vă spun că: Dacă dreptatea voastră nu va întrece dreptatea scribilor și a fariseilor, nicidecum nu veți intra în împărăția cerului.

²¹ Ați auzit că s-a spus de către cei din vechime: Să nu ucizi; și oricine va ucide va fi sub amenințarea judecății.

²² Dar eu vă spun că: Oricine este mânios fără motiv pe fratele său, va fi sub amenințarea judecății; și oricine va spune fratelui său: Raca, va fi sub amenințarea consiliului; dar oricine va spune: Nebunule, va fi sub amenințarea focului iadului.

²³ De aceea, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta,

²⁴ Lasă-ți darul acolo, înaintea altarului și du-te întâi de te împacă cu fratele tău și apoi vino și adu-ți darul.

²⁵ Învoiește-te repede cu potrivnicul tău, pe când ești cu el pe cale; ca nu cumva potrivnicul să te predea judecătorului și judecătorul să te predea executorului și să fii aruncat în închisoare.

²⁶ Adevărat îți spun: Nu vei ieși nicidecum de acolo, până nu vei plăti cel din urmă bănuț.

²⁷ Ați auzit că s-a spus de către cei din vechime: Să nu comiți adulter;

²⁸ Dar eu vă spun că: Oricine se uită la o femeie pentru a o pofti, a comis deja adulter cu ea în inima lui.

²⁹ Și dacă ochiul tău cel drept te poticnește, scoate-l și aruncă-l de la tine; fiindcă îți este de folos să piară unul dintre membrele tale și să nu fie aruncat tot trupul tău în iad.

³⁰ Și dacă mâna ta cea dreaptă te poticnește, taie-o și arunc-o de la tine; fiindcă îți este de folos să piară unul dintre membrele tale și să nu fie aruncat tot trupul tău în iad.

³¹ S-a spus că: Oricine va divorța de soția lui, să îi dea o carte de despărțire.

³² Dar eu vă spun: Oricine va divorța de soția lui, exceptând cauza curviei, o face să comită adulter; și oricine se va căsători cu cea care este divorțată, comite adulter.

³³ Din nou, ați auzit că s-a spus de către cei din vechime: Să nu juri fals, ci împlinește jurămintele tale față de Domnul;

³⁴ Dar eu vă spun: Nu jurați niciodată; nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu;

³⁵ Nici pe pământ, pentru că este sprijinul picioarelor lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.

³⁶ Să nu juri nici pe capul tău, pentru că nu poți face un singur păr alb sau negru.

³⁷ Dar cuvântul vostru să fie: Da, da; nu, nu; dar ce este mai mult decât acestea vine din rău.

³⁸ Ați auzit că s-a spus: Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.

³⁹ Dar eu vă spun: Nu vă împotriviți celor ce vă fac rău; ci oricui te va lovi peste obrazul tău drept, întoarce-i și pe celălalt.

⁴⁰ Și dacă vreunul voiește să meargă la judecată cu tine și să îți ia cămașa, lasă-i și haina.

⁴¹ Și cu cel ce te va constrânge să mergi o milă, mergi cu el două.

⁴² Celui ce îți cere, dă-i; și celui ce voiește să se împrumute de la tine, nu îi întoarce spatele.

⁴³ Ați auzit că s-a spus: Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe dușmanul tău.

⁴⁴ Dar eu vă spun: Iubiți pe dușmanii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă folosesc cu dispreț și vă persecută;

⁴⁵ Ca să fiți copiii Tatălui vostru care este în cer, pentru că el face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.

⁴⁶ Fiindcă, dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveți? Nu fac și vameșii la fel?

⁴⁷ Și dacă salutați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult decât alții? Nu fac și vameșii astfel?

⁴⁸ De aceea fiți desăvârșiți, chiar așa cum Tatăl vostru din cer este desăvârșit.