¹ But the souls of the righteous are in the hand of God, and there shall no torment touch them.

² In the sight of the unwise they seemed to die: and their departure is taken for misery,

³ And their going from us to be utter destruction: but they are in peace.

⁴ For though they be punished in the sight of men, yet is their hope full of immortality.

⁵ And having been a little chastised, they shall be greatly rewarded: for God proved them, and found them worthy for himself.

⁶ As gold in the furnace hath he tried them, and received them as a burnt offering.

⁷ And in the time of their visitation they shall shine, and run to and fro like sparks among the stubble.

⁸ They shall judge the nations, and have dominion over the people, and their Lord shall reign for ever.

⁹ They that put their trust in him shall understand the truth: and such as be faithful in love shall abide with him: for grace and mercy is to his saints, and he hath care for his elect.

¹⁵ But the righteous live for evermore; their reward also is with the Lord, and the care of them is with the most High.

¹⁶ Therefore shall they receive a glorious kingdom, and a beautiful crown from the Lord’s hand: for with his right hand shall he cover them, and with his arm shall he protect them.

¹⁷ He shall take to him his jealousy for complete armour, and make the creature his weapon for the revenge of his enemies.

¹⁸ He shall put on righteousness as a breastplate, and true judgment instead of an helmet.

¹⁹ He shall take holiness for an invincible shield.

²⁰ His severe wrath shall he sharpen for a sword, and the world shall fight with him against the unwise.

²¹ Then shall the right aiming thunderbolts go abroad; and from the clouds, as from a well drawn bow, shall they fly to the mark.

²² And hailstones full of wrath shall be cast as out of a stone bow, and the water of the sea shall rage against them, and the floods shall cruelly drown them.

²³ Yea, a mighty wind shall stand up against them, and like a storm shall blow them away: thus iniquity shall lay waste the whole earth, and ill dealing shall overthrow the thrones of the mighty.

¹ Hear therefore, O ye kings, and understand; learn, ye that be judges of the ends of the earth.

² Give ear, ye that rule the people, and glory in the multitude of nations.

³ For power is given you of the Lord, and sovereignty from the Highest, who shall try your works, and search out your counsels.

⁷ But though the righteous be prevented with death, yet shall he be in rest.

⁸ For honourable age is not that which standeth in length of time, nor that is measured by number of years.

⁹ But wisdom is the gray hair unto men, and an unspotted life is old age.

¹⁰ He pleased God, and was beloved of him: so that living among sinners he was translated.

¹¹ Yea speedily was he taken away, lest that wickedness should alter his understanding, or deceit beguile his soul.

¹² For the bewitching of naughtiness doth obscure things that are honest; and the wandering of concupiscence doth undermine the simple mind.

¹³ He, being made perfect in a short time, fulfilled a long time:

¹⁴ For his soul pleased the Lord: therefore hasted he to take him away from among the wicked.

¹⁵ This the people saw, and understood it not, neither laid they up this in their minds, That his grace and mercy is with his saints, and that he hath respect unto his chosen.

³⁶ Și pe când vorbeau ei astfel, Isus însuși a stat în picioare în mijlocul lor și le-a spus: Pace vouă.

³⁷ Dar ei erau îngroziți și înfricoșați și presupuneau că au văzut un duh.

³⁸ Dar el le-a spus: De ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică gânduri în inimi?

³⁹ Priviți mâinile mele și picioarele mele că sunt eu însumi; pipăiți-mă și vedeți, pentru că un duh nu are carne și oase, cum mă vedeți pe mine că am.

⁴⁰ Și după ce a vorbit astfel, le-a arătat mâinile și picioarele.

⁴¹ Iar în timp ce ei încă nu credeau de bucurie, și se minunau, le-a spus: Aveți aici ceva de mâncare?

⁴² Și i-au dat o bucată de pește fript și de fagure de miere.

⁴³ Și a luat și a mâncat înaintea lor.

⁴⁴ Apoi le-a spus: Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am vorbit pe când încă eram cu voi, că trebuie să fie împlinite toate care au fost scrise în legea lui Moise și profeți și psalmi, referitor la mine.

⁴⁵ Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă scripturile.

⁴⁶ Și le-a spus: Astfel este scris și astfel se cuvenea să sufere Cristos și să învie dintre morți a treia zi,

⁴⁷ Și pocăința și iertarea păcatelor să fie predicate în numele lui printre toate națiunile, începând de la Ierusalim.

⁴⁸ Iar voi sunteți martori ai acestor lucruri.

⁴⁹ Și, iată, eu trimit promisiunea Tatălui meu peste voi; dar voi, rămâneți în cetatea Ierusalim până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus.

⁵⁰ Iar el i-a dus afară până spre Betania și și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat.

⁵¹ Și s-a întâmplat, în timp ce el îi binecuvânta, că s-a îndepărtat de ei și a fost luat sus la cer.

⁵² Și ei i s-au închinat și s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.

⁵³ Și erau tot timpul în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.

⁴ Când Cristos, care este viața noastră, se va arăta, atunci și voi vă veți arăta cu el în glorie.

⁵ De aceea ucideți membrele voastre care sunt pe pământ: curvie, necurăție, pasiune necumpătată, poftă rea și lăcomie, care este idolatrie,

⁶ Fiindcă din cauza acestora vine furia lui Dumnezeu peste copiii neascultării,

⁷ În care ați umblat și voi odinioară, când ați trăit în ele.

⁸ Dar acum, puneți deoparte și voi toate acestea: mânie, furie, răutate, blasfemie, vorbire murdară din gura voastră.

⁹ Nu vă mințiți unii pe alții, văzând că v-ați despuiat de omul cel vechi cu faptele lui,

¹⁰ Și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește în cunoaștere după chipul celui ce l-a creat;

¹¹ Unde nu este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, barbar, scit, rob sau liber, ci Cristos este totul și în toate.

²² Dar rodul Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința,

²³ Blândețea, înfrânarea; împotriva acestora nu este lege.

²⁴ Și cei ai lui Cristos au crucificat carnea cu pasiunile și poftele ei.

²⁵ Dacă trăim în Duhul, să și umblăm în Duhul.

²⁶ Să nu fim doritori de glorie deșartă, provocându-ne unii pe alții, invidiindu-ne unii pe alții.

¹ Fraților, chiar dacă un om ar fi prins în vreo greșeală, voi care sunteți spirituali, îndreptați-l pe unul ca acesta în duhul blândeții, fiind atent la tine însuți, ca să nu fii și tu ispitit.

² Purtați-vă greutățile unii altora și împliniți astfel legea lui Cristos.

¹⁶ Atunci i-a spus: Un anumit om a făcut o cină mare și a invitat pe mulți;

¹⁷ Și a trimis pe robul său la ora cinei să spună celor invitați: Veniți, pentru că toate sunt de acum pregătite.

¹⁸ Dar toți, ca unul, au început să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat o bucată de pământ și trebuie să mă duc și să o văd; te rog să mă scuzi.

¹⁹ Și altul a spus: Am cumpărat cinci perechi de boi și merg să îi încerc; te rog să mă scuzi.

²⁰ Și altul a spus: M-am căsătorit cu o femeie și de aceea nu pot veni.

²¹ Și acel rob a venit și a arătat domnului său acestea. Atunci stăpânul casei, mâniindu-se, a spus robului său: Du-te repede în străzile și ulițele cetății și adu aici săracii și schilozii și șchiopii și orbii.

²² Și robul a spus: Doamne, s-a făcut cum ai poruncit și mai este loc.

²³ Și domnul i-a spus robului: Du-te la drumurile mari și la garduri și constrânge-i să intre, ca să îmi fie casa umplută.

²⁴ Fiindcă vă spun că niciunul dintre acei bărbați care au fost invitați, nu va gusta din cina mea.

¹⁷ Și el a coborât cu ei și a stat în picioare în câmp și mulțimea discipolilor lui și o mare mulțime de oameni din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe lângă țărmul Tirului și al Sidonului, care au venit să îl audă și să fie vindecați de bolile lor,

¹⁸ Și cei chinuiți de duhuri necurate și erau vindecați.

¹⁹ Și toată mulțimea căuta să îl atingă, pentru că din el ieșea o putere și îi vindeca pe toți.

²⁰ Și el și-a ridicat ochii spre discipolii săi și a spus: Binecuvântați sunteți voi, cei săraci, pentru că a voastră este împărăția lui Dumnezeu.

²¹ Binecuvântați sunteți voi, care flămânziți acum, pentru că veți fi săturați. Binecuvântați sunteți voi, care plângeți acum, pentru că veți râde.

²² Binecuvântați sunteți voi, când oamenii vă vor urî și când vă vor exclude și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău, datorită Fiului omului.

²³ Bucurați-vă în acea zi și săltați de veselie; căci iată, răsplata voastră este mare în cer; fiindcă tot așa au făcut părinții lor cu profeții.

¹ Atunci Isus, cu șase zile înainte de paște, a venit în Betania, unde era Lazăr care fusese mort, pe care îl înviase dintre morți.

² Acolo i-au făcut o cină și Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu el.

³ Atunci Maria a luat o jumătate de litru de parfum de nard curat, foarte scump, și a uns picioarele lui Isus și i-a șters picioarele cu părul ei; și casa a fost umplută de aroma parfumului.

⁴ Atunci unul dintre discipolii săi, Iuda Iscariot, al lui Simon, care avea să îl trădeze, a spus:

⁵ De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de dinari și să fie dați săracilor?

⁶ Dar spunea aceasta, nu pentru că îi păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și avea punga și purta ceea ce se punea în ea.

⁷ Atunci Isus a spus: Las-o în pace; pentru ziua înmormântării mele l-a ținut.

⁸ Fiindcă pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți totdeauna.

⁹ Așadar, o mare mulțime dintre iudei au știut că el este acolo și au venit nu numai pentru Isus, ci ca să îl vadă și pe Lazăr, pe care îl înviase dintre morți.

¹⁰ Dar preoții de seamă s-au sfătuit să îl ucidă și pe Lazăr,

¹¹ Pentru că din cauza lui, mulți dintre iudei plecau și credeau în Isus.

¹² În ziua următoare o mare mulțime de oameni care veniseră pentru sărbătoare, auzind că Isus vine în Ierusalim,

¹³ Au luat ramuri de palmieri și au ieșit pentru a-l întâmpina, și strigau: Osana! Binecuvântat este Împăratul lui Israel ce vine în numele Domnului!

¹⁴ Și Isus, găsind un măgăruș, s-a așezat pe el, după cum este scris:

¹⁵ Nu te teme, fiica Sionului, iată, Împăratul tău vine, șezând pe mânzul unei măgărițe.

¹⁶ Și discipolii lui nu au înțeles acestea la început; dar după ce Isus a fost glorificat, atunci și-au amintit că acestea au fost scrise despre el, și că ei îi făcuseră aceste lucruri.

¹⁷ Atunci mulțimea ce a fost cu el, a adus mărturie că el a chemat pe Lazăr afară din mormânt și l-a înviat dintre morți.

¹⁸ Din această cauză mulțimea l-a și întâmpinat, pentru că a auzit că el făcuse acest miracol.

¹⁹ De aceea fariseii au spus între ei: Nu pricepeți că nu câștigați nimic? Iată, lumea s-a dus după el.

²⁰ Și erau anumiți greci printre cei ce urcau ca să se închine la sărbătoare;

²¹ Aceștia au venit de aceea la Filip, care era din Betsaida Galileii și l-au rugat, spunând: Domnule, dorim să vedem pe Isus.

²² Filip a venit și i-a spus lui Andrei; și apoi Andrei și Filip i-au spus lui Isus.

²³ Iar Isus le-a răspuns, zicând: A sosit timpul ca Fiul omului să fie glorificat.

²⁴ Adevărat, adevărat vă spun: Dacă grăuntele de grâu nu cade în pământ și nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.

²⁵ Cel ce își iubește viața și-o va pierde; și cel ce își urăște viața în această lume și-o va păstra pentru viață eternă.

²⁶ Dacă îmi servește cineva, să mă urmeze; și unde sunt eu, acolo va fi și servitorul meu; dacă îmi servește cineva, Tatăl meu îl va onora.

²⁷ Acum sufletul meu este tulburat; și ce voi spune? Tată, salvează-mă din această oră; dar din această cauză am venit la această oră.

²⁸ Tată, glorifică numele tău. Atunci a venit o voce din cer, spunând: Deopotrivă l-am glorificat și îl voi glorifica din nou.

²⁹ De aceea mulțimea care stătea în picioare și care a auzit a spus: A tunat; alții au spus: Un înger i-a vorbit.

³⁰ Isus a răspuns și a zis: Vocea aceasta nu a venit din cauza mea, ci pentru voi.

³¹ Acum este judecata acestei lumi; acum prințul acestei lumi va fi aruncat afară.

³² Și eu, dacă voi fi ridicat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la mine.

³³ A spus aceasta, arătând cu ce moarte avea să moară.

³⁴ Mulțimea i-a răspuns: Noi am auzit din lege că Cristosul trăiește pentru totdeauna; și cum spui tu: Fiul omului trebuie să fie ridicat? Cine este acest Fiu al omului?

³⁵ Atunci Isus le-a spus: Încă puțin timp lumina este cu voi. Umblați cât aveți lumina, ca nu cumva să vină întunericul peste voi; fiindcă cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge.

³⁶ Cât aveți lumină, credeți în lumină, ca să fiți copii ai luminii. Isus a vorbit acestea și a plecat și s-a ascuns de ei.

³⁷ Dar deși el făcuse atâtea miracole în prezența lor, tot nu credeau în el;

³⁸ Ca să fie împlinit cuvântul lui Isaia profetul pe care l-a spus: Doamne, cine a crezut vestea noastră? Și cui i-a fost revelat brațul Domnului?

³⁹ Din această cauză nu puteau crede, pentru că Isaia a spus din nou:

⁴⁰ Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima; ca nu cumva să vadă cu ochii, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă și să îi vindec.

⁴¹ Isaia a spus acestea când a văzut gloria lui și a vorbit despre el.

⁴² Totuși, chiar dintre conducătorii mari, mulți au crezut în el; dar din cauza fariseilor nu îl mărturiseau, ca nu cumva să fie excluși din sinagogă:

⁴³ Fiindcă au iubit lauda oamenilor mai mult decât lauda lui Dumnezeu.

⁴⁴ Isus a strigat și a spus: Cel ce crede în mine, nu crede în mine, ci în cel ce m-a trimis.

⁴⁵ Și cine mă vede, vede pe cel ce m-a trimis.

⁴⁶ Eu am venit ca lumină în lume, ca oricine mă crede pe mine să nu trăiască în întuneric.

⁴⁷ Și dacă cineva aude cuvintele mele și nu crede, nu eu îl judec; fiindcă nu am venit să judec lumea, ci să salvez lumea.

⁴⁸ Pe cel ce mă respinge și nu primește cuvintele mele, are cine să îl judece; cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi.

⁴⁹ Fiindcă eu nu am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl, care m-a trimis, mi-a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc.

⁵⁰ Și știu că porunca lui este viață veșnică; de aceea orice vorbesc eu, chiar așa cum Tatăl mi-a spus, așa vorbesc.