¹ The memory of a just man is praised, and the Lord’s blessing is upon his head. Blessed is one who has found wisdom; a mortal who knows understanding. To import her is better than treasures of gold and silver. She is more valuable than precious stones; nothing of value equals her worth. Justice proceeds from her mouth; she bears law and mercy on her tongue. Therefore, my children, listen to me, for I speak weighty things. And blessed is the one who keeps my ways. For my goings out are the goings out of life, and favour is prepared from the Lord. Therefore I exhort you, and utter my voice to the children of humankind. Because I, Wisdom, have prepared counsel, knowledge and understanding. I have called on them. Counsel and sureness are mine; prudence is mine, strength is mine. I love those who are my friends, while those who seek me will find grace. You innocent, then, understand cunning; you untaught, take it to heart. Listen to me, for I will speak weighty things, and I will open right things from my lips. Because my throat will meditate truth; lying lips are abominable before me. All the words of my mouth are with justice, there is nothing crooked in them nor twisted. They are all straight for those who understand, and right for those who find knowledge. For I teach you what is true, that your hope may be in the Lord and that you may be filled with spirit.

³¹ Gura celui drept duce mai departe înțelepciune, dar limba perversă va fi tăiată.

³² Buzele celui drept cunosc ceea ce este bine primit, dar gura celor stricați vorbește perversitate.

¹ O balanță înșelătoare este urâciune pentru DOMNUL, dar o greutate întreagă este desfătarea lui.

² Când vine mândria, atunci vine rușinea; dar cu cei umili este înțelepciunea.

³ Integritatea celor drepți îi va călăuzi, dar perversitatea călcătorilor de lege îi va nimici.

⁴ Averea nu folosește în ziua furiei, dar dreptatea eliberează de la moarte.

⁵ Dreptatea celui desăvârșit îi va îndrepta calea, dar cel stricat va cădea prin propria lui stricăciune.

⁶ Dreptatea celor integri îi va elibera, dar călcătorii de lege vor fi prinși în răutatea lor.

⁷ Când un om stricat moare, așteptarea lui va pieri; și speranța celor nedrepți piere.

⁸ Cel drept este eliberat din tulburare, iar în locul lui vine cel stricat.

⁹ Un fățarnic nimicește pe aproapele său cu gura sa, dar prin cunoaștere cei drepți vor fi eliberați.

¹⁰ Când le merge bine celor drepți, cetatea se bucură, și când pier cei stricați, sunt strigăte.

¹¹ Prin binecuvântarea celor integri este înălțată cetatea, dar prin gura celor stricați este doborâtă.

¹² Cel lipsit de înțelepciune disprețuiește pe aproapele său, dar un om al înțelegerii tace.

⁷ But though the righteous be prevented with death, yet shall he be in rest.

⁸ For honourable age is not that which standeth in length of time, nor that is measured by number of years.

⁹ But wisdom is the gray hair unto men, and an unspotted life is old age.

¹⁰ He pleased God, and was beloved of him: so that living among sinners he was translated.

¹¹ Yea speedily was he taken away, lest that wickedness should alter his understanding, or deceit beguile his soul.

¹² For the bewitching of naughtiness doth obscure things that are honest; and the wandering of concupiscence doth undermine the simple mind.

¹³ He, being made perfect in a short time, fulfilled a long time:

¹⁴ For his soul pleased the Lord: therefore hasted he to take him away from among the wicked.

¹⁵ This the people saw, and understood it not, neither laid they up this in their minds, That his grace and mercy is with his saints, and that he hath respect unto his chosen.

¹² Atunci Petru s-a sculat și a alergat la mormânt; și, aplecându-se, a văzut fășiile de pânză de in întinse la o parte și a plecat, minunându-se în el însuși de ceea ce se întâmplase.

¹³ Și iată, doi dintre ei mergeau în aceeași zi spre un sat numit Emaus, care era cam la șaizeci de stadii de la Ierusalim.

¹⁴ Și ei vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră.

¹⁵ Și s-a întâmplat că, în timp ce ei vorbeau îndeaproape și se întrebau, Isus însuși s-a apropiat și a mers cu ei.

¹⁶ Dar ochii lor erau ținuți ca să nu îl cunoască.

¹⁷ Și le-a spus: Ce fel de cuvinte sunt acestea pe care le schimbați între voi umblând și fiind triști?

¹⁸ Iar unul dintre ei, al cărui nume era Cleopas, răspunzând, i-a zis: Ești tu doar un străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat acolo în aceste zile?

¹⁹ Iar el le-a spus: Care lucruri? Iar ei i-au spus: Despre Isus din Nazaret, care era profet, un bărbat puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a tuturor oamenilor;

²⁰ Și cum preoții de seamă și conducătorii noștri l-au dat să fie condamnat la moarte și l-au crucificat.

²¹ Dar ne încredeam că el este acela care avea să răscumpere pe Israel; dar, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când au fost făcute aceste lucruri.

²² Mai mult, chiar anumite femei dintre noi ne-au înmărmurit, fiind dis-de-dimineață la mormânt;

²³ Și negăsindu-i trupul, au venit, spunând că au văzut și o viziune de îngeri, care spuneau că el este viu.

²⁴ Și unii dintre cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt și au găsit chiar așa cum au spus femeile; dar pe el nu l-au văzut.

²⁵ Atunci el le-a spus: O, neînțelepților și înceți cu inima în a crede toate cele ce profeții au vorbit;

²⁶ Nu trebuia Cristos să sufere acestea și să intre în gloria sa?

²⁷ Și începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate scripturile cele referitoare la el însuși.

²⁸ Și s-au apropiat de satul unde mergeau; și el s-a făcut că dorește să meargă mai departe.

²⁹ Dar l-au constrâns, spunând: Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este trecută. Și a intrat să rămână cu ei.

³⁰ Și s-a întâmplat pe când el ședea la masă cu ei, că a luat pâine și a binecuvântat-o și a frânt și le-a dat.

³¹ Și ochii lor au fost deschiși și l-au cunoscut; și el s-a făcut nevăzut dinaintea lor.

³² Și au spus unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, în timp ce ne vorbea pe drum și în timp ce ne deschidea scripturile?

³³ Și s-au sculat în ora aceea și s-au întors la Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece adunați împreună, și pe cei ce erau cu ei,

³⁴ Spunând: Domnul a înviat cu adevărat și s-a arătat lui Simon.

³⁵ Și ei au istorisit cele de pe drum și cum li s-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

¹⁰ În final, frații mei, fiți tari în Domnul și în puterea tăriei lui.

¹¹ Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să fiți în stare să stați în picioare împotriva uneltirilor diavolului.

¹² Pentru că noi nu luptăm împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva principatelor, împotriva autorităților, împotriva domnitorilor întunericului acestei lumi, împotriva stricăciunii spirituale în locurile înalte.

¹³ Din această cauză, luați întreaga armură a lui Dumnezeu, ca să fiți în stare să vă împotriviți în ziua cea rea; și, făcând totul, să stați în picioare.

¹⁴ De aceea stați în picioare, având mijlocul vostru încins cu adevărul și purtând platoșa dreptății;

¹⁵ Și picioarele voastre încălțate cu pregătirea evangheliei păcii;

¹⁶ Peste toate luând scutul credinței, cu care veți fi în stare să stingeți toate săgețile arzătoare ale celui rău.

¹⁷ Și luați coiful salvării și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu;

¹⁷ Ascultați de cei ce conduc peste voi și supuneți-vă, fiindcă ei veghează asupra sufletelor voastre, ca unii care trebuie să dea socoteală; pentru ca ei să facă aceasta cu bucurie și nu cu mâhnire, fiindcă aceasta nu vă este de folos.

¹⁸ Rugați-vă pentru noi! Căci ne încredem că avem o conștiință bună, în toate voind să trăim onest.

¹⁹ Dar mult mai mult, vă implor să faceți aceasta, ca să vă fiu redat cât mai curând.

²⁰ Iar Dumnezeul păcii, care l-a adus înapoi dintre morți pe Domnul nostru Isus, marele păstor al oilor, prin sângele legământului veșnic,

²¹ Să vă desăvârșească în fiecare lucrare bună, pentru a face voia lui, lucrând în voi ce este plăcut înaintea lui, prin Isus Cristos, căruia fie gloria pentru totdeauna și întotdeauna. Amin.

¹² Și când a intrat într-un anumit sat, l-au întâlnit zece bărbați leproși, care stăteau departe în picioare;

¹³ Și ei și-au ridicat vocea, spunând: Isuse, Stăpâne, ai milă de noi.

¹⁴ Și când i-a văzut, le-a spus: Duceți-vă, arătați-vă preoților. Și s-a întâmplat că, pe când mergeau ei, au fost curățiți.

¹⁵ Și unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors și cu voce tare glorifica pe Dumnezeu.

¹⁶ Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui, dându-i mulțumiri; și el era samaritean.

¹⁷ Iar Isus, răspunzând, a zis: Nu au fost zece curățiți? Dar unde sunt cei nouă?

¹⁸ Nu s-a găsit cine să se întoarcă și să dea glorie lui Dumnezeu decât acest străin?

¹⁹ Și i-a spus: Scoală-te, du-te; credința ta te-a făcut sănătos.

¹⁷ Și el a coborât cu ei și a stat în picioare în câmp și mulțimea discipolilor lui și o mare mulțime de oameni din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe lângă țărmul Tirului și al Sidonului, care au venit să îl audă și să fie vindecați de bolile lor,

¹⁸ Și cei chinuiți de duhuri necurate și erau vindecați.

¹⁹ Și toată mulțimea căuta să îl atingă, pentru că din el ieșea o putere și îi vindeca pe toți.

²⁰ Și el și-a ridicat ochii spre discipolii săi și a spus: Binecuvântați sunteți voi, cei săraci, pentru că a voastră este împărăția lui Dumnezeu.

²¹ Binecuvântați sunteți voi, care flămânziți acum, pentru că veți fi săturați. Binecuvântați sunteți voi, care plângeți acum, pentru că veți râde.

²² Binecuvântați sunteți voi, când oamenii vă vor urî și când vă vor exclude și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău, datorită Fiului omului.

²³ Bucurați-vă în acea zi și săltați de veselie; căci iată, răsplata voastră este mare în cer; fiindcă tot așa au făcut părinții lor cu profeții.

¹ După acestea a fost o sărbătoare a iudeilor; și Isus s-a urcat la Ierusalim.

² Și era în Ierusalim, lângă piața oilor, o scăldătoare, care se numește în evreiește Betesda, având cinci arcade.

³ În acestea zăcea o mulțime mare de neputincioși, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei.

⁴ Fiindcă un înger se cobora la un anumit timp în scăldătoare și tulbura apa; și cine intra primul după tulburarea apei era făcut sănătos de orice boală avea.

⁵ Și acolo era un anumit om care era în neputință de treizeci și opt de ani.

⁶ Isus, când l-a văzut zăcând și știind că era așa de mult timp, i-a spus: Voiești să fii făcut sănătos?

⁷ Neputinciosul i-a răspuns: Domnule, nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; iar până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.

⁸ Isus i-a spus: Ridică-te, ia-ți patul și umblă.

⁹ Și îndată omul s-a făcut sănătos și și-a luat patul și umbla; însă în ziua aceea era sabatul.

¹⁰ De aceea iudeii au spus celui ce fusese vindecat: Este sabatul; nu îți este legiuit să îți iei patul.

¹¹ El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, acela mi-a spus: Ia-ți patul și umblă.

¹² Atunci l-au întrebat: Cine este omul care ți-a spus: Ia-ți patul și umblă?

¹³ Dar cel vindecat nu știa cine era; fiindcă Isus se retrăsese la o parte, fiind o mulțime în locul acela.

¹⁴ După acestea Isus l-a găsit în templu și i-a spus: Iată, ești făcut sănătos; nu mai păcătui, ca nu cumva să ți se întâmple ceva mai rău.

¹⁵ Omul s-a dus și a spus iudeilor că era Isus care l-a făcut sănătos.

¹⁶ Și de aceea iudeii îl persecutau pe Isus și căutau să îl ucidă, pentru că a făcut acestea în sabat.

¹⁷ Dar Isus le-a răspuns: Tatăl meu lucrează până acum; și eu lucrez.

¹⁸ Din această cauză iudeii căutau și mai mult să îl ucidă, nu numai pentru că încălcase sabatul, dar și spunea că Dumnezeu este Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.

¹⁹ Atunci Isus a răspuns și le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la el însuși, decât ce vede pe Tatăl făcând; fiindcă oricâte face el, pe acestea și Fiul le face la fel.

²⁰ Fiindcă Tatăl iubește pe Fiul și îi arată tot ce face el; și îi va arăta fapte mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați.

²¹ Fiindcă precum Tatăl îi învie pe morți și dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui voiește.

²² Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a încredințat toată judecata Fiului,

²³ Ca toți să onoreze pe Fiul, așa cum onorează pe Tatăl. Cine nu onorează pe Fiul, nu onorează pe Tatăl care l-a trimis.

²⁴ Adevărat, adevărat vă spun: Cine aude cuvântul meu și crede în cel ce m-a trimis, are viață veșnică și nu vine în condamnare, ci a trecut din moarte la viață.

²⁵ Adevărat, adevărat vă spun: Vine timpul și acum este, când morții vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu; și cei ce aud, vor trăi.

²⁶ Fiindcă, așa cum Tatăl are viață în el însuși, tot așa a dat Fiului să aibă viață în el însuși.

²⁷ Și i-a dat de asemenea autoritate pentru a face judecată, pentru că este Fiul omului.

²⁸ Nu vă minunați de aceasta, pentru că vine timpul în care toți cei din morminte vor auzi vocea lui,

²⁹ Și vor ieși afară; cei ce au făcut binele, pentru învierea vieții; iar cei ce au practicat cele rele, pentru învierea damnării.

³⁰ Eu nu pot face nimic de la mine însumi; cum aud judec, și judecata mea este dreaptă pentru că nu caut voia mea, ci voia Tatălui, care m-a trimis.

³¹ Dacă eu aduc mărturie despre mine, mărturia mea nu este adevărată.

³² Este altul care aduce mărturie despre mine și știu că mărturia pe care o aduce despre mine este adevărată.

³³ Voi ați trimis la Ioan și el a adus mărturie adevărului.

³⁴ Dar eu nu primesc mărturie de la om; ci spun acestea ca voi să fiți salvați.

³⁵ El era o lumină aprinsă și strălucitoare, și voi ați voit să vă veseliți pentru un timp în lumina lui.

³⁶ Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; fiindcă faptele pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste fapte pe care le fac eu, aduc mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis.

³⁷ Și Tatăl însuși, care m-a trimis, a adus mărturie despre mine. Voi nu i-ați auzit niciodată vocea, nici nu i-ați văzut chipul.

³⁸ Și cuvântul lui nu îl aveți rămânând în voi, pentru că pe cel ce l-a trimis el, pe el nu îl credeți voi.

³⁹ Cercetați scripturile, pentru că voi gândiți că în ele aveți viață eternă; și ele sunt cele care aduc mărturie despre mine.

⁴⁰ Și nu voiți să veniți la mine ca să aveți viață.

⁴¹ Nu primesc onoare de la oameni.

⁴² Dar vă știu că nu aveți în voi dragostea lui Dumnezeu.

⁴³ Am venit în numele Tatălui meu și nu mă primiți; dacă va veni altul în propriul lui nume, îl veți primi.

⁴⁴ Cum puteți crede voi care primiți onoare unii de la alții și nu căutați onoarea care vine doar de la Dumnezeu?

⁴⁵ Să nu gândiți că eu vă voi acuza înaintea Tatălui. Este cine să vă acuze, Moise, în care vă încredeți.

⁴⁶ Fiindcă, dacă l-ați fi crezut pe Moise, m-ați fi crezut pe mine; fiindcă el a scris despre mine.

⁴⁷ Dar dacă nu credeți scrierile lui, cum veți crede cuvintele mele?