¹⁸ Porunca aceasta ți-o încredințez ție, Timotei, fiule, conform profețiilor care s-au făcut mai înainte despre tine, ca prin ele să te războiești războiul cel bun,

¹⁹ Ținând credința și o conștiință bună, pe care unii le-au lepădat, și referitor la credință au naufragiat;

²⁰ Dintre aceștia sunt Himeneu și Alexandru, pe care i-am dat lui Satan, ca să învețe să nu blasfemieze.

⁸ De aceea doresc ca bărbații să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără furie și fără îndoială.

⁹ Și în același fel, rânduiesc ca femeile să se înfrumusețeze ordonat, în haine decente, cu sfială și sobrietate, nu cu păr împletit, sau cu aur sau cu perle sau cu haine scumpe,

¹⁰ Ci cu fapte bune (ceea ce se cuvine femeilor care susțin că sunt evlavioase).

¹¹ Femeia să învețe în tăcere, cu toată supunerea.

¹² Dar nu permit femeii să învețe pe altul, nici să exercite autoritate asupra bărbatului, ci să stea în tăcere.

¹³ Fiindcă întâi a fost format Adam, apoi Eva.

¹⁴ Și nu Adam a fost înșelat; ci femeia, fiind înșelată, a ajuns la încălcarea poruncii.

¹⁵ Totuși ea va fi salvată prin nașterea de copii, dacă vor stărui în credință și dragoste creștină și sfințenie cu sobrietate.

¹ Atunci, într-adevăr, primul legământ avea și rânduieli ale serviciului divin și un sanctuar pământesc.

² Pentru că a fost zidit un tabernacol; primul, în care era sfeșnicul și masa și pâinile punerii înainte, care este numit sanctuarul.

³ Iar după a doua perdea, tabernacolul care este numit locul Preasfânt,

⁴ Care avea tămâietoarea de aur și chivotul legământului îmbrăcat peste tot cu aur, în care era vasul de aur care avea mană și toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele legământului;

⁵ Iar deasupra acestuia, heruvimii gloriei umbrind scaunul milei, despre care nu putem vorbi acum în amănunt.

⁶ Iar după ce acestea au fost astfel rânduite, preoții intrau întotdeauna în primul tabernacol, împlinind serviciul divin.

⁷ Dar în al doilea intra marele preot singur, o dată pe an, nu fără sânge, pe care îl oferea pentru el însuși și pentru greșelile poporului;

¹⁵ Și i-au adus și niște prunci, ca să îi atingă; dar când discipolii au văzut, i-au mustrat.

¹⁶ Dar Isus i-a chemat și a spus: Lăsați copilașii să vină la mine și nu îi opriți; fiindcă a unora ca ei este împărăția lui Dumnezeu.

¹⁷ Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea.

²⁶ Iar cei ce au auzit, au spus: Atunci cine poate fi salvat?

²⁷ Dar el a spus: Cele imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu.

²⁸ Atunci Petru a spus: Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat.

²⁹ Iar el le-a spus: Adevărat vă spun: Nu este nimeni care a lăsat casă, sau părinți, sau frați, sau soție, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu,

³⁰ Care să nu primească cu mult mai mult în acest timp și în lumea care vine, viață veșnică.

³⁸ Și, s-a întâmplat, pe când mergeau ei, că el a intrat într-un sat anume; și o anume femeie numită Marta l-a primit în casa ei.

³⁹ Și ea avea o soră numită Maria, care s-a așezat și ea la picioarele lui Isus și asculta cuvântul lui.

⁴⁰ Dar Marta era copleșită cu multă servire; și, venind la el, a spus: Doamne, nu îți pasă că sora mea m-a lăsat să servesc singură? Spune-i așadar să mă ajute.

⁴¹ Dar Isus a răspuns și i-a zis: Marta, Marta, ești îngrijorată și tulburată pentru multe lucruri;

⁴² Dar un lucru este necesar; și Maria a ales partea cea bună, care nu i se va lua.

²⁷ Și s-a întâmplat că, pe când vorbea el acestea, o anumită femeie din mulțime a ridicat vocea și i-a spus: Binecuvântat este pântecele care te-a purtat și sânii la care ai supt.

²⁸ Dar el a spus: Mai degrabă, binecuvântați sunt cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu și îl țin.

¹ Și le-a spus o parabolă, că ar trebui să se roage totdeauna și să nu se descurajeze,

² Spunând: Era într-o cetate un judecător, care nu se temea de Dumnezeu și pe om nu îl respecta;

³ Și era o văduvă în acea cetate; și a venit la el, spunând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu.

⁴ Și a refuzat pentru un timp; dar după acestea a spus în el însuși: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu, nici pe om nu îl respect,

⁵ Totuși, pentru că această văduvă mă tulbură, am să îi fac dreptate, ca nu cumva să mă sâcâie cu neîncetata ei venire.

⁶ Și Domnul a spus: Auziți ce spune judecătorul nedrept.

⁷ Și nu va face Dumnezeu dreptate aleșilor lui, care strigă zi și noapte către el, deși rabdă îndelung în ce îi privește?

⁸ Vă spun că le va face repede dreptate. Cu toate acestea, când va veni Fiul omului, va găsi el credință pe pământ?

⁹ Și a spus și această parabolă unora care se încredeau în ei înșiși că erau drepți și îi disprețuiau pe ceilalți;

¹⁰ Doi oameni s-au urcat la templu să se roage; unul fariseu și celălalt vameș.

¹¹ Fariseul a stat în picioare și s-a rugat astfel în el însuși: Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt precum ceilalți oameni, jecmănitori, nedrepți, adulteri, sau chiar ca acest vameș.

¹² Eu postesc de două ori într-o săptămână, dau zeciuială din tot ce obțin.

¹³ Și vameșul, stând deoparte în picioare, nu a voit să ridice nici ochii spre cer, ci se bătea în piept, spunând: Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos.

¹⁴ Vă spun, mai degrabă acesta s-a coborât acasă declarat drept decât celălalt, pentru că fiecare înălțându-se pe sine însuși, va fi umilit; și cel ce se umilește pe sine însuși, va fi înălțat.

¹⁵ Și i-au adus și niște prunci, ca să îi atingă; dar când discipolii au văzut, i-au mustrat.

¹⁶ Dar Isus i-a chemat și a spus: Lăsați copilașii să vină la mine și nu îi opriți; fiindcă a unora ca ei este împărăția lui Dumnezeu.

¹⁷ Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea.

¹⁸ Și un anumit conducător l-a întrebat, spunând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață eternă?

¹⁹ Iar Isus i-a spus: De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât unul, Dumnezeu.

²⁰ Știi poruncile: Nu comite adulter, Nu ucide, Nu fura, Nu aduce mărturie falsă, Onorează pe tatăl tău și pe mama ta.

²¹ Iar el a spus: Toate acestea le-am păzit din tinerețea mea.

²² Și, când a auzit Isus acestea, i-a spus: Totuși îți lipsește un lucru; vinde tot ce ai și împarte la săraci și vei avea tezaur în cer; și vino, urmează-mă.

²³ Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult; fiindcă era foarte bogat.

²⁴ Iar Isus, când a văzut că el s-a întristat foarte mult, a spus: Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății!

²⁵ Fiindcă este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului, decât pentru un om bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu.

²⁶ Iar cei ce au auzit, au spus: Atunci cine poate fi salvat?

²⁷ Dar el a spus: Cele imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu.

²⁸ Atunci Petru a spus: Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat.

²⁹ Iar el le-a spus: Adevărat vă spun: Nu este nimeni care a lăsat casă, sau părinți, sau frați, sau soție, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu,

³⁰ Care să nu primească cu mult mai mult în acest timp și în lumea care vine, viață veșnică.

³¹ Atunci a luat pe cei doisprezece și le-a spus: Iată, ne urcăm la Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul omului, vor fi împlinite.

³² Fiindcă va fi dat neamurilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat;

³³ Și îl vor biciui și îl vor ucide; și a treia zi va învia.

³⁴ Dar ei nu au înțeles nimic din acestea; și acest cuvânt le-a fost ascuns și nu au cunoscut acele cuvinte.

³⁵ Și s-a întâmplat, pe când s-a apropiat el de Ierihon, că un anumit orb ședea lângă drum, cerșind;

³⁶ Și, auzind mulțimea trecând, a întrebat ce înseamnă aceasta.

³⁷ Iar ei i-au spus că trece Isus din Nazaret.

³⁸ Iar el a strigat, spunând: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!

³⁹ Și cei ce mergeau înainte, l-au mustrat, ca să tacă; dar el striga și mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine.

⁴⁰ Iar Isus, stând în picioare, a poruncit să îl aducă la el; și după ce el s-a apropiat, l-a întrebat,

⁴¹ Spunând: Ce voiești să îți fac? Iar el a spus: Doamne, să primesc vedere.

⁴² Și Isus i-a spus: Primește-ți vederea; credința ta te-a salvat.

⁴³ Și îndată și-a primit vederea și l-a urmat, glorificând pe Dumnezeu; și toți oamenii, când au văzut, au dat laudă lui Dumnezeu.