¹⁸ This charge I commit unto thee, son Timothy, according to the prophecies which went before on thee, that thou by them mightest war a good warfare;

¹⁹ Holding faith, and a good conscience; which some having put away concerning faith have made shipwreck:

²⁰ Of whom is Hymenaeus and Alexander; whom I have delivered unto Satan, that they may learn not to blaspheme.

⁸ I will therefore that men pray every where, lifting up holy hands, without wrath and doubting.

⁹ In like manner also, that women adorn themselves in modest apparel, with shamefacedness and sobriety; not with broided hair, or gold, or pearls, or costly array;

¹⁰ But (which becometh women professing godliness) with good works.

¹¹ Let the woman learn in silence with all subjection.

¹² But I suffer not a woman to teach, nor to usurp authority over the man, but to be in silence.

¹³ For Adam was first formed, then Eve.

¹⁴ And Adam was not deceived, but the woman being deceived was in the transgression.

¹⁵ Notwithstanding she shall be saved in childbearing, if they continue in faith and charity and holiness with sobriety.

¹ Atunci, într-adevăr, primul legământ avea și rânduieli ale serviciului divin și un sanctuar pământesc.

² Pentru că a fost zidit un tabernacol; primul, în care era sfeșnicul și masa și pâinile punerii înainte, care este numit sanctuarul.

³ Iar după a doua perdea, tabernacolul care este numit locul Preasfânt,

⁴ Care avea tămâietoarea de aur și chivotul legământului îmbrăcat peste tot cu aur, în care era vasul de aur care avea mană și toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele legământului;

⁵ Iar deasupra acestuia, heruvimii gloriei umbrind scaunul milei, despre care nu putem vorbi acum în amănunt.

⁶ Iar după ce acestea au fost astfel rânduite, preoții intrau întotdeauna în primul tabernacol, împlinind serviciul divin.

⁷ Dar în al doilea intra marele preot singur, o dată pe an, nu fără sânge, pe care îl oferea pentru el însuși și pentru greșelile poporului;

¹⁵ And they brought unto him also infants, that he would touch them: but when his disciples saw it, they rebuked them.

¹⁶ But Jesus called them unto him, and said, Suffer little children to come unto me, and forbid them not: for of such is the kingdom of God.

¹⁷ Verily I say unto you, Whosoever shall not receive the kingdom of God as a little child shall in no wise enter therein.

²⁶ And they that heard it said, Who then can be saved?

²⁷ And he said, The things which are impossible with men are possible with God.

²⁸ Then Peter said, Lo, we have left all, and followed thee.

²⁹ And he said unto them, Verily I say unto you, There is no man that hath left house, or parents, or brethren, or wife, or children, for the kingdom of God’s sake,

³⁰ Who shall not receive manifold more in this present time, and in the world to come life everlasting.

³⁸ Now it came to pass, as they went, that he entered into a certain village: and a certain woman named Martha received him into her house.

³⁹ And she had a sister called Mary, which also sat at Jesus’ feet, and heard his word.

⁴⁰ But Martha was cumbered about much serving, and came to him, and said, Lord, dost thou not care that my sister hath left me to serve alone? bid her therefore that she help me.

⁴¹ And Jesus answered and said unto her, Martha, Martha, thou art careful and troubled about many things:

⁴² But one thing is needful: and Mary hath chosen that good part, which shall not be taken away from her.

²⁷ And it came to pass, as he spake these things, a certain woman of the company lifted up her voice, and said unto him, Blessed is the womb that bare thee, and the paps which thou hast sucked.

²⁸ But he said, Yea rather, blessed are they that hear the word of God, and keep it.

¹ Și le-a spus o parabolă, că ar trebui să se roage totdeauna și să nu se descurajeze,

² Spunând: Era într-o cetate un judecător, care nu se temea de Dumnezeu și pe om nu îl respecta;

³ Și era o văduvă în acea cetate; și a venit la el, spunând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu.

⁴ Și a refuzat pentru un timp; dar după acestea a spus în el însuși: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu, nici pe om nu îl respect,

⁵ Totuși, pentru că această văduvă mă tulbură, am să îi fac dreptate, ca nu cumva să mă sâcâie cu neîncetata ei venire.

⁶ Și Domnul a spus: Auziți ce spune judecătorul nedrept.

⁷ Și nu va face Dumnezeu dreptate aleșilor lui, care strigă zi și noapte către el, deși rabdă îndelung în ce îi privește?

⁸ Vă spun că le va face repede dreptate. Cu toate acestea, când va veni Fiul omului, va găsi el credință pe pământ?

⁹ Și a spus și această parabolă unora care se încredeau în ei înșiși că erau drepți și îi disprețuiau pe ceilalți;

¹⁰ Doi oameni s-au urcat la templu să se roage; unul fariseu și celălalt vameș.

¹¹ Fariseul a stat în picioare și s-a rugat astfel în el însuși: Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt precum ceilalți oameni, jecmănitori, nedrepți, adulteri, sau chiar ca acest vameș.

¹² Eu postesc de două ori într-o săptămână, dau zeciuială din tot ce obțin.

¹³ Și vameșul, stând deoparte în picioare, nu a voit să ridice nici ochii spre cer, ci se bătea în piept, spunând: Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos.

¹⁴ Vă spun, mai degrabă acesta s-a coborât acasă declarat drept decât celălalt, pentru că fiecare înălțându-se pe sine însuși, va fi umilit; și cel ce se umilește pe sine însuși, va fi înălțat.

¹⁵ Și i-au adus și niște prunci, ca să îi atingă; dar când discipolii au văzut, i-au mustrat.

¹⁶ Dar Isus i-a chemat și a spus: Lăsați copilașii să vină la mine și nu îi opriți; fiindcă a unora ca ei este împărăția lui Dumnezeu.

¹⁷ Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea.

¹⁸ Și un anumit conducător l-a întrebat, spunând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață eternă?

¹⁹ Iar Isus i-a spus: De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât unul, Dumnezeu.

²⁰ Știi poruncile: Nu comite adulter, Nu ucide, Nu fura, Nu aduce mărturie falsă, Onorează pe tatăl tău și pe mama ta.

²¹ Iar el a spus: Toate acestea le-am păzit din tinerețea mea.

²² Și, când a auzit Isus acestea, i-a spus: Totuși îți lipsește un lucru; vinde tot ce ai și împarte la săraci și vei avea tezaur în cer; și vino, urmează-mă.

²³ Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult; fiindcă era foarte bogat.

²⁴ Iar Isus, când a văzut că el s-a întristat foarte mult, a spus: Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății!

²⁵ Fiindcă este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului, decât pentru un om bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu.

²⁶ Iar cei ce au auzit, au spus: Atunci cine poate fi salvat?

²⁷ Dar el a spus: Cele imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu.

²⁸ Atunci Petru a spus: Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat.

²⁹ Iar el le-a spus: Adevărat vă spun: Nu este nimeni care a lăsat casă, sau părinți, sau frați, sau soție, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu,

³⁰ Care să nu primească cu mult mai mult în acest timp și în lumea care vine, viață veșnică.

³¹ Atunci a luat pe cei doisprezece și le-a spus: Iată, ne urcăm la Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul omului, vor fi împlinite.

³² Fiindcă va fi dat neamurilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat;

³³ Și îl vor biciui și îl vor ucide; și a treia zi va învia.

³⁴ Dar ei nu au înțeles nimic din acestea; și acest cuvânt le-a fost ascuns și nu au cunoscut acele cuvinte.

³⁵ Și s-a întâmplat, pe când s-a apropiat el de Ierihon, că un anumit orb ședea lângă drum, cerșind;

³⁶ Și, auzind mulțimea trecând, a întrebat ce înseamnă aceasta.

³⁷ Iar ei i-au spus că trece Isus din Nazaret.

³⁸ Iar el a strigat, spunând: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!

³⁹ Și cei ce mergeau înainte, l-au mustrat, ca să tacă; dar el striga și mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine.

⁴⁰ Iar Isus, stând în picioare, a poruncit să îl aducă la el; și după ce el s-a apropiat, l-a întrebat,

⁴¹ Spunând: Ce voiești să îți fac? Iar el a spus: Doamne, să primesc vedere.

⁴² Și Isus i-a spus: Primește-ți vederea; credința ta te-a salvat.

⁴³ Și îndată și-a primit vederea și l-a urmat, glorificând pe Dumnezeu; și toți oamenii, când au văzut, au dat laudă lui Dumnezeu.