⁹ Să se strângă toate naţiunile şi să se adune toate popoarele, cine dintre ei poate vesti aceasta şi să ne arate lucrurile din urmă? Să îşi aducă martorii lor, ca să fie declaraţi drepţi, sau să audă şi să spună: Este Adevăr.

¹⁰ Voi sunteţi martorii mei, spune DOMNUL, şi servitorul meu pe care l-am ales, ca să mă cunoaşteţi şi să mă credeţi şi să înţelegeţi că eu sunt el: Înaintea mea nu a fost format niciun Dumnezeu, nici nu va fi după mine.

¹¹ Eu, chiar eu, sunt DOMNUL; şi în afară de mine nu este salvator.

¹² Am vestit şi am salvat şi am arătat, când nu era dumnezeu străin printre voi, de aceea voi sunteţi martorii mei, spune DOMNUL, că eu sunt Dumnezeu.

¹³ Da, înainte ca ziua să fie, eu sunt el; şi nu este nimeni care să scape din mâna mea, voi face lucrare şi cine i se va împotrivi?

¹⁴ Astfel spune DOMNUL, răscumpărătorul tău, Cel Sfânt al lui Israel: De dragul vostru am trimis în Babilon şi am doborât pe toţi nobilii lor şi pe caldeeni, al căror strigăt este în corăbii.

¹³ Și s-a întâmplat, când Iosua era lângă Ierihon, că și-a ridicat ochii și a privit și, iată, un om stătea în picioare înaintea lui cu sabia scoasă, în mână. Și Iosua a mers la el și i-a spus: Ești pentru noi sau pentru potrivnicii noștri?

¹⁴ Iar el a spus: Nu, ci am venit acum ca și căpetenie a oștirii DOMNULUI. Și Iosua a căzut cu fața la pământ și s-a închinat și i-a spus: Ce spune domnul meu servitorului său?

¹⁵ Și căpetenia oștirii DOMNULUI i-a spus lui Iosua: Scoate-ți sandaua din picior, fiindcă locul pe care stai este sfânt. Și Iosua a făcut astfel.

¹ But the souls of the righteous are in the hand of God, and there shall no torment touch them.

² In the sight of the unwise they seemed to die: and their departure is taken for misery,

³ And their going from us to be utter destruction: but they are in peace.

⁴ For though they be punished in the sight of men, yet is their hope full of immortality.

⁵ And having been a little chastised, they shall be greatly rewarded: for God proved them, and found them worthy for himself.

⁶ As gold in the furnace hath he tried them, and received them as a burnt offering.

⁷ And in the time of their visitation they shall shine, and run to and fro like sparks among the stubble.

⁸ They shall judge the nations, and have dominion over the people, and their Lord shall reign for ever.

⁹ They that put their trust in him shall understand the truth: and such as be faithful in love shall abide with him: for grace and mercy is to his saints, and he hath care for his elect.

² And the hand of Midian prevailed against Israel: and because of the Midianites the children of Israel made them the dens which are in the mountains, and caves, and strong holds.

⁷ And it came to pass, when the children of Israel cried unto the LORD because of the Midianites,

¹¹ And there came an angel of the LORD, and sat under an oak which was in Ophrah, that pertained unto Joash the Abi-ezrite: and his son Gideon threshed wheat by the winepress, to hide it from the Midianites.

¹² And the angel of the LORD appeared unto him, and said unto him, The LORD is with thee, thou mighty man of valour.

¹³ And Gideon said unto him, Oh my Lord, if the LORD be with us, why then is all this befallen us? and where be all his miracles which our fathers told us of, saying, Did not the LORD bring us up from Egypt? but now the LORD hath forsaken us, and delivered us into the hands of the Midianites.

¹⁴ And the LORD looked upon him, and said, Go in this thy might, and thou shalt save Israel from the hand of the Midianites: have not I sent thee?

¹⁵ And he said unto him, Oh my Lord, wherewith shall I save Israel? behold, my family is poor in Manasseh, and I am the least in my father’s house.

¹⁶ And the LORD said unto him, Surely I will be with thee, and thou shalt smite the Midianites as one man.

¹⁷ And he said unto him, If now I have found grace in thy sight, then shew me a sign that thou talkest with me.

¹⁸ Depart not hence, I pray thee, until I come unto thee, and bring forth my present, and set it before thee. And he said, I will tarry until thou come again.

¹⁹ And Gideon went in, and made ready a kid, and unleavened cakes of an ephah of flour: the flesh he put in a basket, and he put the broth in a pot, and brought it out unto him under the oak, and presented it.

²⁰ And the angel of God said unto him, Take the flesh and the unleavened cakes, and lay them upon this rock, and pour out the broth. And he did so.

²¹ Then the angel of the LORD put forth the end of the staff that was in his hand, and touched the flesh and the unleavened cakes; and there rose up fire out of the rock, and consumed the flesh and the unleavened cakes. Then the angel of the LORD departed out of his sight.

²² And when Gideon perceived that he was an angel of the LORD, Gideon said, Alas, O Lord GOD! for because I have seen an angel of the LORD face to face.

²³ And the LORD said unto him, Peace be unto thee; fear not: thou shalt not die.

²⁴ Then Gideon built an altar there unto the LORD, and called it Jehovah-shalom: unto this day it is yet in Ophrah of the Abi-ezrites.

¹⁵ But the righteous live for evermore; their reward also is with the Lord, and the care of them is with the most High.

¹⁶ Therefore shall they receive a glorious kingdom, and a beautiful crown from the Lord’s hand: for with his right hand shall he cover them, and with his arm shall he protect them.

¹⁷ He shall take to him his jealousy for complete armour, and make the creature his weapon for the revenge of his enemies.

¹⁸ He shall put on righteousness as a breastplate, and true judgment instead of an helmet.

¹⁹ He shall take holiness for an invincible shield.

²⁰ His severe wrath shall he sharpen for a sword, and the world shall fight with him against the unwise.

²¹ Then shall the right aiming thunderbolts go abroad; and from the clouds, as from a well drawn bow, shall they fly to the mark.

²² And hailstones full of wrath shall be cast as out of a stone bow, and the water of the sea shall rage against them, and the floods shall cruelly drown them.

²³ Yea, a mighty wind shall stand up against them, and like a storm shall blow them away: thus iniquity shall lay waste the whole earth, and ill dealing shall overthrow the thrones of the mighty.

¹ Hear therefore, O ye kings, and understand; learn, ye that be judges of the ends of the earth.

² Give ear, ye that rule the people, and glory in the multitude of nations.

³ For power is given you of the Lord, and sovereignty from the Highest, who shall try your works, and search out your counsels.

⁷ Întregul pământ este în odihnă, este liniştit; ei izbucnesc în cântare.

⁸ Da, brazii şi cedrii Libanului se bucură de tine, spunând: De când eşti doborât niciun tăietor nu s-a urcat împotriva noastră.

⁹ Iadul de dedesubt s-a mutat pentru tine, să te întâmpine la venirea ta; stârneşte pe morţi pentru tine, chiar pe cei mai de seamă ai pământului; a ridicat de pe tronurile lor pe toţi împăraţii naţiunilor.

¹⁰ Toţi îţi vor vorbi şi îţi vor spune: Ai devenit de asemenea slab ca noi, ai devenit asemenea nouă?

¹¹ Fastul tău este coborât în mormânt, de asemenea şi zgomotul violelor tale; viermele s-a răspândit sub tine şi viermii te acoperă.

¹² Cum ai căzut din cer, Lucifer, fiu al dimineţii, cum eşti retezat la pământ, cel care ai slăbit naţiunile!

¹³ Fiindcă ai spus în inima ta: Eu mă voi înălţa la cer, îmi voi ridica tronul deasupra stelelor lui Dumnezeu, voi şedea de asemenea pe muntele adunării, în părţile de nord;

¹⁴ Eu mă voi înălţa deasupra înălţimilor norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.

¹⁵ Totuşi vei fi coborât în iad, la marginile gropii.

¹⁶ Cei care te văd se vor uita atent la tine şi vor lua aminte la tine, spunând: Este acesta bărbatul care a făcut pământul să se cutremure, care a scuturat împărăţii,

¹⁷ Care a făcut lumea ca un pustiu şi a distrus cetăţile acesteia, care nu a deschis casa prizonierilor lui?

¹⁸ Toţi împăraţii naţiunilor, toţi zac în glorie, fiecare în propria-i casă.

¹⁹ Dar tu eşti aruncat din mormântul tău ca un lăstar urâcios şi ca hainele celor ucişi, străpunşi de sabie, care coboară la pietrele gropii, ca un trup mort călcat în picioare.

²⁰ Nu le vei fi alăturat la îngropare, deoarece ţi-ai distrus ţara şi ţi-ai ucis poporul, sămânţa făcătorilor de rău nu va fi niciodată renumită.

¹⁶ Atunci cei unsprezece discipoli s-au dus în Galileea, la un munte unde Isus le rânduise.

¹⁷ Și când l-au văzut, i s-au închinat; dar unii s-au îndoit.

¹⁸ Și Isus a venit și le-a vorbit, spunând: Toată puterea îmi este dată în cer și pe pământ.

¹⁹ De aceea duceți-vă și învățați toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh,

²⁰ Învățându-i să țină toate câte v-am poruncit; și iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii. Amin.

⁴ Dar Dumnezeu, care este bogat în milă, din cauza dragostei sale mari cu care ne-a iubit,

⁵ Chiar pe când eram morți în păcate, ne-a dat viață împreună cu Cristos (prin har sunteți salvați);

⁶ Și ne-a înviat împreună și ne-a așezat împreună în locurile cerești în Cristos Isus,

⁷ Ca în veacurile ce vin să arate nemărginitele bogății ale harului său, în bunătatea lui față de noi, prin Cristos Isus.

⁸ Fiindcă prin har sunteți salvați, prin credință; și aceasta nu din voi înșivă, ci este darul lui Dumnezeu;

⁹ Nu prin fapte, ca să nu se fălească nimeni.

¹⁰ Fiindcă noi suntem lucrarea lui, creați în Cristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a rânduit dinainte, ca să umblăm în ele.

²⁷ De fapt voi sunteți trupul lui Cristos și membre în particular.

²⁸ Și Dumnezeu a pus pe anumiți oameni în biserică, întâi apostoli, în al doilea rând profeți, în al treilea rând învățători; apoi miracole, apoi daruri de vindecări, ajutorări, guvernări, diversități de limbi.

²⁹ Sunt toți apostoli? Sunt toți profeți? Sunt toți învățători? Sunt toți lucrători de miracole?

³⁰ Au toți daruri de vindecări? Vorbesc toți în limbi? Traduc toți?

³¹ Dar doriți zelos darurile cele mai bune, și mai mult, vă arăt o cale nespus mai bună.

¹ Chiar dacă aș vorbi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar nu am dragoste creștină, devin ca o aramă sunătoare sau un chimval răsunător.

² Și chiar dacă aș avea dar de profeție și înțeleg toate misterele și toată cunoașterea, și chiar dacă aș avea toată credința încât să mut munții, dar nu am dragoste creștină, nu sunt nimic.

³ Și chiar dacă aș împărți toate averile mele să hrănesc săracii, și chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, dar nu aș avea dragoste creștină, nu mi-ar folosi la nimic.

⁴ Dragostea creștină este îndelung-răbdătoare și plină de bunătate; dragostea creștină nu invidiază; dragostea creștină nu se laudă, nu se îngâmfă,

⁵ Nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie repede, nu gândește să facă rău,

⁶ Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

⁷ Suportă toate, crede toate, speră toate, îndură toate.

⁸ Dragostea creștină nu se sfârșește niciodată. Dar profeții dacă ar fi, se vor sfârși; limbi dacă ar fi, vor înceta; cunoaștere dacă ar fi, se va duce.

² Căci dacă cuvântul vorbit prin îngeri a fost neclintit, și fiecare încălcare de lege și neascultare a primit o dreaptă răsplătire;

³ Cum vom scăpa noi dacă neglijăm o salvare atât de mare? Care, întâi a început să fie vorbită de Domnul, și ne-a fost confirmată prin cei ce l-au auzit,

⁴ Dumnezeu de asemenea aducându-le mărturie, deopotrivă cu semne și minuni și diferite miracole și daruri ale Duhului Sfânt, conform voii sale.

⁵ Fiindcă nu îngerilor le-a supus lumea ce are să vină, despre care vorbim.

⁶ Iar unul, într-un anume loc a adeverit, spunând: Ce este omul, ca să îți amintești de el? Sau fiul omului, ca să îl cercetezi?

⁷ L-ai făcut puțin mai prejos decât îngerii, l-ai încoronat cu glorie și onoare și l-ai așezat peste lucrările mâinilor tale;

⁸ Toate le-ai supus sub picioarele lui. Căci prin faptul că el a supus toate sub el, nu i-a lăsat nimic nesupus. Dar acum, încă nu vedem toate cele supuse lui.

⁹ Dar vedem pe Isus, care a fost făcut puțin mai prejos decât îngerii, pentru suferirea morții, încoronat cu glorie și onoare, ca prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru fiecare om.

¹⁰ Fiindcă i se cuvenea lui, pentru care sunt toate și prin care sunt toate, în aducerea multor fii la glorie, să desăvârșească pe căpetenia salvării lor prin suferințe.

⁴¹ Și iată, a venit un bărbat numit Iair care era un conducător al sinagogii; și a căzut la picioarele lui Isus și îl implora să intre în casa lui;

⁴² Pentru că avea o singură fiică, de vreo doisprezece ani și ea era pe moarte. Dar pe când mergea el, oamenii îl împresurau.

⁴³ Și o femeie, care avea o scurgere de sânge de doisprezece ani, care cheltuise tot ce avea pe doctori, neputând fi vindecată de niciunul,

⁴⁴ A venit din spate și s-a atins de marginea hainei lui; și imediat scurgerea ei de sânge s-a oprit.

⁴⁵ Și Isus a spus: Cine s-a atins de mine? Și, toți negând, Petru și cei ce erau cu el au spus: Stăpâne, mulțimea te împresoară și te îmbulzește și tu spui: Cine s-a atins de mine?

⁴⁶ Dar Isus a spus: S-a atins cineva de mine; căci știu că a ieșit putere din mine.

⁴⁷ Iar femeia, când a văzut că nu este ascunsă, a venit tremurând și prosternându-se înaintea lui i-a spus în fața întregului popor din ce cauză se atinsese de el și cum fusese vindecată imediat.

⁴⁸ Iar el i-a spus: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a făcut sănătoasă; mergi în pace.

⁴⁹ Pe când vorbea el încă, a venit unul din casa conducătorului sinagogii, spunându-i: Fiica ta este moartă; nu mai tulbura pe Învățătorul.

⁵⁰ Dar când a auzit Isus, i-a răspuns, zicând: Nu te teme; crede numai și va fi făcută sănătoasă.

⁵¹ Iar când a ajuns în casă, nu a lăsat pe niciunul să intre, decât pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și pe tatăl și pe mama fetei.

⁵² Și toți plângeau și o jeleau; dar el a spus: Nu plângeți; nu este moartă, ci doarme.

⁵³ Și au râs de el în batjocură, știind că era moartă.

⁵⁴ Dar el i-a scos pe toți afară și a apucat-o de mână și a chemat-o, spunând: Fetițo, ridică-te.

⁵⁵ Și duhul ei a venit din nou și s-a sculat imediat; și Isus a poruncit să îi dea să mănânce.

⁵⁶ Și părinții ei au fost înmărmuriți; dar le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a făcut.

¹ And when he had called unto him his twelve disciples, he gave them power against unclean spirits, to cast them out, and to heal all manner of sickness and all manner of disease.

⁵ These twelve Jesus sent forth, and commanded them, saying, Go not into the way of the Gentiles, and into any city of the Samaritans enter ye not:

⁶ But go rather to the lost sheep of the house of Israel.

⁷ And as ye go, preach, saying, The kingdom of heaven is at hand.

⁸ Heal the sick, cleanse the lepers, raise the dead, cast out devils: freely ye have received, freely give.

¹⁶ Cel ce vă aude, pe mine mă aude; și cel ce vă disprețuiește, pe mine mă disprețuiește; și cel ce mă disprețuiește, disprețuiește pe cel ce m-a trimis.

¹⁷ Și cei șaptezeci s-au întors cu bucurie, spunând: Doamne, până și dracii ne sunt supuși prin numele tău.

¹⁸ Iar el le-a spus: Am privit pe Satan, căzând ca un fulger din cer.

¹⁹ Iată, vă dau putere să călcați peste șerpi și scorpioni și peste toată puterea dușmanului; și nimic, în niciun fel, nu vă va vătăma.

²⁰ Totuși nu vă bucurați în aceasta, că duhurile vă sunt supuse; ci, mai degrabă, bucurați-vă pentru că numele voastre sunt scrise în cer.

²¹ În acea oră Isus s-a bucurat în duh și a spus: Îți mulțumesc, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înțelepți și prevăzători și le-ai revelat pruncilor. Da, Tată, pentru că așa este plăcut înaintea ta.

¹ Întrucât mulți s-au angajat să pună în ordine o istorisire despre acele lucruri care sunt pe deplin crezute printre noi,

² Chiar așa cum ni le-au încredințat cei care au fost de la început martori oculari și servitori ai cuvântului,

³ Mi s-a părut bine și mie, înțelegând toate cu acuratețe de la început, să ți le scriu în ordine, preaalesule Teofil,

⁴ Ca să cunoști certitudinea lucrurilor în care ai fost învățat.

⁵ A fost în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un anumit preot numit Zaharia, din rândul lui Abia; și soția lui era dintre fiicele lui Aaron, și numele ei era Elisabeta.

⁶ Și amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând ireproșabil în toate poruncile și rânduielile Domnului.

⁷ Și ei nu aveau copil, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau mult înaintați în vârstă.

⁸ Dar s-a întâmplat, pe când el împlinea serviciul de preot înaintea lui Dumnezeu, la rândul grupului său,

⁹ Conform obiceiului serviciului preoțesc, i-a venit rândul să ardă tămâie când intra în templul Domnului.

¹⁰ Și toată mulțimea poporului se ruga afară în timpul tămâierii.

¹¹ Și i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii.

¹² Și când Zaharia l-a văzut, s-a tulburat și frică a căzut peste el.

¹³ Dar îngerul i-a spus: Nu te teme Zaharia; fiindcă rugăciunea ta este ascultată; și soția ta Elisabeta îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan.

¹⁴ Și tu vei avea bucurie și veselie; și mulți se vor bucura la nașterea lui.

¹⁵ Fiindcă va fi mare înaintea Domnului și nicidecum nu va bea nici vin, nici băutură tare; și va fi umplut cu Duhul Sfânt, chiar din pântecele mamei sale.

¹⁶ Și pe mulți dintre copiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.

¹⁷ Și el va merge înaintea lui, în duhul și puterea lui Ilie, să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți; să pregătească un popor înzestrat pentru Domnul.

¹⁸ Și Zaharia i-a spus îngerului: Prin ce voi ști aceasta? Fiindcă eu sunt bătrân și soția mea este mult înaintată în anii ei.

¹⁹ Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gabriel, care stau în picioare în prezența lui Dumnezeu; și sunt trimis să vorbesc cu tine și să îți anunț aceste vești îmbucurătoare.

²⁰ Și iată, vei fi mut și nu vei fi în stare să vorbești, până în ziua când se vor face acestea, pentru că nu crezi cuvintele mele, care vor fi împlinite la timpul lor.

²¹ Și poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că el întârzia atât în templu.

²² Și când a ieșit nu a putut să vorbească cu ei; și au priceput că văzuse o viziune în templu; fiindcă el le făcea semne și a rămas fără cuvinte.

²³ Și s-a întâmplat că, imediat ce s-au împlinit zilele serviciului său, s-a dus acasă.

²⁴ Iar după zilele acelea Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s-a ascuns cinci luni, spunând:

²⁵ Astfel s-a purtat cu mine Domnul în zilele în care s-a uitat spre mine, ca să îmi ia ocara dintre oameni.

²⁶ Iar în luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,

²⁷ La o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David; și numele fecioarei era Maria.

²⁸ Și îngerul a intrat la ea și a spus: Bucură-te, cea privilegiată: Domnul este cu tine; binecuvântată ești tu între femei.

²⁹ Iar când l-a văzut, ea a fost tulburată de cuvintele lui și cugeta ce fel de salutare ar fi aceasta.

³⁰ Și îngerul i-a spus: Nu te teme, Maria; fiindcă ai găsit favoare la Dumnezeu.

³¹ Și iată, vei rămâne însărcinată în pântecele tău și vei naște un fiu și îi vei pune numele Isus.

³² El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David.

³³ Și va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna; și cât despre împărăția lui, ea nu va avea sfârșit.

³⁴ Atunci Maria i-a spus îngerului: Cum va fi aceasta, fiindcă eu nu știu de bărbat?

³⁵ Și îngerul a răspuns și i-a zis: Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea și cel sfânt care se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

³⁶ Și iată, Elisabeta, ruda ta, a rămas și ea însărcinată cu un fiu la bătrânețea ei; și aceasta este a șasea lună pentru ea, care era numită stearpă.

³⁷ Căci la Dumnezeu nimic nu va fi imposibil.

³⁸ Iar Maria a spus: Iată, roaba Domnului; fie-mi după cuvântul tău. Și îngerul a plecat de la ea.

³⁹ Iar Maria s-a sculat în acele zile și a plecat cu grabă în ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda.

⁴⁰ Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta.

⁴¹ Și s-a întâmplat că, de cum a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei; și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt;

⁴² Și a vorbit cu voce tare și a spus: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.

⁴³ Și de unde îmi este aceasta, ca mama Domnului meu să vină la mine?

⁴⁴ Căci iată, de cum a ajuns sunetul salutului tău la urechile mele, pruncul a săltat în pântecele meu de bucurie.

⁴⁵ Și binecuvântată este cea care a crezut, pentru că va fi o împlinire a lucrurilor care i-au fost spuse din partea Domnului.

⁴⁶ Și Maria a spus: Sufletul meu preamărește pe Domnul,

⁴⁷ Și duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, Salvatorul meu.

⁴⁸ Pentru că a privit spre starea înjosită a roabei sale; căci, iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor numi binecuvântată,

⁴⁹ Pentru că cel puternic mi-a făcut lucruri mari; și sfânt este numele lui.

⁵⁰ Și mila lui este peste cei ce se tem de el din generație în generație.

⁵¹ A arătat putere cu brațul lui; a risipit pe cei mândri în imaginația inimii lor.

⁵² A doborât pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei de rând.

⁵³ A săturat pe cei flămânzi cu bunătăți; și pe cei bogați i-a trimis fără nimic.

⁵⁴ A ajutat pe servitorul său Israel, în amintirea milei sale;

⁵⁵ După cum le-a vorbit părinților noștri, lui Avraam și seminței sale pentru totdeauna.

⁵⁶ Și Maria a rămas cu ea cam trei luni; și s-a întors acasă.

⁵⁷ Iar Elisabetei i s-a împlinit timpul să nască; și a născut un fiu.

⁵⁸ Și vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare milă față de ea; și se bucurau cu ea.

⁵⁹ Și s-a întâmplat în a opta zi că au venit să circumcidă copilul; și l-au numit Zaharia, după numele tatălui său.

⁶⁰ Și mama lui a răspuns și a zis: Nu, ci se va numi Ioan.

⁶¹ Și i-au spus: Nimeni din rudeniile tale nu este numit așa.

⁶² Și făceau semne tatălui său, despre cum ar voi să îl numească.

⁶³ Și a cerut o tăbliță de scris și a scris, spunând: Numele lui este Ioan. Și toți s-au minunat.

⁶⁴ Și gura lui a fost deschisă imediat și limba lui dezlegată și a vorbit, lăudând pe Dumnezeu.

⁶⁵ Și frică a venit peste toți cei ce locuiau împrejurul lor; și toate aceste cuvinte au fost vestite prin tot ținutul muntos al Iudeii.

⁶⁶ Și toți cei ce le-au auzit, le-au păstrat în inimile lor, spunând: Ce fel de copil va fi acesta? Și mâna Domnului era cu el.

⁶⁷ Și Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt și a profețit, spunând:

⁶⁸ Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat și a răscumpărat pe poporul său,

⁶⁹ Și ne-a ridicat un corn al salvării în casa servitorului său, David,

⁷⁰ Așa cum vorbise prin gura sfinților săi profeți, care fuseseră de când lumea a început;

⁷¹ Ca să fim salvați de dușmanii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc;

⁷² Să înfăptuiască mila promisă părinților noștri și să își amintească sfântul lui legământ;

⁷³ Jurământul pe care i l-a jurat tatălui nostru Avraam,

⁷⁴ Că ne va da, fiind noi scăpați din mâna dușmanilor noștri, să îi servim fără frică,

⁷⁵ În sfințenie și dreptate înaintea lui, toate zilele vieții noastre.

⁷⁶ Și tu copile, vei fi chemat profet al celui Preaînalt; fiindcă vei merge înaintea feței Domnului, să pregătești căile lui;

⁷⁷ Să dai cunoștința salvării poporului său, prin iertarea păcatelor lor,

⁷⁸ Prin blânda milă a Dumnezeului nostru; prin care răsăritul din înalt ne-a vizitat,

⁷⁹ Să dea lumină celor ce șed în întuneric și în umbra morții, să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.

⁸⁰ Iar copilul a crescut și s-a întărit în duh și a fost în pustiuri până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.