¹ Look down from heaven, Lord, and see from your holy house and your glory. Where is the multitude of your mercy and your pity, that you keep back from us, O Lord? For you are our Father, though Abraham did not know us, though Israel did not ackno­wledge us; but you are our Father, deliver us. From the beginning your name is upon us. Why have you made us wander from your way, Lord? Why have you hardened our hearts not to fear you? Turn back for the sake of your servants, for the tribes of your inheritance, that we may inherit a small part of your holy mountain. Our enemies have trampled down your sanctuary. We have become as at the beginning, when you did not know us, when your name had not been invoked upon us. If you open the heaven, trembling will take hold upon mountains from you, and they will melt as wax melts before the fire; and fire will burn up your enemies, and your name will be manifest to your enemies; before your face nations will be troubled. When you do glorious things trembling from you will seize mountains. From eternity we have not heard, nor have we seen a God save you; and your works are true, and you do mercy to those who wait on you. For mercy will meet those who act justly, and they will be mind­ful of your ways. And now, Lord, your are our Father, while we are your clay and you are our Fashioner; we are all the works of your hands; do not be very angry with us, Lord, and do not remember our sins in season. And now look upon, Lord, for we are all your people.

² Mergi și strigă în urechile Ierusalimului, spunând: Astfel spune DOMNUL: Îmi amintesc de tine, de bunătatea tinereții tale, de dragostea din timpul logodirii tale, când m-ai urmat în pustie, într-o țară nesemănată.

³ Sfânt era Israel pentru DOMNUL și primele roade ale venitului său; toți cei care îl mănâncă vor fi vinovați; răul va veni peste ei, spune DOMNUL.

⁴ Ascultați cuvântul DOMNULUI, voi, casă a lui Iacob și toate familiile casei lui Israel:

⁵ Astfel spune DOMNUL: Ce nelegiuire au găsit părinții voștri în mine, că s-au depărtat de mine și au mers după deșertăciune și au devenit deșerți?

⁶ Nici nu au spus: Unde este DOMNUL care ne-a scos din țara Egiptului, care ne-a condus prin pustie, printr-o țară de deșerturi și de gropi, printr-o țară a secetei și a umbrei morții, printr-o țară prin care nu trecuse nimeni și unde nu locuise niciun om?

⁷ Și v-am adus într-o țară roditoare, pentru a mânca rodul ei și bunătatea ei; dar când ați intrat, ați întinat țara mea și ați făcut moștenirea mea o urâciune.

⁸ Preoții nu au spus: Unde este DOMNUL? Și cei care mânuiau legea nu m-au cunoscut; păstorii de asemenea au încălcat legea împotriva mea și profeții au profețit prin Baal și au umblat după lucruri care nu sunt de folos.

⁹ De aceea vă voi implora încă, spune DOMNUL, și pe copiii copiilor voștri îi voi implora.

¹⁰ De aceea treceți peste insulele Chitimului și vedeți; și trimiteți la Chedar și luați aminte cu atenție și vedeți dacă este un astfel de lucru.

¹¹ Și-a schimbat vreo națiune dumnezeii ei, care totuși nu sunt dumnezei? Dar poporul meu și-a schimbat gloria pentru ceea ce nu este de folos.

¹² Fiți înmărmurite, voi cerurilor, la aceasta, și înfricoșați-vă, faceți-vă ca pustiul, spune DOMNUL.

⁷ But though the righteous be prevented with death, yet shall he be in rest.

⁸ For honourable age is not that which standeth in length of time, nor that is measured by number of years.

⁹ But wisdom is the gray hair unto men, and an unspotted life is old age.

¹⁰ He pleased God, and was beloved of him: so that living among sinners he was translated.

¹¹ Yea speedily was he taken away, lest that wickedness should alter his understanding, or deceit beguile his soul.

¹² For the bewitching of naughtiness doth obscure things that are honest; and the wandering of concupiscence doth undermine the simple mind.

¹³ He, being made perfect in a short time, fulfilled a long time:

¹⁴ For his soul pleased the Lord: therefore hasted he to take him away from among the wicked.

¹⁵ This the people saw, and understood it not, neither laid they up this in their minds, That his grace and mercy is with his saints, and that he hath respect unto his chosen.

¹⁶ Iată, eu vă trimit înainte ca oi în mijlocul lupilor; de aceea fiți înțelepți ca șerpii și inocenți ca porumbeii.

¹⁷ Dar păziți-vă de oameni, fiindcă vă vor preda consiliilor și vă vor biciui în sinagogile lor;

¹⁸ Și veți fi aduși înaintea guvernatorilor și a împăraților din cauza mea, pentru mărturie împotriva lor și a neamurilor.

¹⁹ Dar când vă vor preda, nu vă îngrijorați cum sau ce veți spune, fiindcă vi se va da în acea oră ce veți spune.

²⁰ Fiindcă nu voi sunteți cei care vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru care vorbește în voi.

²¹ Și frate va preda la moarte pe frate și tatăl pe copil și copiii se vor ridica împotriva părinților și vor face să fie uciși.

²² Și veți fi urâți de toți din cauza numelui meu, dar cel ce îndură până la sfârșit, acela va fi salvat.

¹³ Și pe voi, fiind morți în păcatele voastre și în necircumcizia cărnii voastre, v-a dat viață împreună cu el, iertându-vă toate fărădelegile,

¹⁴ Ștergând înscrisul rânduielilor împotriva noastră, care ne era contrar și l-a luat din cale, pironindu-l pe crucea lui;

¹⁵ Despuind principate și autorități, le-a făcut de rușine pe față, triumfând asupra lor în aceasta.

¹⁶ De aceea nu lăsați pe nimeni să vă judece datorită mâncării, sau datorită băuturii, sau în respectarea unei sărbători, sau a lunii noi, sau a sabatelor,

¹⁷ Care sunt o umbră a lucrurilor care vor veni; dar trupul este al lui Cristos.

¹⁸ Nimeni să nu vă priveze de răsplată într-o umilință voită și închinare la îngeri, vârându-se în cele pe care nu le-a văzut, îngâmfat fără motiv prin mintea lui carnală,

¹⁹ Și neținându-se de Capul, din care tot trupul, prin încheieturi și ligamente, având hrană servită și strâns legat împreună, crește cu creșterea lui Dumnezeu.

²⁰ De aceea dacă sunteți morți împreună cu Cristos față de principiile elementare ale lumii, de ce, ca și cum ați trăi în lume, vă supuneți rânduielilor,

⁶ For whom the Lord loveth he chasteneth, and scourgeth every son whom he receiveth.

⁷ If ye endure chastening, God dealeth with you as with sons; for what son is he whom the father chasteneth not?

⁸ But if ye be without chastisement, whereof all are partakers, then are ye bastards, and not sons.

⁹ Furthermore we have had fathers of our flesh which corrected us, and we gave them reverence: shall we not much rather be in subjection unto the Father of spirits, and live?

¹⁰ For they verily for a few days chastened us after their own pleasure; but he for our profit, that we might be partakers of his holiness.

¹¹ Now no chastening for the present seemeth to be joyous, but grievous: nevertheless afterward it yieldeth the peaceable fruit of righteousness unto them which are exercised thereby.

¹² Wherefore lift up the hands which hang down, and the feeble knees;

¹³ And make straight paths for your feet, lest that which is lame be turned out of the way; but let it rather be healed.

²⁵ See that ye refuse not him that speaketh. For if they escaped not who refused him that spake on earth, much more shall not we escape, if we turn away from him that speaketh from heaven:

²⁶ Whose voice then shook the earth: but now he hath promised, saying, Yet once more I shake not the earth only, but also heaven.

²⁷ And this word, Yet once more, signifieth the removing of those things that are shaken, as of things that are made, that those things which cannot be shaken may remain.

¹ De aceea tu, fiul meu, fii tare în harul care este în Cristos Isus.

² Și cele ce ai auzit de la mine printre mulți martori, încredințează acestea oamenilor credincioși, care vor fi în stare să învețe și pe alții.

³ Tu, de aceea, îndură necazul, ca un bun soldat al lui Isus Cristos.

⁴ Nimeni care se războiește nu se încurcă cu chestiunile acestei vieți, ca să placă celui ce l-a ales ca soldat.

⁵ Și dacă cineva de asemenea luptă pentru lauri, nu este încoronat decât dacă luptă legiuit.

⁶ Agricultorul care muncește trebuie să fie cel dintâi părtaș la roade.

⁷ Ia aminte ce spun, și Domnul să îți dea înțelegere în toate.

⁸ Amintește-ți că Isus Cristos, din sămânța lui David, a fost înviat dintre morți conform evangheliei mele,

⁹ În care sufăr necaz până la lanțuri ca un răufăcător; dar cuvântul lui Dumnezeu nu este legat.

¹⁰ Din această cauză îndur toate pentru cei aleși, pentru ca și ei să obțină salvarea care este în Cristos Isus, cu gloria eternă.

²² Toate mi-au fost date de Tatăl meu; și nimeni nu știe cine este Fiul, decât Tatăl; și cine este Tatăl, decât Fiul și acela căruia Fiul voiește să îl reveleze.

²³ Și s-a întors spre discipoli și a spus deoparte: Binecuvântați sunt ochii care văd cele ce vedeți voi;

²⁴ Fiindcă vă spun că mulți profeți și împărați au dorit să vadă cele ce vedeți voi și nu au văzut; și să audă cele ce auziți și nu au auzit.

²³ Și după ce s-a îmbarcat într-o corabie, discipolii săi l-au urmat.

²⁴ Și iată, s-a stârnit pe mare o furtună puternică încât corabia era acoperită de valuri, dar el dormea.

²⁵ Și discipolii lui au venit la el și l-au trezit, spunând: Doamne, salvează-ne, pierim.

²⁶ Iar el le-a spus: De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Apoi ridicându-se, a mustrat vânturile și marea; și s-a făcut o liniște mare.

²⁷ Iar oamenii se minunau, spunând: Ce fel de om este acesta, că până și vânturile și marea ascultă de el?

¹⁷ Vă poruncesc acestea: Să vă iubiți unii pe alții.

¹⁸ Dacă lumea vă urăște, știți că pe mine m-a urât înainte de voi.

¹⁹ Dacă ați fi din lume, lumea ar fi iubit pe ai ei; dar pentru că nu sunteți din lume, ci eu v-am ales din lume, de aceea lumea vă urăște.

²⁰ Amintiți-vă cuvântul pe care eu vi l-am spus: Robul nu este mai mare decât domnul său. Dacă m-au persecutat pe mine și pe voi vă vor persecuta; dacă au ținut cuvântul meu și pe al vostru îl vor ține.

²¹ Dar vă vor face toate acestea din cauza numelui meu, pentru că nu îl cunosc pe cel ce m-a trimis.

²² Dacă nu aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, nu ar fi avut păcat; dar acum nu au nicio manta pentru păcatul lor.

²³ Cine mă urăște pe mine, urăște și pe Tatăl meu.

²⁴ Dacă nu aș fi făcut între ei faptele pe care nimeni altul nu le-a făcut, nu ar fi avut păcat; dar acum deopotrivă au văzut și au urât, deopotrivă pe mine și pe Tatăl meu.

²⁵ Dar aceasta se întâmplă ca să se împlinească cuvântul scris în legea lor: M-au urât fără motiv.

²⁶ Dar când vine Mângâietorul, pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului care iese de la Tatăl, acela va aduce mărturie despre mine.

²⁷ Și voi de asemenea veți aduce mărturie, pentru că de la început erați cu mine.

¹ V-am spus acestea, ca să nu vă poticniți.

² Vă vor exclude din sinagogi; și vine timpul că oricine vă ucide va gândi că îi face un serviciu lui Dumnezeu.

¹ Și a început din nou să îi învețe lângă mare; și s-a adunat la el o mare mulțime, astfel că el s-a urcat într-o corabie și ședea pe mare; și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat.

² Și îi învăța multe lucruri în parabole și le-a spus în doctrina lui:

³ Dați ascultare; Iată, a ieșit un semănător să semene;

⁴ Și s-a întâmplat, că pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o.

⁵ Și alta a căzut pe un loc pietros, unde nu a avut pământ mult; și îndată a răsărit, pentru că nu a avut adâncime a pământului;

⁶ Dar când a răsărit soarele, a fost pârlită; și pentru că nu a avut rădăcină s-a uscat.

⁷ Și alta a căzut printre spini și spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod.

⁸ Și alta a căzut pe pământ bun și a dat rod, crescând și înmulțindu-se; și a adus, una treizeci și una șaizeci și una o sută.

⁹ Și le-a spus: Cel ce are urechi de auzit, să audă.

¹⁰ Și când a fost singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre parabolă.

¹¹ Și le-a spus: Vouă vă este dat să cunoașteți misterul împărăției lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară, toate acestea sunt făcute în parabole;

¹² Ca văzând, ei să vadă și să nu priceapă; și auzind, să audă și să nu înțeleagă; ca nu cumva să se întoarcă și păcatele lor să le fie iertate.

¹³ Și le-a spus: Nu pricepeți această parabolă? Și cum veți cunoaște toate parabolele?

¹⁴ Semănătorul seamănă cuvântul.

¹⁵ Și aceștia sunt cei de lângă drum, unde cuvântul este semănat; dar după ce au auzit, vine îndată Satan și ia cuvântul ce fusese semănat în inimile lor.

¹⁶ Și la fel, aceștia sunt cei semănați pe locul pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îl primesc îndată cu veselie;

¹⁷ Și nu au rădăcină în ei înșiși și țin doar un timp; după aceea, când se ridică necaz sau persecuție din cauza cuvântului, îndată se poticnesc.

¹⁸ Și aceștia sunt cei semănați printre spini, care aud cuvântul,

¹⁹ Și îngrijorările acestei lumi și înșelătoria bogățiilor și poftele altor lucruri, intrând, înăbușă cuvântul și cuvântul devine neroditor.

²⁰ Și aceștia sunt cei semănați pe pământ bun, care aud cuvântul și îl primesc și aduc rod, unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.

²¹ Și le-a spus: Este adusă o candelă ca să fie pusă sub oboroc, sau sub pat? Și nu ca să fie pusă pe sfeșnic?

²² Fiindcă nu este nimic ascuns care să nu fie arătat; nici nu a fost nimic ținut în taină, decât ca să fie arătat pe față.

²³ Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.

²⁴ Și le-a spus: Luați seama la ce auziți; cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; și vouă care auziți vi se va adăuga mult.

²⁵ Fiindcă oricui are, i se va da; și cel ce nu are, de la el se va lua și ce are.

²⁶ Și a spus: Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca și cum un om ar arunca sămânță în pământ;

²⁷ Și ar dormi și s-ar trezi noapte și zi și sămânța ar răsări și ar crește, el nu știe cum.

²⁸ Fiindcă singur pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic, apoi grâu deplin în spic.

²⁹ Dar când rodul este gata, îndată pune secera în el, pentru că a venit secerișul.

³⁰ Și a spus: Cu ce vom asemăna împărăția lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă să o comparăm?

³¹ Este ca un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele care sunt în pământ;

³² Dar după ce este semănat, crește și se face mai mare decât toate ierburile și își întinde ramuri mari; așa că păsările cerului pot cuibări sub umbra lui.

³³ Și cu multe astfel de parabole le-a vorbit cuvântul, așa cum erau în stare să îl audă.

³⁴ Dar nu le-a vorbit fără parabolă; și când erau singuri, le explica discipolilor săi toate lucrurile.

³⁵ Și în aceeași zi, după ce s-a făcut seară, el le-a spus: Să trecem de cealaltă parte.

³⁶ Și după ce au trimis mulțimea, l-au luat așa cum era în corabie. Și erau cu el și alte corăbii mici.

³⁷ Și s-a făcut o furtună mare de vânt și valurile băteau în corabie, încât aceasta era aproape să se umple.

³⁸ Și el era la pupa corabiei, adormit pe o pernă; și ei l-au trezit și i-au spus: Învățătorule, nu îți pasă că pierim?

³⁹ Și s-a ridicat și a mustrat vântul și a spus mării: Taci, liniștește-te! Și vântul a încetat și s-a făcut o mare liniște.

⁴⁰ Și le-a spus: Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință?

⁴¹ Și s-au înfricoșat foarte tare și au spus unii către alții: Ce fel de om este acesta, că până și vântul și marea ascultă de el?