²⁴ Dar mă încred în Domnul, că voi veni și eu curând.

²⁵ Totuși am socotit necesar să-l trimit la voi pe Epafrodit, fratele meu și conlucrător și co-luptător, dar trimisul vostru și cel ce a servit nevoilor mele.

²⁶ Fiindcă tânjea după voi toți și a fost foarte mâhnit pentru că ați auzit că a fost bolnav.

²⁷ Căci, într-adevăr, a fost bolnav, aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el; și nu numai de el, ci și de mine, ca nu cumva să am întristare peste întristare.

²⁸ De aceea l-am trimis cu mai multă grijă, ca, atunci când îl vedeți din nou, să vă bucurați și să fiu eu mai puțin întristat.

²⁹ Primiți-l așadar în Domnul, cu toată veselia, și țineți în onoare pe astfel de oameni.

³⁰ Pentru că din cauza lucrării lui Cristos a fost el aproape de moarte, neținând la viața lui, ca să suplinească lipsa serviciului vostru către mine.

²² Și s-a întâmplat într-o anumită zi, că el s-a îmbarcat într-o corabie cu discipolii săi; și le-a spus: Să trecem de partea cealaltă a lacului. Și au ridicat ancora.

²³ Dar pe când navigau ei, el a adormit; și a coborât o furtună de vânt pe lac; și au fost umpluți cu apă și erau în pericol.

²⁴ Și au venit la el și l-au trezit, spunând: Stăpâne, stăpâne, pierim. Atunci s-a ridicat și a mustrat vântul și furia apei; și au încetat și s-a făcut liniște.

²⁵ Și le-a spus: Unde vă este credința? Și înfricoșați, s-au minunat, spunând unii către alții: Ce fel de om este acesta? Pentru că poruncește chiar vânturilor și apei și ele ascultă de el.

¹ Fiindcă împărăția cerului se aseamănă cu un om gospodar, care a ieșit devreme dimineața să angajeze lucrători în via lui.

² Și după ce s-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi, i-a trimis în via lui.

³ Și a ieșit pe la ora a treia și a văzut pe alții stând în picioare fără lucru în piață.

⁴ Și le-a spus: Duceți-vă și voi în vie și vă voi da ce este drept. Și s-au dus.

⁵ A ieșit din nou pe la ora a șasea și pe la ora a nouă și a făcut la fel.

⁶ Și pe la ora a unsprezecea a ieșit și a găsit pe alții stând în picioare fără lucru și le-a spus: De ce stați aici în picioare toată ziua fără lucru?

⁷ Iar ei i-au răspuns: Pentru că nimeni nu ne-a angajat. Iar el le-a spus: Duceți-vă și voi în vie; și veți primi ce este drept.

⁸ Și când s-a făcut seară, domnul viei i-a spus administratorului său: Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.

⁹ Și când au venit angajații de pe la ora a unsprezecea, au primit fiecare câte un dinar.

¹⁰ Dar când au venit primii, presupuneau că vor primi mai mult; dar au primit de asemenea fiecare câte un dinar.

¹¹ Și când au primit, cârteau împotriva stăpânului casei,

¹² Spunând: Aceștia, ultimii, nu au lucrat decât o oră și i-ai făcut egali cu noi, care am dus greul și arșița zilei.

¹³ Dar el a răspuns unuia dintre ei și a zis: Prietene, nu îți fac nicio nedreptate; nu te-ai învoit cu mine cu un dinar?

¹⁴ Ia ce este al tău și pleacă; voiesc să plătesc acestuia ultim, ca și ție.

¹⁵ Nu îmi este legiuit să fac ce voiesc cu ce este al meu? Este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?

¹⁶ Astfel că aceia din urmă vor fi cei dintâi și cei dintâi vor fi cei din urmă; fiindcă mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.

¹⁷ Și Isus, urcând la Ierusalim, a luat pe cei doisprezece discipoli deoparte, pe cale și le-a spus:

¹⁸ Iată, urcăm la Ierusalim; și Fiul omului va fi trădat și predat marilor preoți și scribilor și îl vor condamna la moarte,

¹⁹ Și îl vor preda neamurilor să îl batjocorească și să îl biciuiască și să îl crucifice; și a treia zi va învia.

²⁰ Atunci a venit la el mama copiilor lui Zebedei, cu fiii ei, închinându-se și dorind ceva anume de la el.

²¹ Și el i-a spus: Ce voiești? Iar ea i-a spus: Permite ca acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta ta și altul la stânga, în împărăția ta.

²² Dar Isus răspunzând a zis: Nu știți ce cereți. Puteți bea paharul pe care îl voi bea eu? Și să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat eu? Ei i-au spus: Putem.

²³ Iar el le-a spus: Într-adevăr, veți bea paharul meu, și cu botezul cu care sunt botezat eu, veți fi botezați; dar a ședea la dreapta și la stânga mea nu este al meu să dau, ci va fi dat celor pentru care a fost pregătit de Tatăl meu.

²⁴ Și după ce au auzit cei zece, au fost foarte supărați pe cei doi frați.

²⁵ Dar Isus i-a chemat și a spus: Știți că domnitorii neamurilor exercită domnie asupra lor și cei mari exercită autoritate asupra lor.

²⁶ Dar între voi nu va fi așa; ci oricine voiește să devină mare între voi, să vă fie servitor;

²⁷ Și oricine voiește să devină primul între voi, să vă fie rob;

²⁸ Chiar așa cum Fiul omului nu a venit ca să fie servit ci ca să servească, și ca să își dea viața răscumpărare pentru mulți.

²⁹ Și pe când ieșeau din Ierihon, o mare mulțime l-a urmat.

³⁰ Și, iată, doi orbi șezând lângă drumul mare, când au auzit că trece Isus, au strigat, spunând: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

³¹ Și mulțimea îi mustra pentru că trebuiau să tacă; dar strigau mai tare, spunând: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

³² Și Isus s-a oprit și i-a chemat și a spus: Ce voiți să vă fac?

³³ Iar ei i-au spus: Doamne, să ne fie deschiși ochii.

³⁴ Și Isus, făcându-i-se milă, le-a atins ochii; și îndată ochii lor și-au primit vederea; și ei l-au urmat.