¹⁰ Şi Iacob a ieşit din Beer-Şeba şi a mers spre Haran.

¹¹ Şi s-a aşezat într-un anumit loc şi a rămas acolo toată noaptea, deoarece soarele apusese; şi a luat dintre pietrele din acel loc şi le-a pus drept perne ale sale şi s-a culcat în locul acela să doarmă.

¹² Şi a visat şi, iată, o scară pusă pe pământ şi vârful ei ajungea la cer şi, iată, îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând pe ea.

¹³ Şi, iată, DOMNUL a stat în picioare deasupra acesteia şi a spus: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac; pământul pe care eşti culcat, ţie ţi-l voi da şi seminţei tale;

¹⁴ Şi sămânţa ta va fi ca ţărâna pământului şi te vei răspândi departe spre vest şi spre est şi spre nord şi spre sud şi în tine şi în sămânţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului.

¹⁵ Şi, iată, eu sunt cu tine şi te voi păzi în toate locurile în care mergi şi te voi aduce înapoi în această ţară; fiindcă nu te voi părăsi, până ce nu voi fi făcut lucrul despre care ţi-am vorbit.

¹⁶ Şi Iacob s-a trezit din somnul său şi a spus: Cu adevărat DOMNUL este în acest loc, iar eu nu am ştiut.

¹⁷ Şi s-a temut şi a spus: Cât de înspăimântător este acest loc! Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu şi aceasta este poarta cerului.

²⁷ Și după ce vor fi trecut aceste zile, se va întâmpla că, în ziua a opta și mai departe, preoții să pregătească ofrandele voastre arse pe altar și ofrandele voastre de pace; și vă voi primi, spune Domnul DUMNEZEU.

¹ Și m-a dus înapoi pe calea porții sanctuarului de afară, care dă spre est; și ea era închisă.

² Atunci DOMNUL mi-a spus: Această poartă să fie închisă, să nu se deschidă și niciun om să nu intre pe ea, pentru că DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, a intrat pe ea; de aceea să fie închisă.

³ Aceasta este pentru prinț; prințul va ședea în ea pentru a mânca pâine înaintea DOMNULUI; el va intra pe calea porticului acelei porți și va ieși tot pe calea lui.

⁴ Apoi m-a dus pe calea porții de nord, înaintea casei; și eu am privit și, iată, gloria DOMNULUI umplea casa DOMNULUI, și am căzut cu fața la pământ.

¹ Înțelepciunea și-a zidit casa, și-a dăltuit cele șapte coloane;

² Și-a înjunghiat animalele, și-a amestecat vinul, și-a pregătit și masa.

³ Și-a trimis înainte servitoarele; ea strigă în locurile cele mai înalte ale cetății:

⁴ Oricine este simplu, să se abată aici; și celui ce îi lipsește înțelegere îi spune:

⁵ Vino, mănâncă din pâinea mea și bea din vinul pe care l-am amestecat.

⁶ Părăsește pe nebuni și vei trăi; și mergi pe calea înțelegerii.

⁷ Cel ce mustră un batjocoritor își aduce rușine; și cel ce ceartă un om stricat își aduce lui însuși o pată.

⁸ Nu mustra un batjocoritor, ca nu cumva să te urască; ceartă un om înțelept și te va iubi.

⁹ Dă învățătură unui om înțelept și el va fi tot mai înțelept; învață un om drept și el va crește în învățătură.

¹⁰ Teama de DOMNUL este începutul înțelepciunii, și cunoașterea celui sfânt este înțelegere.

¹¹ Fiindcă prin mine zilele tale vor fi înmulțite și ani vor fi adăugați vieții tale.

³⁹ And Mary arose in those days, and went into the hill country with haste, into a city of Juda;

⁴⁰ And entered into the house of Zacharias, and saluted Elisabeth.

⁴¹ And it came to pass, that, when Elisabeth heard the salutation of Mary, the babe leaped in her womb; and Elisabeth was filled with the Holy Ghost:

⁴² And she spake out with a loud voice, and said, Blessed art thou among women, and blessed is the fruit of thy womb.

⁴³ And whence is this to me, that the mother of my Lord should come to me?

⁴⁴ For, lo, as soon as the voice of thy salutation sounded in mine ears, the babe leaped in my womb for joy.

⁴⁵ And blessed is she that believed: for there shall be a performance of those things which were told her from the Lord.

⁴⁶ And Mary said, My soul doth magnify the Lord,

⁴⁷ And my spirit hath rejoiced in God my Saviour.

⁴⁸ For he hath regarded the low estate of his handmaiden: for, behold, from henceforth all generations shall call me blessed.

⁴⁹ For he that is mighty hath done to me great things; and holy is his name.

⁵⁶ And Mary abode with her about three months, and returned to her own house.

⁵ Lăsați să fie în voi această minte, care era și în Cristos Isus;

⁶ Care, în chipul lui Dumnezeu fiind, nu a socotit ca tâlhărie a fi egal cu Dumnezeu,

⁷ Ci s-a făcut pe sine însuși lipsit de importanță și a luat asupra lui chipul unui rob și a fost făcut în asemănarea oamenilor;

⁸ Și, fiind găsit la înfățișare ca un om, s-a umilit și s-a făcut ascultător până la moarte, chiar moarte de cruce.

⁹ De aceea Dumnezeu l-a și înălțat cel mai mult și i-a dat un nume care este mai presus de fiecare nume,

¹⁰ Pentru ca, la numele lui Isus, fiecare genunchi să se plece, al celor din cer și de pe pământ și de sub pământ;

¹¹ Și să mărturisească fiecare limbă că Isus Cristos este Domnul, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.

²¹ Nu zădărnicesc harul lui Dumnezeu, căci dacă dreptatea vine prin lege, atunci Cristos a murit în zadar.

¹ O, galateni neînțelepți! Cine v-a amăgit ca să nu ascultați de adevăr, înaintea ochilor cărora Isus Cristos a fost dinainte clar descris ca și crucificat între voi?

² Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Ați primit Duhul prin faptele legii sau prin auzirea credinței?

³ Sunteți atât de neînțelepți? Începând în Duhul, sunteți acum desăvârșiți prin carne?

⁴ În zadar ați suferit voi atât de multe? Dacă, într-adevăr, chiar este în zadar!

⁵ Așadar, cel ce vă dă Duhul și lucrează miracole printre voi, le face prin faptele legii, sau prin auzirea credinței?

⁶ Așa cum Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit pentru dreptate.

⁷ De aceea să știți că cei ce sunt din credință, aceștia sunt copiii lui Avraam.

³⁸ Now it came to pass, as they went, that he entered into a certain village: and a certain woman named Martha received him into her house.

³⁹ And she had a sister called Mary, which also sat at Jesus’ feet, and heard his word.

⁴⁰ But Martha was cumbered about much serving, and came to him, and said, Lord, dost thou not care that my sister hath left me to serve alone? bid her therefore that she help me.

⁴¹ And Jesus answered and said unto her, Martha, Martha, thou art careful and troubled about many things:

⁴² But one thing is needful: and Mary hath chosen that good part, which shall not be taken away from her.

²⁷ And it came to pass, as he spake these things, a certain woman of the company lifted up her voice, and said unto him, Blessed is the womb that bare thee, and the paps which thou hast sucked.

²⁸ But he said, Yea rather, blessed are they that hear the word of God, and keep it.

¹ Și a plecat de acolo și a venit în patria sa; și discipolii săi îl urmează.

² Și când a venit sabatul, a început să îi învețe în sinagogă; și mulți, auzindu-l, erau înmărmuriți, spunând: De unde are el acestea? Și ce înțelepciune îi este dată, încât și fapte puternice ca acestea sunt făcute prin mâinile lui?

³ Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov și al lui Iose și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile lui aici cu noi? Și se poticneau de el.

⁴ Dar Isus le-a spus: Un profet nu este fără onoare decât în patria sa și printre rudele sale și în casa lui.

⁵ Și nu a putut face acolo nicio lucrare puternică, decât că și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat.

⁶ Și s-a minunat de necredința lor. Și străbătea satele din jur, învățându-i.

⁷ Și a chemat pe cei doisprezece și a început să îi trimită înainte, doi câte doi; și le-a dat putere peste duhurile necurate;

¹ După acestea a fost o sărbătoare a iudeilor; și Isus s-a urcat la Ierusalim.

² Și era în Ierusalim, lângă piața oilor, o scăldătoare, care se numește în evreiește Betesda, având cinci arcade.

³ În acestea zăcea o mulțime mare de neputincioși, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei.

⁴ Fiindcă un înger se cobora la un anumit timp în scăldătoare și tulbura apa; și cine intra primul după tulburarea apei era făcut sănătos de orice boală avea.

⁵ Și acolo era un anumit om care era în neputință de treizeci și opt de ani.

⁶ Isus, când l-a văzut zăcând și știind că era așa de mult timp, i-a spus: Voiești să fii făcut sănătos?

⁷ Neputinciosul i-a răspuns: Domnule, nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; iar până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.

⁸ Isus i-a spus: Ridică-te, ia-ți patul și umblă.

⁹ Și îndată omul s-a făcut sănătos și și-a luat patul și umbla; însă în ziua aceea era sabatul.

¹⁰ De aceea iudeii au spus celui ce fusese vindecat: Este sabatul; nu îți este legiuit să îți iei patul.

¹¹ El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, acela mi-a spus: Ia-ți patul și umblă.

¹² Atunci l-au întrebat: Cine este omul care ți-a spus: Ia-ți patul și umblă?

¹³ Dar cel vindecat nu știa cine era; fiindcă Isus se retrăsese la o parte, fiind o mulțime în locul acela.

¹⁴ După acestea Isus l-a găsit în templu și i-a spus: Iată, ești făcut sănătos; nu mai păcătui, ca nu cumva să ți se întâmple ceva mai rău.

¹⁵ Omul s-a dus și a spus iudeilor că era Isus care l-a făcut sănătos.

¹⁶ Și de aceea iudeii îl persecutau pe Isus și căutau să îl ucidă, pentru că a făcut acestea în sabat.

¹⁷ Dar Isus le-a răspuns: Tatăl meu lucrează până acum; și eu lucrez.

¹⁸ Din această cauză iudeii căutau și mai mult să îl ucidă, nu numai pentru că încălcase sabatul, dar și spunea că Dumnezeu este Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.

¹⁹ Atunci Isus a răspuns și le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la el însuși, decât ce vede pe Tatăl făcând; fiindcă oricâte face el, pe acestea și Fiul le face la fel.

²⁰ Fiindcă Tatăl iubește pe Fiul și îi arată tot ce face el; și îi va arăta fapte mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați.

²¹ Fiindcă precum Tatăl îi învie pe morți și dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui voiește.

²² Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a încredințat toată judecata Fiului,

²³ Ca toți să onoreze pe Fiul, așa cum onorează pe Tatăl. Cine nu onorează pe Fiul, nu onorează pe Tatăl care l-a trimis.

²⁴ Adevărat, adevărat vă spun: Cine aude cuvântul meu și crede în cel ce m-a trimis, are viață veșnică și nu vine în condamnare, ci a trecut din moarte la viață.

²⁵ Adevărat, adevărat vă spun: Vine timpul și acum este, când morții vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu; și cei ce aud, vor trăi.

²⁶ Fiindcă, așa cum Tatăl are viață în el însuși, tot așa a dat Fiului să aibă viață în el însuși.

²⁷ Și i-a dat de asemenea autoritate pentru a face judecată, pentru că este Fiul omului.

²⁸ Nu vă minunați de aceasta, pentru că vine timpul în care toți cei din morminte vor auzi vocea lui,

²⁹ Și vor ieși afară; cei ce au făcut binele, pentru învierea vieții; iar cei ce au practicat cele rele, pentru învierea damnării.

³⁰ Eu nu pot face nimic de la mine însumi; cum aud judec, și judecata mea este dreaptă pentru că nu caut voia mea, ci voia Tatălui, care m-a trimis.

³¹ Dacă eu aduc mărturie despre mine, mărturia mea nu este adevărată.

³² Este altul care aduce mărturie despre mine și știu că mărturia pe care o aduce despre mine este adevărată.

³³ Voi ați trimis la Ioan și el a adus mărturie adevărului.

³⁴ Dar eu nu primesc mărturie de la om; ci spun acestea ca voi să fiți salvați.

³⁵ El era o lumină aprinsă și strălucitoare, și voi ați voit să vă veseliți pentru un timp în lumina lui.

³⁶ Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; fiindcă faptele pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste fapte pe care le fac eu, aduc mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis.

³⁷ Și Tatăl însuși, care m-a trimis, a adus mărturie despre mine. Voi nu i-ați auzit niciodată vocea, nici nu i-ați văzut chipul.

³⁸ Și cuvântul lui nu îl aveți rămânând în voi, pentru că pe cel ce l-a trimis el, pe el nu îl credeți voi.

³⁹ Cercetați scripturile, pentru că voi gândiți că în ele aveți viață eternă; și ele sunt cele care aduc mărturie despre mine.

⁴⁰ Și nu voiți să veniți la mine ca să aveți viață.

⁴¹ Nu primesc onoare de la oameni.

⁴² Dar vă știu că nu aveți în voi dragostea lui Dumnezeu.

⁴³ Am venit în numele Tatălui meu și nu mă primiți; dacă va veni altul în propriul lui nume, îl veți primi.

⁴⁴ Cum puteți crede voi care primiți onoare unii de la alții și nu căutați onoarea care vine doar de la Dumnezeu?

⁴⁵ Să nu gândiți că eu vă voi acuza înaintea Tatălui. Este cine să vă acuze, Moise, în care vă încredeți.

⁴⁶ Fiindcă, dacă l-ați fi crezut pe Moise, m-ați fi crezut pe mine; fiindcă el a scris despre mine.

⁴⁷ Dar dacă nu credeți scrierile lui, cum veți crede cuvintele mele?