¹¹ Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă a fi morți într-adevăr față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru.

¹² De aceea păcatul să nu domnească în trupul vostru muritor, ca să ascultați de el în poftele lui.

¹³ Nici nu predați membrele voastre ca unelte ale nedreptății, pentru păcat; ci predați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca vii dintre morți, și membrele voastre lui Dumnezeu ca unelte ale dreptății.

¹⁴ Fiindcă păcatul nu va avea domnie asupra voastră; fiindcă nu sunteți sub lege, ci sub har.

¹⁵ Ce atunci? Să păcătuim pentru că nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum.

¹⁶ Nu știți că aceluia cui vă predați robi pentru a-i da ascultare, aceluia îi sunteți robi, căruia îi dați ascultare; fie ai păcatului pentru moarte, fie ai ascultării pentru dreptate?

¹⁷ Dar mulțumiri fie lui Dumnezeu, pentru că ați fost robii păcatului, dar ați ascultat din inimă de acel model de doctrină, care v-a fost dat.

¹⁴ Și când a ajuns Isus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând și cu febră.

¹⁵ Și i-a atins mâna și a lăsat-o febra; și s-a ridicat și le-a servit.

¹⁶ Și când s-a înserat, au adus la el pe mulți posedați de draci; și a scos duhurile prin cuvânt și a vindecat pe toți bolnavii;

¹⁷ Ca să se împlinească ce fusese spus prin Isaia, profetul, care a zis: El însuși a luat neputințele noastre și a purtat bolile noastre.

¹⁸ Și când a văzut Isus mulțimi mari în jurul lui, a poruncit să meargă de cealaltă parte.

¹⁹ Și un anume scrib a venit și i-a spus: Învățătorule, te voi urma oriunde vei merge.

²⁰ Și Isus i-a spus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul omului nu are unde să își culce capul.

²¹ Și un altul dintre discipolii săi i-a spus: Doamne, lasă-mă întâi să mă duc și să îl înmormântez pe tatăl meu.

²² Dar Isus i-a spus: Urmează-mă! Și lasă morții să își înmormânteze morții.

²³ Și după ce s-a îmbarcat într-o corabie, discipolii săi l-au urmat.

¹ După acestea Isus s-a arătat din nou discipolilor la marea Tiberiadei și s-a arătat astfel.

² Erau împreună Simon Petru și Toma, numit Didumos, și Natanael din Cana Galileii, și fiii lui Zebedei, și alți doi dintre discipolii lui.

³ Simon Petru le-a spus: Mă duc să pescuiesc. Iar ei i-au spus: Venim și noi cu tine. Au plecat și au intrat imediat într-o corabie; dar, în acea noapte, nu au prins nimic.

⁴ Dar pe când s-a făcut dimineață, Isus stătea în picioare pe țărm; dar discipolii nu știau că era Isus.

⁵ Atunci Isus le-a spus: Copilașilor, aveți ceva de mâncare? Iar ei i-au răspuns: Nu.

⁶ Iar el le-a spus: Aruncați plasa în partea dreaptă a corăbiei și veți găsi. De aceea au aruncat-o și nu o mai puteau trage de mulțimea peștilor.

⁷ De aceea discipolul acela, pe care îl iubea Isus, i-a spus lui Petru: Este Domnul. Simon Petru, auzind așadar că este Domnul, s-a încins cu haina de pescar (fiindcă era gol) și s-a aruncat în mare.

⁸ Și ceilalți discipoli au venit cu o corăbioară, trăgând plasa cu pești, (pentru că nu erau departe de uscat, ci cam la două sute de coți).

⁹ Imediat ce au ajuns pe uscat, au văzut acolo foc de cărbuni și pește pus deasupra și pâine.

¹⁰ Isus le-a spus: Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum.

¹¹ Simon Petru s-a urcat și a tras plasa pe uscat, plină de pești mari, o sută cincizeci și trei; și, deși erau atâția, nu s-a rupt plasa.

¹² Isus le-a spus: Veniți, mâncați. Și niciunul dintre discipoli nu cuteza să îl întrebe: Cine ești? știind că este Domnul.

¹³ Atunci Isus a venit și a luat pâinea și le-a dat-o, și peștele la fel.

¹⁴ Aceasta a fost a treia oară când s-a arătat Isus discipolilor săi, după ce a înviat dintre morți.

¹⁵ Și după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: Simone, fiul lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El i-a spus: Da, Doamne; tu știi că te iubesc. Isus i-a spus: Paște mielușeii mei.

¹⁶ I-a spus din nou a doua oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubești? El i-a spus: Da, Doamne; știi că te iubesc. El i-a spus: Paște oile mele.

¹⁷ El i-a spus a treia oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubești tu? Petru s-a mâhnit că îi spusese a treia oară: Mă iubești? Și i-a spus: Doamne, tu toate le știi; tu știi că te iubesc. Isus i-a spus: Paște oile mele.

¹⁸ Adevărat, adevărat îți spun: Când erai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei fi bătrân, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.

¹⁹ A spus aceasta, arătând cu ce moarte îl va glorifica pe Dumnezeu. Și după ce a spus aceasta, i-a zis: Urmează-mă.

²⁰ Atunci Petru, întorcându-se, l-a văzut venind în urmă pe discipolul pe care îl iubea Isus și care se rezemase la cină pe pieptul lui și care spusese: Doamne, cine este cel ce te trădează?

²¹ Petru, văzându-l, i-a spus lui Isus: Doamne, dar cu acesta ce va fi?

²² Isus i-a spus: Dacă voiesc ca el să rămână în viață până vin eu, ce îți pasă? Tu, urmează-mă.

²³ Atunci, a ieșit cuvântul acesta printre frați, că discipolul acela nu va muri; dar Isus nu a spus că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână în viață până vin eu, ce îți pasă?

²⁴ Acesta este discipolul care aduce mărturie despre acestea și a scris acestea; și știm că mărturia lui este adevărată.

²⁵ Și sunt de asemenea multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, presupun că nici chiar lumea însăși nu ar putea cuprinde cărțile ce ar fi scrise. Amin!