ORTHODOX HOUSE
⛪ Toate Bisericile
Autentificare
☦ Astăzi duminică, 26 iulie / 13 iulie (stil vechi) 🍽 Zi fără post calendarul gregorian ⇄
Repausul Sfântului Iacob Netsvetov, iluminator al popoarelor din Alaska

☦ Calendar ortodox — calendarul gregorian

calendarul gregoriancalendarul iulian
← Ziua precedentă
joi, 25 iunie 2026
12 iunie (stil vechi)
Ziua următoare →
«iunie 2026»Astăzi
lun.
mar.
mie.
joi
vin.
sâm.
dum.
123456789101112131415161718192021222324252627282930
Astăzi · Joia săptămânii a 4-a după Rusalii ✦ Vinul și uleiul sunt permise

☦ Sfinții zilei

  • Fecioară Muceniță Febronia
    📜 Viața sfântului
    Fecioara Muceniță Febronia este comemorată pe 15 februarie (Calendar Vechi) / 28 Februarie (Calendar Nou). Este venerată ca o fecioară martiră care a suferit în timpul persecuției severe a creștinilor sub împăratul roman Dioclețian la începutul secolului al IV-lea. Numele ei, care înseamnă „februarie” sau „luna februarie”, reflectă asocierea calendarului roman antic cu luna februarie, deși acesta nu este un detaliu istoric al vieții ei. Biserica își onorează memoria în primul rând prin celebrarea liturgică a sărbătorii ei, recunoscând-o ca una dintre mulți credincioși care au ales moartea mai degrabă decât să renunțe la credința lor în Hristos. Deși relatările specifice despre martiriul ei nu sunt păstrate în sursele primare ale tradiției ortodoxe, comemorarea ei este ferm stabilită în calendarul Bisericii, semnificând locul ei printre cei care au mărturisit cu viața lui Hristos. Biserica își onorează memoria ca martor al lui Hristos care a rămas statornic în credință în ciuda amenințării cu moartea.
  • Petru și Fevronia din Murom
    📜 Viața sfântului
    Prințul Petru de Murom, după ce a îmbrățișat creștinismul, s-a căsătorit cu Fevronia, o țărancă umilă. Unirea lor, deși inițial a fost întâlnită cu scepticism, a devenit un martor profund al iubirii creștine și al respectului reciproc. Ei au trăit împreună în evlavie, devotament și au slujit în comun lui Dumnezeu și poporului lor, întruchipând idealul căsătoriei creștine. Petru, ca conducător, a guvernat cu dreptate, în timp ce Fevronia, prin înțelepciunea și compasiunea ei liniștită, a devenit un vindecător iubit și un ghid spiritual al oamenilor din Murom. Nu au născut copii, ci și-au dedicat viața binelui comun și întăririi credinței. În anul 1228, ei au murit împreună, în pace și în armonie, după ce au trăit întreaga lor viață de căsătorie ca o singură inimă și un singur suflet în Hristos. Biserica le onorează memoria ca o mărturie puternică a sfințeniei căsătoriei, a forței găsite în iubirea reciprocă și în credința împărtășită și în modul în care viețile obișnuite, trăite cu credincioșie, devin o mărturie strălucitoare a Împărăției lui Dumnezeu.
  • Sfântul Părinte Dionisie, întemeietorul Mănăstirii Sfântul Ioan Înaintemergătorul de pe Muntele Athos (1380)
    📜 Viața sfântului
    Sfântul Părinte Dionisie, întemeietorul Mănăstirii Sfântul Ioan Înaintemergătorul de pe Muntele Athos, este venerat pentru dăruirea vieții monahale din epoca bizantină târzie. El a înființat această mănăstire, care rămâne o comunitate activă pe Sfântul Munte, în jurul anului 1380. Înregistrările istorice, deși rare, confirmă rolul său de părinte duhovnicesc care a adunat călugări și a construit un loc de rugăciune și luptă ascetică într-o perioadă de răsturnări semnificative în lumea creștină răsăriteană. Se cunosc puține despre originile sale personale sau despre faptele sale specifice dincolo de opera sa fundamentală; Biserica îi cinstește memoria nu pentru minunile documentate, ci pentru angajamentul său ferm față de idealul monahal. El a ales calea smereniei, a muncii și a rugăciunii, creând un sanctuar durabil pentru căutarea sfințeniei. Biserica îl comemorează pentru a afirma valoarea durabilă a mărturiei monahale și lucrarea liniștită și persistentă de a construi Împărăția lui Dumnezeu prin rugăciune și comunitate.

📖 Citirile zilei

Apostol — Romans 11.13-24 Traducerea Fidela

13 Fiindcă vorbindu-vă vouă, neamurilor, întrucât eu sunt apostolul neamurilor, îmi preamăresc serviciul;

14 Dacă aș putea cumva să îi provoc la gelozie pe cei ce sunt carnea mea și să salvez pe unii dintre ei.

15 Căci dacă lepădarea lor înseamnă împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, decât viață dintre morți?

16 Iar dacă primul rod este sfânt, și aluatul este; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt.

17 Iar dacă unele ramuri sunt rupte, și tu, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit printre ele, și împreună cu ele te împărtășești din rădăcina și grăsimea măslinului,

18 Nu te făli față de ramuri. Dar dacă te fălești, nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine.

19 Vei spune atunci: Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.

20 Bine, din cauza necredinței au fost rupte, iar tu stai în picioare prin credință. Nu te îngâmfa, ci teme-te;

21 Căci dacă Dumnezeu nu a cruțat ramurile naturale, fii atent ca nu cumva să nu te cruțe nici pe tine.

22 Iată, atunci bunătatea și severitatea lui Dumnezeu; severitate față de cei ce au căzut, dar bunătate față de tine, dacă continui în bunătatea lui; altfel și tu vei fi tăiat.

23 Și ei, de asemenea, dacă nu rămân în necredință, vor fi altoiți; fiindcă Dumnezeu este în stare să îi altoiască din nou.

24 Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul prin natură sălbatic, și împotriva naturii ai fost altoit într-un măslin bun, cu cât mai mult aceștia, care sunt ramuri naturale, vor fi altoiți în propriul lor măslin?

Evanghelie — Matthew 11.27-30 Traducerea Fidela

27 Toate lucrurile mi-au fost date de Tatăl meu; și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaște pe Tatăl, decât Fiul și acela căruia Fiul vrea să i-l reveleze.

28 Veniți la mine toți cei ce munciți și sunteți greu împovărați și eu vă voi da odihnă.

29 Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la mine, pentru că eu sunt blând și umil în inimă; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.

30 Fiindcă jugul meu este ușor și sarcina mea este ușoară.

✠ Citirea continuă a Evangheliei

John 19 Traducerea Fidela

1 Atunci Pilat l-a luat așadar pe Isus și l-a biciuit.

2 Și soldații, împletind o coroană de spini, au pus-o pe capul lui și l-au îmbrăcat cu o haină de purpură.

3 Și spuneau: Bucură-te, Împăratul Iudeilor. Și îl loveau cu palmele.

4 Pilat așadar a ieșit din nou afară și le-a spus: Iată, vi-l aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în el.

5 Isus a ieșit atunci afară, purtând coroana de spini și haina purpurie. Și Pilat le-a spus: Iată, omul!

6 Așa că preoții de seamă și ofițerii, când l-au văzut, au strigat, spunând: Crucifică-l! Crucifică-l! Pilat le-a spus: Luați-l voi și crucificați-l, fiindcă eu nu găsesc nicio vină în el.

7 Iudeii i-au răspuns: Noi avem o lege și după legea noastră el este dator să moară, pentru că s-a făcut pe sine însuși Fiul lui Dumnezeu.

8 De aceea când Pilat a auzit acest cuvânt, mai mult s-a temut;

9 Și a intrat din nou în sala de judecată și i-a spus lui Isus: De unde ești tu? Dar Isus nu i-a dat un răspuns.

10 Atunci Pilat i-a spus: Nu îmi vorbești? Nu știi că am putere să te crucific și am putere să te eliberez?

11 Isus a răspuns: Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus; din această cauză cel care m-a predat ție are mai mare păcat.

12 Și de atunci Pilat căuta să îl elibereze; dar iudeii strigau, spunând: Dacă îl eliberezi pe acesta, nu ești prieten al Cezarului; oricine se face pe sine însuși împărat vorbește împotriva Cezarului!

13 De aceea, când Pilat a auzit acest cuvânt, l-a dus pe Isus afară și s-a așezat pe scaunul de judecată în locul numit Paviment, iar în evreiește, Gabata.

14 Și era pregătirea paștelui și cam pe la ora șase. Și le-a spus iudeilor: Iată, Împăratul vostru.

15 Dar ei au strigat: Ia-l, ia-l, crucifică-l! Pilat le-a spus: Să crucific pe Împăratul vostru? Preoții de seamă au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezar.

16 Așa că li l-a predat atunci ca să fie crucificat. Și l-au luat pe Isus și l-au dus de acolo.

17 Și, purtându-și crucea, a ieșit la locul numit al Căpățânii, care în evreiește se numește Golgota,

18 Unde l-au crucificat și cu el pe alți doi, de o parte și de alta, iar Isus la mijloc.

19 Iar Pilat a scris un titlu și l-a pus pe cruce. Și era scris: ISUS DIN NAZARET ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

20 Atunci mulți dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde a fost crucificat Isus era aproape de cetate; și era scris în evreiește, în grecește și în latinește.

21 Atunci preoții de seamă ai iudeilor i-au spus lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor, ci scrie că el a spus: Sunt Împărat al iudeilor.

22 Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris.

23 Atunci soldații, după ce l-au crucificat pe Isus, i-au luat hainele și le-au făcut patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat, și cămașa; dar cămașa era fără cusătură, țesută în întregime de sus până jos.

24 De aceea au spus între ei: Să nu o sfâșiem, ci să aruncăm sorți pentru ea, a cui să fie: ca să se împlinească scriptura, care spune: Și-au împărțit hainele mele între ei și pe cămașa mea au aruncat sorți. Soldații așadar, au făcut acestea.

25 Iar lângă crucea lui Isus stătea în picioare mama lui și sora mamei lui, Maria, soția lui Cleopa, și Maria Magdalena.

26 Atunci Isus, văzând pe mama lui și pe discipolul pe care îl iubea stând în picioare acolo, i-a spus mamei lui: Femeie, iată, fiul tău!

27 Apoi i-a spus discipolului: Iată, mama ta! Și din momentul acela discipolul a luat-o la el acasă.

28 După aceea Isus știind că toate lucrurile au fost deja făcute, ca să se împlinească scriptura, a spus: Mi-e sete.

29 Și acolo s-a pus un vas plin cu oțet; și ei, umplând un burete cu oțet și punându-l într-un isop, i l-au dus la gură.

30 De aceea, după ce Isus a luat oțetul, a spus: S-a sfârșit; și, plecându-și capul, și-a dat duhul.

31 De aceea iudeii, ca nu cumva să rămână trupurile pe cruce în sabat, fiindcă era pregătirea (pentru că ziua aceea a sabatului era mare), l-au implorat pe Pilat să le zdrobească picioarele și să fie luați.

32 Atunci soldații au venit și au zdrobit picioarele primului și ale celuilalt, care fusese crucificat cu el.

33 Dar venind la Isus, când au văzut că el murise deja, nu i-au zdrobit picioarele;

34 Ci unul dintre soldați i-a străpuns coasta cu o suliță și imediat a ieșit sânge și apă.

35 Și cel ce a văzut a adus mărturie, și mărturia lui este adevărată; și el știe că vorbește adevărat, ca voi să credeți.

36 Pentru că acestea s-au făcut, ca să se împlinească scriptura: Niciun os al lui nu va fi zdrobit.

37 Și din nou altă scriptură spune: Vor privi spre cel pe care l-au străpuns.

38 Și după acestea Iosif din Arimateea, fiind discipol al lui Isus, dar pe ascuns, de teama iudeilor, l-a implorat pe Pilat să ia trupul lui Isus; și Pilat i-a dat voie. A venit de aceea și a luat trupul lui Isus.

39 Și a venit și Nicodim, care venise la Isus mai întâi noaptea și a adus un amestec de smirnă și aloe de aproape o sută de litre.

40 Au luat atunci trupul lui Isus și l-au înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresmele, cum este obiceiul la iudei să înmormânteze.

41 Și în locul unde a fost crucificat era o grădină și în grădină un mormânt nou, în care nimeni nu fusese pus vreodată.

42 Acolo așadar l-au pus pe Isus, din cauza pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape.

API: /api/calendar/gregorian/2026-06-25
🔑Autentificare 📖Carte de rugăciuni 🕊Rugăciune în direct 📨Trimite o știre 👥Prieteni 💬Grupuri Parohia mea 🕯Biserica virtuală 🙏Rugăciuni prin bună înțelegere 🗓Calendar ✏️Cateheză 🔔Notificări Abonamentele mele 🛍Magazin 💬Suport