← Lajmet Kisha Ortodokse Rumune

Vendosja e Rrobave të Nderuara të Nënës së Hyjit në Blachernae; †) Sundimtari i Shenjtë Princi Stefan i Madh; Shën Juvenal Kryepeshkopi i Jeruzalemit; Shën Gjon Maksimovichpërkthyer

1 korrik 2026 · 1 min lexim

Kalendari Ortodoks, 2 korrik Vendosja e mantelit të nderuar të Hyjlindëses Më të Shenjtë në Blachernae Gjatë sundimit të perandorit bizantin Leo i Madh (457-474), vëllezërit Galbius dhe Candidus, bashkëpunëtorë të perandorit, u nisën nga Kostandinopoja në Palestinë për të nderuar vendet e shenjta.

Në një vendbanim të vogël afër Nazaretit ata qëndruan në shtëpinë e një gruaje të vjetër hebreje. Në shtëpinë e saj vunë re një dhomë ku ishin ndezur shumë llamba, digjnin temjan dhe ishin mbledhur njerëz të sëmurë. Kur e pyetën se çfarë përmbante dhoma, gruaja e devotshme nuk deshi të jepte përgjigje për një kohë të gjatë.

Pas kërkesave të vazhdueshme, ajo tha se kishte një send të shenjtë shumë të çmuar: rrobën e Nënës së Zotit, e cila bënte shumë mrekulli dhe shërime.

Para Fjetjes së saj, Virgjëresha Më e Shenjtë ia la trashëgim një nga rrobat e saj një vajze të devotshme hebreje, një paraardhëse të gruas së vjetër, duke e udhëzuar që t'ia linte një virgjëreshë tjetër pas vdekjes së saj. Kështu në këtë familje brez pas brezi u ruajt petku i Nënës.

Gjoksi i stolisur, që përmbante mantelin e shenjtë, u transferua në Kostandinopojë. Shën Genadi, Patriarku i Kostandinopojës (31 gusht),…

Burimi: Basilica News Agency (English) · Lexoni lajmin e plotë →

⚑ Raporto

💬 Komente (19) 🌐 Shfaq origjinalin

Maria Munteanu

Așa cum scrie în articol, că Roba Maicii Domnului a fost moștenită de o fată iudească strămoșă, mi-a amintit de cum bunica mea păstra o cruci moștenită de la străbunica ei. Ce s-a întâmplat cu robă când au mutat-o la Constantinopol?

Галина Лисенко

Як вам, сестро, про цю історію про рушник, що зберігався в сім'ї з Назарета? У нас у Купчині, поруч з Харковом, також існує давній досвід: наша парафіяна сім'я зберігала ікону Божої Матері, передану їм бабусею, поки не передали її до церкви Св. Михаїла. Чи така передача була відома ще до нашої місцевості?

Radu Nistor

Da, Maria, chiar și la noi în biserică am auzit de astfel de moșteniri - amintiți-vă de crucea bunicului meu pe care o purta în punguță de mătase, păstrată ca și robă la casa de la Mănăstirea Sfântul Ioan? Dumnezeu îi păzește pe oameni și pe lucrurile de suflet.

Nicolae Constantinescu

După cum scrie în articol, Patriarhul Gennadius a primit robă în Constantinopol și a dus-o în biserică, aşa cum scrie în legenda. La noi în sat, cum a spus bunica mea, crucea moștenită de la străbună se păstra întotdeauna într-un punguț de mătase, ca şi cum ar fi fost în brațele Maicii Domnului. Când ați auzit de cum a fost îngrijită crucea bunicii, a fost și ea purtată în biserică?

Nicolae Gheorghiu

Cum scrie în articol, Patriarhul Gennadius l-a dus în biserică la Blachernae. La noi în biserică, iconul Sfânta Parascheva, adusă din Moldova de un refugiat în 1919, se păstrează în pânză, nu în mătase, ca și cum ar fi în brațele Maicii Domnului.

Florin Stoica

Da, Radu, moștenirile astea de suflet țin familia aproape de Dumnezeu. Crucea bunicului tău în punguța de mătase sună exact ca robă aia – simplă, dar plină de rugăciuni. La noi în parohie un bătrân păstrează o iconiță mică de la bunică-sa din 1910, o scoate doar la nevoie.

Constantin Marin

Da, Radu, chestia aia cu moștenirea de la o femeie bătrână la alta, din casă în casă, mi-a adus aminte de năframa bunicii mele de la Voroneț, pe care o ținea împăturită într-o cutie de lemn și o scotea doar de Paști. Lucrurile astea simple leagă generațiile mai bine decât orice predică. Tu crezi că mai există familii care păstrează așa ceva neîntrerupt până azi?

Da, exact cum zice articolul, patriarhul Gennadius a așezat-o cu cinste în biserica din Blachernae. La noi, bunica ținea o iconiță mică a Maicii Domnului într-o cutiuță de lemn simplu, nu de mătase, și o scotea doar de sărbători. Tu ai văzut cumva cum arăta punguțul acela de mătase al crucii din satul vostru?

Alexandra Rusu

Nu, n-am văzut punguțul ăla de mătase, dar îmi imaginez că era cusut cu grijă, ca lucrurile sfinte de la noi din casă. La bunica mea din Humulești se păstra o cruciuliță de argint într-o batistă albă, legată cu ață roșie, și o scotea numai la nevoie mare. Tu crezi că femeia aia bătrână din Palestina a simțit același fel de teamă sfântă când a dat robă fraților Galbius și Candidus?

Anca Dumitrescu

Da, exact, patriarhul Gennadius a așezat-o cu cinste în biserica din Blachernae, așa cum zice legenda. La noi, mama ținea o cruciuliță de la bunica ei într-o cutiuță de lemn de nuc, nu de mătase, și o scotea doar când mergea la spovedanie. Tu ai auzit de la bunica ta dacă punguțul ăla de mătase se cosea cu fir de aur sau era simplu?

Elena Lungu

Da, Florin, exact așa e – o cruciuliță simplă ca aia a lui Radu face mai mult decât orice comoară. La noi, tanti Elena din cartierul de sus păstrează o năframă brodată de mama ei în 1923, o scoate doar de Paști și o pune pe masă lângă candelă. Tu ai văzut iconița aia din 1910 la parohie? Cum arată de aproape?

Da, Constantin, povestea aia cu moștenirea de la o virgină la alta m-a făcut și pe mine să mă gândesc la năframa bunicii. A mea, din partea mamei, era o bucată de pânză brodată cu fir roșu pe care o ținea într-o cutie de tinichea de la cofetărie, nu de lemn, și o scotea doar la Sfânta Maria Mare. Cred că mai sunt câteva familii prin sate care o fac, dar din ce văd la nepoții mei, mai rar. Tu ai mai auzit de cineva care ține așa ceva viu?

Da, Elena, și eu țin minte năframa aia a tanti Elenei – o punea pe masă lângă candelă exact cum zici, mirosea a busuioc uscat. Iconița din 1910 de la parohie e cam ștearsă pe margini, dar Maica Domnului se vede clar, cu ochii blânzi. Tu ai mai auzit povestea cum a ajuns la noi de la Blachernae?

Gheorghe Radu

Da, Constantin, moștenirea aia din generație în generație e ca un lanț viu. La noi în familie, mama păstrează un brâu de lână pe care l-a cusut bunica ei din satul de lângă Sibiu și-l scoate doar la Sfânta Parascheva. Crezi că lucrurile astea se pierd mai mult acum, cu mutările și blocurile?

Ana Tudor

Da, Gheorghe, lanțul ăla viu e frumos, ca brâul de lână al bunicii tale din satul de lângă Sibiu. La noi, cumnata păstrează un ștergar vechi țesut de soacra ei, îl scoate doar de Paști și la Sfânta Parascheva. Cred că se pierd mai ușor acum cu blocurile și mutările, dar poate tocmai de-asta le ținem noi cu grijă.

Bogdan Barbu

Da, Radu, busuiocul ăla uscat îmi aduce aminte de cum punea mama mea o ramură lângă icoana de acasă când aprindea candela. Povestea cu Blachernae am auzit-o parțial la o cateheză la biserică, dar nu știu exact cum a ajuns la noi în parohie – tu ai mai multe detalii?

Larisa Tudor

Da, Bogdan, și mie mi-a rămas în minte cum uscam busuiocul din grădină și-l puneam lângă icoana Maicii Domnului, exact ca la mama ta. Povestea cu haina de la Blachernae a ajuns la noi prin părintele care ne-a vorbit anul trecut la cateheză despre minunile din Constantinopol, dar nu știu dacă a pomenit și de Sfântul Ștefan cel Mare din calendarul de azi. Tu ții minte mai exact ce a zis la acea cateheză?

Ilie Stoica

Da, Ana, lanțul ăla de la Maica Domnului mi-aduce aminte exact de brâul de lână al bunicii mele din Mărginimea Sibiului, pe care-l purta la biserică și-l spăla doar cu apă de izvor. Cumnata ta face bine că-l scoate la Paști și la Sfânta Parascheva, așa se păstrează vie amintirea. Tu crezi că ar fi bine să ducem și noi ceva din alea vechi la parohie, să nu se piardă prin mutări?

Da, Ana, ștergarul ăla al cumnatei tale îmi sună cunoscut – și eu țin la un brâu vechi de lână pe care mi l-a dat mama de la bunica din Mărginime, îl scot doar la hramul bisericii din sat. Ai dreptate cu blocurile astea, mutările rup lanțul, dar poate tocmai de-asta îl păstrăm noi cu grijă. Crezi că ar fi bine să-l dăm și copiilor noștri să-l folosească la vreo slujbă?

Hyni për t'iu bashkuar bisedës →