Biserica Ortodoxă despre chestiunea adevărului și erezieitradus

Una dintre întrebările care revine iar și iar în discuția publică despre credință este aceasta: dacă Dumnezeu nu apare pentru a anunța personal ce învățături aprobă, cum poate cineva pretinde că vorbește în numele Său? Și, prin extensie, este noțiunea de „erezie” pur și simplu un instrument de putere, un mod în care eticheta puternică ca „eroare” este punctul de vedere care a fost învins istoric? Aceasta este o întrebare serioasă și merită un răspuns.

Presupoziția fundamentală: Dumnezeu S-a revelat pe Sine Însuși

Punctul de pornire al fiecărei astfel de discuții este o presupunere care este adesea considerată de la sine înțeles: că Dumnezeu rămâne tăcut și inaccesibil, lăsând ființele umane să nu fie de acord între ele despre cine este El. Cu toate acestea, tocmai aici se află inima mărturiei creștine, pentru că ea proclamă contrariul: Dumnezeu S-a revelat pe Sine Însuși. Nu ca idee, ci ca persoană în istorie: Isus Hristos. „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, L-a făcut cunoscut” (Ioan 1:18).

Acest lucru schimbă întreaga întrebare. Nu discutăm în abstract „a cărui interpretare este corectă”, ci despre ceva foarte specific și situat istoric: întruparea,...