Povara pe care o poartă alțiitradus
Maximos Pafilis, episcopul de Melitene (traducere din textul original grecesc)
Omilie despre Evanghelie după Matei 9, 1-8
În pericopa Evangheliei din Duminica a VI-a a lui Matei, vedem puterea prieteniei. Puterea celor care ne iubesc și care ne poate conduce la adevăr și mântuire. Cineva l-a ridicat, se spune, fără întrebări și acreditări. Acesta este primul eveniment al pericopei, înaintea oricărui cuvânt și a oricărei minuni, un om este purtat de alții, „întins pe pat” (Mat. 9, 2). Participiul are propria sa asprime, spune „aruncat”, adică aruncat pe pat, așa cum lași ceva ce nu te mai aștepți să-ți fie de folos la nimic. Câți ani i-a durat imobilitatea, narațiunea nu dezvăluie. Ne lasă, însă, să înțelegem limpede că el însuși nu a cerut niciun miracol, nici un cuvânt nu a spus. L-au purtat. Mișcarea către Hristos s-a făcut cu picioare străine.
Speranța rareori moare brusc, scade, pe măsură ce lumina se diminuează într-o cameră ale cărei ferestre nu le mai deschide nimeni. Paraliticul Evangheliei ajunsese, după cum se pare, în acea regiune interioară în care omul încetează să mai aștepte, iar această încetare este o boală mai adâncă decât paralizia mădularului...
