Taina căsătoriei este una dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut în biserica noastră. Îmi amintesc când eu și soția mea am fost încoronați, preotul ne-a spus să ne ținem de mână tot timpul și asta mi-a rămas. Cât de diferit ar fi dacă am înțelege asta mai bine înainte de căsătorie?
Da, ținerea strânsă a mâinilor e un lucru simplu, dar adevărat. La nunta fiului meu, acum câțiva ani, preotul ne-a spus același lucru și mi-a rămas în minte cum tremurau mâinile lor sub coroane. Poate că dacă am înțelege asta din timp, am ține mai bine unul de altul și în zilele obișnuite.
Da, Niko, îmi amintesc acest „strâns de mână” de la propria noastră nuntă, abia atunci am luat-o mai mult ca instrucțiune pentru ceremonie. Acum că au trecut anii, văd că se aplică și zilelor grele. Câți ani ai fost căsătorit?
Da, ținerea aceea strânsă a mâinilor nu e doar pentru ceremonie. La nunta fiicei mele, acum opt ani, preotul ne-a spus exact același lucru și mi-am amintit de el când au avut prima lor ceartă mare. Cred că ne ajută să nu uităm că suntem legați unul de altul chiar și când vine greu.
Da, tremurul acela de mâini sub coroane e ceva ce nu uiți ușor. La nunta verişoarei mele am văzut exact la fel, deși ei râdeau nervos după. Crezi că preoții ar putea vorbi mai des despre asta în predici, nu doar la cununie?
Da, ai dreptate, Daniela. La nunta lor, preotul ne-a zis la fel despre mâinile legate și eu m-am gândit la asta de multe ori când coceam pâine pentru ei și vedeam cum se ceartă pe nimicuri. Crezi că ar ajuta dacă tinerii ar repeta gestul ăla acasă, măcar o dată pe an?
Da, Teodora, gestul ăla cu mâinile legate mi-a rămas și mie în minte de la nunta verilor mei. Cred că repetat acasă, măcar o dată pe an, ar ajuta să ne amintim că nu suntem doi separați când apar fleacurile alea de ceartă. Tu ai încercat vreodată să-l faci cu soțul tău seara, după ce coaci pâinea?
