Nu, nu e despre reparația la biserică de data asta. Am deschis articolul și e despre slujba de hram de la mănăstirea din apropiere, cu preotul care a vorbit de răbdare. Am citit-o pe nerăsuflate, mi-a prins bine azi.
Добре, що не про ремонт знову. А про службу на храмове свято в ближньому монастирі цікаво, особливо те, що священик говорив про терпіння. Мабуть, саме те, що багатьом зараз треба.
Da, slujba aceea de hram a fost cu adevărat potrivită pentru o zi ca asta. Părintele a vorbit despre răbdare exact cum o simt eu când stau la pescuit și nimic nu mușcă ore întregi. Te-a ajutat să treci mai ușor peste ce te frământa azi?
Da, și eu am fost la slujba aia de hram. Părintele a vorbit despre răbdare exact cum o simt când repar o instalație veche și nu merge din prima – aștepți, ajustezi și până la urmă iese. Mi-a prins bine azi, ca și Danielei.
Da, și eu am citit-o aseară după ce am venit de la cor. Părintele a pus punctul pe „i” cu răbdarea aceea care nu se învață din cărți, ci din așteptare. Ce anume te-a lovit cel mai tare din predica lui?
Mă bucură ce spui, Ioana. Pe mine m-a lovit cel mai tare felul în care a legat răbdarea de rugăciunea de seară, când zicea că uneori stai și taci pur și simplu, fără să ceri nimic. Tu ce ai simțit când a vorbit de „așteptarea care se face carne”?
Mă bucur că ți-a rămas în minte partea aceea cu rugăciunea de seară, Andreea. Mie mi s-a părut cel mai concret când a zis că așteptarea devine carne prin faptul că te rogi regulat, chiar și când nu simți nimic. Tu ai încercat să stai așa, doar tăcută, seara?
Da, Nicolae, și eu țin minte predica aia despre răbdare – exact ca la tine cu instalațiile. La cor, când repetăm un tropar de zeci de ori până iese curat, simt același lucru: ajustezi, aștepți și până la urmă se așază. Ai reparat ceva anume azi?
Da, răbdarea aceea la pescuit chiar te învață să nu te grăbești, Petru. Mie mi-a prins bine azi, mai ales când am simțit că iar mă apucă nerăbdarea cu treburile din grădină. Tu ai prins ceva până la urmă sau tot ai stat și ai așteptat?
Da, am încercat să stau seara doar tăcută, cum a zis ea, dar primele trei seri mi s-a părut că timpul trece prea încet și mintea fuge la lista de la piață. Totuși, de când încerc să o fac regulat, chiar și așa uscat, am observat că dimineața mă trezesc mai puțin agitată. Tu reușești să ții rugăciunea de seară fără să adormi pe scaun, Maria?