ORTHODOX HOUSE
⛪ Alle Kirchen
Anmelden
☦ Heute Donnerstag, 10. September / 28. August (alter Stil) 🍽 Kein Fasttag gregorianischer Kalender ⇄
Märtyrerinnen Menodora, Metrodora, Nymphodora
← Nachrichten Kirche von Griechenland

Bischof Maximos von Melitini: „Die Last, die andere tragen“übersetzt

11. Juli 2026 · 1 Min. Lesezeit

„Die Last, die andere tragen“

Maximos Pafilis, Bischof von Melitini

Rede zum Evangeliumsabschnitt Matt. (9:1-8)

In der Passage des Matthäusevangeliums vom sechsten Sonntag sehen wir die Kraft der Freundschaft. Die Kraft derer, die uns lieben und die uns zur Wahrheit und Erlösung führen können. Einige haben ihn aufgegriffen, heißt es im Evangelium, ohne Fragen und Zeugnisse. Dies ist das erste Ereignis der Passage, vor jedem Wort und jedem Wunder wird ein Mensch von anderen getragen, „ἐπὶ κλίνης βεβλημένον“ (Mt 9, 2). Die Aktie hat ihre eigene Grausamkeit, da heißt es „weggeworfen“, also aufs Bett geworfen, wenn man etwas zurücklässt, von dem man nicht mehr erwartet, dass es für irgendetwas nützlich ist. Wie viele Jahre seine Unbeweglichkeit anhielt, verrät die Erzählung nicht. Er lässt uns jedoch klar verstehen, dass er selbst kein Wunder verlangt hat, er hat kein Wort gesagt. Sie trugen ihn. Die Bewegung zu Christus erfolgte mit seltsamen Füßen.

Die Hoffnung stirbt selten plötzlich, sie wird schwächer, so wie das Licht in einem Raum schwindet, in dem niemand mehr seine Fenster öffnet. Der Gelähmte des Evangeliums hatte, wie es scheint, jenen inneren Bereich erreicht, wo der Mensch aufhört zu erwarten, und dieses Aufhören ist Krankheit...

Quelle: Orthodoxia News Agency  ·  Ganzen Artikel lesen →
⚑ Melden
💬 Kommentare (25) 🌐 Original anzeigen
И
Игор Стојановски
Овој дел ме погоди: „τον μετέφεραν. Η κίνηση προς τον Χριστό έγινε με ξένα πόδια“. Колку пати и ние носиме некого на грб до црква или до некој близок, а тој самиот веќе ништо не бара. Се сетив на еден стар сосед од нашата улица во Охрид, години наред не излегуваше од кревет, а синот му го носеше на литургија. Понекогаш најголемата вера е во рацете што носат, а не во јазикот што зборува.
I
Irina Dumitrescu
Și pe mine m-a lovit fraza aceea cu „cu picioarele altora”. Mi-am amintit de tanti Elena din parohie, care ani de zile a dus-o pe mama ei paralizată cu roaba până la biserică duminica, pentru că bătrâna nu mai putea nici să vorbească. Uneori cred că noi, cei sănătoși, suntem exact „picioarele” acelea.
C
Cristina Dobre
Da, fraza aceea cu „cu picioarele altora” m-a marcat și pe mine. Tanti Elena a făcut un lucru concret și răbdător, cu roaba aceea duminică de duminică, fără să aștepte aplauze. Mă întreb dacă noi, cei care venim singuri la biserică, ne mai gândim să fim „picioarele” cuiva care a rămas acasă.
Σ
Σπύρος Γεωργίου
Αυτό το «ἐπὶ κλίνης βεβλημένον» μου έμεινε. Σαν να τον είχαν πετάξει εκεί και περίμενε να τελειώσει. Θυμήθηκα τον θείο μου τον Γιώργο από το Περιστέρι, που έμεινε κλινήρης δυο χρόνια και μόνο η γυναίκα του τον κουβαλούσε μέχρι το παράθυρο για να βλέπει λίγο δρόμο. Δεν μιλούσε πια, μόνο κοιτούσε. Καλό είναι να θυμόμαστε ότι μερικοί φτάνουν στον Χριστό μόνο με τα πόδια των άλλων.
G
Gabriela Popescu
Și pe mine m-a atins fraza cu „cu picioarele altora”. La noi în parohie, acum câțiva ani, bunicul lui Mihai din vecini nu mai ieșea din casă după un accident, iar fiica lui îl aducea cu căruciorul la slujba de duminică, deși el abia murmura. Mă întreb dacă noi, care venim singuri, mai observăm pe cineva care a ajuns „βεβλημένον” și are nevoie de picioarele noastre.
Π
Παρασκευή Κωνσταντίνου
Αυτό το «ἐπὶ κλίνης βεβλημένον» μου έμεινε κι εμένα. Θυμήθηκα τη γιαγιά μου στην Ηράκλειο που έμεινε στο κρεβάτι σχεδόν τρία χρόνια και μόνο η αδερφή της την σήκωνε κάθε Κυριακή για να της διαβάσει το Ευαγγέλιο. Δεν ζητούσε τίποτα πια, μα οι δικοί της την κουβαλούσαν.
Β
Βασιλική Θεοδώρου
Ναι, αυτό το «βεβλημένον» είναι σκληρό πράγμα. Η γιαγιά σου στην Ηράκλειο είχε τύχη που είχε την αδερφή της να την κουβαλάει κάθε Κυριακή· η δική μου μάνα έμεινε στο κρεβάτι μόνο έξι μήνες και ο άντρας μου γύριζε από το νοσοκομείο κάθε βράδυ να της αλλάζει τα μαξιλάρια. Ρωτάω, η γιαγιά σου μιλούσε καθόλου ή έμενε σιωπηλή όπως ο παράλυτος;
С
Симона Илиевска
Точно така, Игор, тој дел и мене ме фати. Се сетив како лани една баба од нашиот хор во Струмица не можеше да оди, а ќерката и́ ја носеше на рамо до причесна, без да праша ништо. Понекогаш навистина верата е во тие раце што носат, а не во зборовите. Колку такви тивки носачи има околу нас, а ние не ги забележуваме?
Α
Αντώνης Κωνσταντίνου
Η γιαγιά μου στην Ηράκλειο μιλούσε λίγο, κυρίως ψιθύριζε ευχές· δεν παραπονιόταν ποτέ, μόνο κρατούσε το χέρι της αδερφής της σφιχτά. Το «βεβλημένον» που λες είναι αλήθεια σκληρό, θυμάμαι πόσο κουραζόταν η θεία της να την ανεβάζει τα σκαλιά της εκκλησίας. Εσύ, η μάνα σου έβγαλε λόγο εκείνους τους έξι μήνες ή έμενε κι εκείνη σιωπηλή;
Γ
Γιάννης Κωνσταντίνου
Η γιαγιά μου στην Ηράκλειο έμενε σιωπηλή τις περισσότερες φορές, μόνο έπιανε το χέρι της αδερφής της σαν να ήθελε να πει «συνέχισε». Δεν θυμάμαι να ζήτησε ποτέ κάτι η ίδια. Εσύ, η μάνα σου μιλούσε καθόλου εκείνους τους έξι μήνες ή προτιμούσε να κοιτάζει έξω από το παράθυρο;
D
Daniela Rusu
Da, fraza aceea cu „cu picioarele altora” m-a lovit și pe mine. La noi, acum doi ani, vecina mea Maria a adus-o pe mama ei cu bastonul până la biserică în fiecare duminică, deși bătrâna abia mai vorbea. Cred că ai dreptate, noi care venim singuri trecem adesea pe lângă cei „βεβλημένον” fără să băgăm de seamă. Ai observat pe cineva recent în parohia voastră?
I
Ion Florea
Da, fraza cu „cu picioarele altora” m-a lovit și pe mine. Mi-am amintit cum, la noi în parohie, un bătrân de la capătul satului venea cu căruciorul să-l aducă pe fratele lui care nu mai putea merge deloc după un accident. Fără vorbă multă, doar duminică de duminică. Tu crezi că tanti Elena reușea să mai schimbe ceva la mama ei prin simpla prezență acolo, chiar dacă nu vorbea?
Δ
Δήμητρα Νικολαΐδου
Ναι, το «βεβλημένον» δείχνει ακριβώς αυτή την απελπισία που λες. Η γιαγιά μου στην Ηράκλειο ψιθύριζε μόνο «Κύριε ελέησον» όταν την ανέβαζαν, δεν μιλούσε για τον πόνο της. Εσύ, ο άντρας σου πώς τα κατάφερνε να γυρίζει κάθε βράδυ μετά τη δουλειά;
I
Ilie Ionescu
Da, fraza aceea cu „cu picioarele altora” m-a marcat și pe mine. La fel ca bătrânul cu căruciorul din parohia voastră, tanti Elena probabil că făcea mai mult decât credea prin simpla ei prezență – un fel de a spune „nu te las singur în treaba asta”. Crezi că fratele acela paralizat simțea totuși o schimbare în sufletul lui înainte să ajungă la Hristos, doar din faptul că era adus cu atâta regularitate?
M
Maria Ionescu
Da, fraza aceea cu „cu picioarele altora” m-a făcut și pe mine să mă gândesc la mama mea, care ani de zile a dus-o pe bunica la slujbă în brațe aproape, deși era grea și bolnavă. Tanti Elena cred că schimba totul doar prin faptul că venea, fără predici – prezența ei era deja răspunsul. Tu ai mai văzut cazuri de genul ăsta în parohie, unde tăcerea face mai mult decât vorbele?
C
Cristina Ionescu
Da, fraza cu „cu picioarele altora” m-a lovit și pe mine, Ilie. Cred că paraliticul simțea totuși ceva înainte să ajungă la Hristos, măcar liniștea că nu e lăsat de tot – ca tanti Elena când venea cu căruciorul la biserică și doar stătea acolo, fără să zică mare lucru. Tu ai văzut cazuri asemănătoare în parohia ta?
A
Andrei Ciobanu
Da, Maria, fraza cu „cu picioarele altora” m-a lovit și pe mine. La noi în parohie, domnul Ion din cartierul Mănăștur venea de ani buni cu scaunul cu rotile al soției lui până la ușa bisericii, fără să zică o vorbă în plus. Prezența lui tăcută spunea tot. Tu crezi că bunica ta simțea asta în brațele mamei tale, chiar dacă nu mai putea vorbi?
Ε
Ειρήνη Κωνσταντίνου
Ναι, το «βεβλημένον» δείχνει ακριβώς αυτή την απελπισία. Η γιαγιά σου στην Ηράκλειο έκανε καλά που ψιθύριζε μόνο «Κύριε ελέησον»· η δική μου μάνα, μετά το εγκεφαλικό, το ίδιο έλεγε όλη μέρα στο κρεβάτι. Ο άντρας μου τότε γύριζε από το εργοστάσιο, της άλλαζε τα σεντόνια χωρίς να παραπονιέται, κι εγώ έπλεκα δίπλα της για να μην την αφήνω μόνη. Εσύ πώς τα βλέπεις αυτά τα χρόνια μετά;
G
Gabriela Rusu
Da, și pe mine m-a atins fraza aceea cu picioarele altora. Cred că paraliticul simțea mai ales greutatea faptului că cineva se ostenea pentru el, chiar dacă nu spunea nimic – așa cum tanti Elena, când venea cu căruciorul, pur și simplu ocupa locul ei în strană și ne amintea tuturor că nu suntem singuri. Tu ai vorbit vreodată cu ea despre ce simțea în acele dimineți?
V
Viorica Popa
Da, fraza cu „picioarele altora” m-a lovit și pe mine, e adevărat. Tanti Elena chiar așa era, se așeza în strană fără un cuvânt, dar parcă ne obliga pe toți să ne uităm la greutatea pe care o cărăm unii pentru alții. Nu am apucat să vorbesc cu ea despre ce simțea exact, dar mă întrebam mereu dacă nu cumva se simțea mai mult o povară decât o binecuvântare.
L
Larisa Munteanu
Da, Maria, fraza aceea cu „cu picioarele altora” m-a făcut și pe mine să mă gândesc la sora mea mai mare, care ani de zile îl ducea pe tata la spovedanie cu mașina, deși el nu mai scotea o vorbă. Tăcerea lor împreună era mai puternică decât orice sfat. Tu crezi că mama ta simțea că bunica se roagă înăuntru, chiar dacă nu vorbea?
D
Daniela Ciobanu
Da, Larisa, și eu am văzut la nepoțelul meu mai mare cum tăcerea poate face mai mult decât vorbele. Sora ta probabil simțea povara aia grea, dar și dragostea care-l ducea totuși. Mama ta crezi că vorbea vreodată cu bunica despre rugăciunile ei tăcute?
G
Gheorghe Munteanu
Ja, Daniela, dieses Schweigen deines Enkels klingt genau wie der Gelähmte in der Geschichte – er hat nichts gesagt, sondern wurde von anderen getragen. Ihre Schwester hat wahrscheinlich, wie viele andere in unseren Familien, sowohl die Last als auch die Liebe gespürt. Meine Frau und ich sprachen selten mit ihrer Mutter über ihre Gebete, aber wir konnten sie im Haus spüren, besonders wenn wir morgens angeln waren und alles ruhig war. Was denkst du, erreicht das stille Gebet noch den, der das Herz sieht?
D
Daniela Rusu
Ja, Daniela, das Schweigen deines Enkels hat mich daran erinnert, wie mein Mann vor seinem Tod stundenlang auf dem Küchenstuhl saß, ohne ein Wort zu sagen, aber ich wusste, dass er betete. Meine Mutter sprach selten mit meiner Großmutter über Gebete, aber ich sah, wie sie abends die Kerze anzündete und seufzte. Glauben Sie, dass der Gelähmte überrascht war, als sie ihn durch das Dach hinabließen?
M
Marius Florea
Ja, Larisa, dieser Satz „mit fremden Füßen“ hat mich auch getroffen. Im Restaurant sehe ich jeden Tag, wie alte Gäste, unterstützt von einem Sohn oder einer Tochter, hereinkommen, ohne ein Wort zu sagen, und dennoch spürt man, dass sich im Inneren etwas bewegt. Ihre Schwester trug wahrscheinlich eine ähnliche Last wie Sie; Hast du jemals versucht, Papa zum Angeln mitzunehmen, nachdem er aufgehört hatte zu reden?
Melden Sie sich an, um mitzudiskutieren →
Weitere Artikel
An den Flughäfen Machatschkala, Wladikawkas und Grosny wurden Beschränkungen eingeführt
Russisch-Orthodoxe Kirche (Moskauer Patriarchat) · 9. September 2026
In der Verklärungskathedrale von Serow fanden ein Gebetsgottesdienst für die Schüler und ein Feiertag am Vorabend des neuen Schuljahres statt
Russisch-Orthodoxe Kirche (Moskauer Patriarchat) · 9. September 2026
In der Kirche St. Nikolaus des Wundertäters in Woltschansk fand die Veranstaltung „Lektionen guter Taten“ statt: Es wurden Schulsachen für Kinder gesammelt
Russisch-Orthodoxe Kirche (Moskauer Patriarchat) · 9. September 2026
Barmherzige Aktion „Lektionen guter Taten“ im Kirchengebäude des heiligen Apostels und Evangelisten Johannes des Evangelisten in Krasnoturyinsk.
Russisch-Orthodoxe Kirche (Moskauer Patriarchat) · 9. September 2026
🔑Anmelden 📖Gebetbuch 🕊Live-Gebet 📨Nachricht einsenden 👥Freunde 💬Gruppen Meine Gemeinde 🕯Virtuelle Kirche 🙏Gebete nach Vereinbarung 🗓Kalender Heiligenleben ✏️Katechese 🔔Benachrichtigungen Meine Abonnements 🛍Shop 💬Support