Părintele Livios: „Ai plecat, dar nu ne-ai părăsit”tradus
„Când ai adormit lumea, n-ai murit, Maica Domnului...”
Ce frază ciudată.
Ai plecat, dar nu ne-ai părăsit.
Poate pentru că dragostea adevărată face ceva pe care logica îl înțelege greu: transformă absența într-un alt mod de prezență.
Nu iubim doar ceea ce vedem și atingem. Sunt oameni care ne-au părăsit viața și totuși încă locuiesc în noi mai mult decât oamenii pe care îi întâlnim în fiecare zi.
Pentru că omul nu este doar un corp care este lângă noi. Este o relație. Este amintirea. Este o prezență în inima celuilalt.
Și poate că există ceva profund grecesc aici. Poporul nostru nu a învățat Fecioara Maria ca un concept teologic. I-a făcut o relație. I-a vorbit de parcă ar fi vorbit cu mama lui. I-a aprins lumânări, i-a adus mâncare, a plâns în fața imaginii ei, iar în vremurile grele nu a rostit o sentință teologică.
El a spus două cuvinte: „Sfânta Maria...”
Și poate că acest „meu” ascunde o întreagă teologie.
Pentru că înseamnă: am de unde să aparțin. Există cineva care încă mă poate potrivi.
Fecioara Maria nu a părăsit lumea tocmai pentru că nu a încetat să fie asociată cu ea.
De aceea este aproape de mama care plânge, de bolnavul căruia îi este frică, de cel care stă până târziu singur, de...
