În locurile unde toate pare să se terminătradus

Sevǎsimiotatea Miereşului, Metropolitanei Florinii, Prespilor și Eordiei

Există eorturi care ne lasă să rămânem doar în amintirea unui eveniment. Elle ne îndeamnă să vede mai profunzimă viața noastră și să ne stăm față în fața lui Dumnezeu cu ceea ce ne îngrijorează, ne teme și adesea ne suprapune. Există eorturi care ne lasă să rămânem doar în amintirea unui eveniment. Elle ne îndeamnă să vede mai profunzimă viața noastră și să ne stăm față în fața lui Dumnezeu cu ceea ce ne îngrijorează, ne teme și adesea ne suprapune. O astfel de eort este Împărtășirea Sfântului și Viitorului Cruței. Biserica ridică în centrul liturghiei punctul de oferit al sacrificiului lui Iisus și ne îndeamnă nu numai să-l adorăm, ci și să recunoaștem în aceasta speranța vieții noastre.

Există momente când toate se schimbă repede. Un telefon, o știre, o boală, o eșec sau o pierdere pot, în câteva minute, să revolte ceea ce credeați fiind dat. În acest mod, aproape fără a vă putea opri, se formează întrebarea: "Pentru ce?". Pentru ce ar trebui să se întâmple asta? Pentru ce acum? Pentru ce mi-ar fi de acord eu? Pe 14 septembrie Biserica ne oferă o răspunsă fără a fi frumoasă. Nu împortunează durerea și nu ne cere să ne înșelăm că nu am sufere. Însă ridică în fața noastră Sfântul și Viitorul Cruțea și ne aminteste că, chiar și în probatele, omul rămâne fără a fi lăsat singur de prezența lui Dumnezeu și fără speranță.

Crucea era acum odată simbolul condamnării...