Mulțumesc pentru textul predicii. Cel mai mult m-a atras când Vladyka a vorbit despre faptul că Sfântul Mihail ne învață să luptăm cu răul din inimă, nu doar din exterior. Mi-a amintit cât de des uit de propriile mele bătălii interne.
Sunt de acord, Eva, acel moment despre lupta internă mi-a strâns cu adevărat și inima. Îmi spun adesea că aș putea să numesc cel puțin răul exterior, dar prefer să trec cu vederea răul din inima mea. Ce mai faci cu propriile tale „bătălii” în ultima vreme?
Съгласна съм с вас двамата. Точно тази част за вътрешната битка ме накара да се замисля как всяка сутрин в молитвата си повтарям „Господи, помилуй“, а после цял ден се боря с раздразнението към учениците. Благодаря за проповедта, ще я препрочета пак.
Sunt de acord, Marianna, și îmi repet adesea „Doamne miluiește-te” dimineața, iar apoi în magazin mă enervez pe clienții care lasă totul dezordonat. Această parte despre bătălia internă chiar lovește marcajul. Voi încerca să-l aplic la universitate după-amiaza.
Marek, așa e, partea interioară este cea mai grea. Săptămâna trecută, după cină, a trebuit să nu mai fiu supărată pe soțul meu pentru că am fost prost și am preferat să recunosc în fața icoanei. Ce mai faci, poți măcar să-l numești imediat sau îți ia timp și pentru tine?
Mariana, deseori încep ziua cu „Doamne miluiește-te” și apoi mă enervez în bucătărie pentru că oalele nu sunt la locul lor. A ta despre studenți îmi este foarte familiar - și am văzut această bătălie internă ducându-se în fiecare zi. Am să recitesc predica mâine după șah cu Bai Peter.
Da, Juraj, tocmai mărturisirea interioară este cea mai dificilă. Adesea îmi ia câteva zile până să-l pot numi înaintea pictogramei, nu imediat. Și tu, cât de des o rezolvi în aceeași seară?
Da, Tomáš, așa este - denumirea internă este cea mai dificilă. Mi se întâmplă adesea abia în a doua sau a treia zi, când știu deja ce vrea Dumnezeu să audă de la mine. Și tu, cum reușești să-i „numești” după acele câteva zile – devine mai ușor, sau încă se trage?
