Oricât de greu ar fi, cred că acel șrapnel care a rămas în ea o ține legată de ziua aceea în fiecare dimineață când se trezește. Mi se pare cumplit ce-a îndurat la Bесlan. Să-i dea Dumnezeu putere să trăiască mai departe cu el.
Да, Теодора, го помислив истото – тој шрапнел веројатно ја буди од болка секое утро и ја враќа веднаш на 1 септември 2004 година. Читав дека Ирина научила да живее со тоа, но сепак...каков товар. Дај Боже полесно да го поднесе.
