Duminica a unsprezecea a lui Matei: Matei 18:23–35tradus

Pilda slujitorului nerecunoscător, citită în Duminica a unsprezecea a lui Matei, dezvăluie miezul etosului evanghelic: persoana care primește mila lui Dumnezeu este chemată să devină purtător de milă și pentru fratele său. Împărăția Cerurilor nu este prezentată ca o idee abstractă, ci ca un mod de a fi, în care iertarea nu este o virtute marginală, ci o condiție pentru comuniunea cu Dumnezeu.

Regele din pildă este o imagine a lui Dumnezeu, în timp ce slujitorul care datora „zece mii de talanți” reprezintă persoana umană care suferă sub greutatea infinită a păcatului. Cantitatea este excesivă, aproape de neimaginat. Prin aceasta, Hristos arată că datoria umană în fața lui Dumnezeu nu poate fi plătită prin realizări morale sau realizări individuale. Mântuirea nu este plata neprihănirii, ci un dar al compasiunii divine. Servitorul cere doar o prelungire: „Ai răbdare cu mine”. Cu toate acestea, stăpânul îi dă ceva mult mai mare: nu amână plata, ci iartă toată datoria. Aici se dezvăluie harul divin, depășind cererea umană.

Tragedia pildei începe când slujitorul care a primit iertarea îl întâlnește pe slujitorul său. Datoria de o suta de denari este...